BREAKING A murit Regele Harald al V-lea al Norvegiei, la 89 de ani. Sfârșitul unei domnii de peste 35 de ani

Regele Harald al V-lea al Norvegiei a murit vineri, 28 august, la vârsta de 89 de ani, punând capăt unei domnii de peste 35 de ani în care a devenit una dintre cele mai cunoscute și respectate figuri ale vieții publice norvegiene.

A murit Regele Harald al V-lea al Norvegiei, la 89 de ani. Sfârșitul unei domnii de peste 35 de ani

Casa Regală a Norvegiei a anunțat că monarhul a murit liniștit la Oslo University Hospital Rikshospitalet, la ora locală 06:35. Informația privind decesul a fost confirmată oficial vineri dimineață.

Harald fusese internat de mai multe zile, iar starea sa de sănătate se agravase. Cu o zi înaintea morții sale, situația fusese descrisă drept „foarte gravă”, în timp ce membrii familiei regale se aflau alături de el.

La 89 de ani, Harald era cel mai în vârstă șef de stat din Europa și se afla pe tronul Norvegiei din 17 ianuarie 1991.

Moartea sa încheie o epocă pentru monarhia norvegiană și pentru o țară în care regele a rămas, timp de mai bine de trei decenii, un simbol al continuității, stabilității și unității naționale.

Harald al V-lea s-a născut la 21 februarie 1937, la Skaugum, în apropiere de Oslo. A fost fiul regelui Olav al V-lea și al prințesei moștenitoare Märtha și nepotul regelui Haakon al VII-lea.

După moartea tatălui său, la 17 ianuarie 1991, Harald a devenit rege al Norvegiei și șef al statului. Casa Regală subliniază că rolul său constituțional a fost în principal reprezentativ și ceremonial, monarhul fiind totodată unul dintre cele mai importante simboluri ale statului norvegian.

Deviza sa regală a fost „Alt for Norge” – „Totul pentru Norvegia”.

Copilăria lui Harald, marcată de război și exil

Primii ani ai viitorului rege au coincis cu una dintre cele mai dramatice perioade din istoria modernă a Norvegiei. În 1940, Germania nazistă a invadat țara, iar familia regală a fost obligată să plece.

Regele Haakon al VII-lea și prințul moștenitor Olav s-au refugiat în Marea Britanie, de unde au continuat să reprezinte Norvegia ocupată.

Harald, mama sa, prințesa Märtha, și surorile sale au ajuns în Statele Unite. Pentru viitorul monarh, experiența exilului și a războiului avea să devină o parte importantă a propriei biografii și a relației sale cu istoria țării.

Familia regală s-a întors în Norvegia după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. La 7 iunie 1945, Harald și familia sa au revenit la Oslo, unde au fost întâmpinați de mii de oameni.

Această experiență l-a legat direct de generația care a reconstruit Norvegia după război și a contribuit la imaginea sa ulterioară de monarh apropiat de istoria și identitatea națională.

Harald a urmat atât studii civile, cât și pregătire militară.

În 1959 a absolvit Academia Militară Norvegiană, continuând tradiția familiei regale.

Ca monarh, a deținut rangul de general în Armata și Forțele Aeriene norvegiene și pe cel de amiral în Marină.

În sistemul constituțional norvegian, regele este comandant suprem al forțelor armate, deși conducerea efectivă a politicii de apărare aparține guvernului.

De-a lungul domniei sale, Harald a menținut o relație apropiată cu forțele armate, participând la ceremonii, comemorări, exerciții militare și evenimente dedicate veteranilor.

În 2021, el a inaugurat Monumentul Național al Veteranilor, amplasat la fortăreața Akershus din Oslo și dedicat norvegienilor care au participat la operațiuni internaționale după 1945.

Regele sportiv care a modernizat imaginea monarhiei norvegiene

Dincolo de atribuțiile oficiale, Harald al V-lea a fost cunoscut și pentru pasiunea sa extraordinară pentru navigație. Înainte de a deveni rege, a reprezentat Norvegia la trei ediții ale Jocurilor Olimpice: Tokyo 1964, Mexico City 1968 și München 1972.

Sportul i-a oferit o imagine diferită de cea rigidă asociată tradițional unei familii regale și a contribuit la percepția sa ca un monarh mai apropiat de societatea modernă.

Reuters îl descrie drept un șef de stat cu o abordare reformistă, care a reușit în timpul domniei sale să iasă din umbra tatălui său, foarte popularul rege Olav al V-lea, și să adapteze instituția monarhică la schimbările sociale din Norvegia.

Harald a traversat de-a lungul anilor mai multe probleme de sănătate, iar în ultima perioadă aparițiile sale publice deveniseră tot mai rare. Cu toate acestea, el respinsese ideea abdicării și insistase că angajamentul său față de funcția de rege este unul pe viață.

Ultimele zile au fost urmărite cu emoție de întreaga Norvegie.

După agravarea stării sale, membri ai familiei regale au venit la spital, iar norvegienii s-au adunat în fața Palatului Regal din Oslo, unde au depus flori și au cântat imnul național. Posturile majore de televiziune și-au modificat programele pentru a transmite informații despre starea suveranului.

Moartea lui Harald al V-lea marchează astfel sfârșitul uneia dintre cele mai lungi și stabile domnii din Europa contemporană.