Singurul domnitor al Moldovei care putea rupe o potcoavă cu mâinile. Renumele acestuia a străbătut secolele, chiar dacă nu este pus în categoria lui Ștefan cel Mare, Alexandru cel Bun sau Vasile Lupu. Dar contemporanii au fost uimiți, nu doar de faptele sale de arme, ci și de puterea de adevărat Hercule a acestui bărbat.

Singurul domnitor al Moldovei care putea rupe o potcoavă cu mâinile. A devenit personaj de roman

Uneori, este pomenit drept Ioan Potcoavă, alteori drept Nicoară Potcoavă. De altfel, ultimul nume este și cel care dă titlul romanului al cărui erou este, scris de Mihai Sadoveanu și apărut în 1952.

Ioan Nicoară Potcoavă s-a născut în Liov, regatul Poloniei, dar era fratele după mamă al lui Ion Vodă cel Viteaz, domn al Moldovei între 1572-1574.

Deşi a stat pe tronul Moldovei doar o scurtă perioadă de timp (23 noiembrie - 28 decembrie 1577), datorită puternicei sale personalităţi, Ioan Nicoară Potcoavă a intrat în istorie ca un voievod de seamă.

Citește și: Cine a fost singurul domnitor român care s-a înecat cu tot cu calul? Avea doar 24 de ani

El şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă printre cazacii zaporojeni în Ucraina, unde era cunoscut ca Ivan „Pidkova” („Potcoavă”). 

Această poreclă o datora extraordinarei sale puteri, graţie căreia era în stare să îndoaie sau chiar să rupă în mîini o potcoavă de fier, conform moldovenii.md. 

În folclorul ucrainean apare și cu numele de Ivasenko Serpeaha, Serpeaha fiind reproducerea numelui său armenesc Serpega, care în spațiul polon apare ca Seripcov sau Serepcovici.

Numele său armenesc de botez a fost Carabied sau Garabet, dar a avut și un prenume românesc Nicoară care apare consemnat în legătură cu moartea sa în registrele orașului Liov, Nikora Podkowa.

„El, după cât mi se spune, de acei care l-au văzut, e de vârstă între treizeci și cinci și patruzeci de ani, blond, frumos și poartă, cum e obiceiul voievozilor moldoveni, o barbă foarte lungă: i se zice Podkowa, care în polonă înseamnă potcoavă, fiind atât de voinic, încât cu mâinile rupe o potcoavă”, îl descria, în 1578, nunțiul papal din Polonia, Laureo.

De asemenea, Cronica ucraineană spune că: „Pe acest Ioan, cazacii zaporojeni îl numiră Potcoavă, deoarece el îndoia cu puterea lui potcoave de cai, în fața lor”, potrivit Wikipedia.

Romanul „Nicoară Potcoavă” al lui Mihai Sadoveanu a apărut prima oară în 1952, dar a cunoscut multe reeditări - Foto: libris.ro

Înainte de domnie a fost hatmanul cazacilor de la Praguri. Vitejia lui l-a făcut idolul popoarelor vecine. L-a răsturnat de pe tron pe Petru Șchiopul, care fusese chemat la domnie de boierime, însă turcii nu l-au recunoscut ca domn.

Cu sprijinul cazacilor zaporojeni Potcoavă pătrunde în Moldova, înfrînge oastea lui Petru Şchiopul și se încoronează ca domnitor al Moldovei, la 23 noiembrie 1577.

 Însă turcii nu l-au recunoscut ca domn (Ion Potcoavă era pe jumătate armean și frate cu rebelul Ioan Vodă cel Viteaz) și i-au ridicat pe polonezi și munteni împotriva lui.

Citește și: Cine a fost singurul nobil ungur care a ocupat tronul Moldovei? A domnit doar trei luni

Potcoavă s-a refugiat pe teritoriul Poloniei, însă, atras prin vicleşug într-o cursă a fost arestat de aceștia.

La insistența otomanilor el este adus la Liov, unde va fi judecat şi condamnat la moarte prin decapitare, „pentru stricarea păcii cu turcii”.

Execuţia a avut loc la 16 iunie 1578, în piaţa centrală a Liovului, înaintea primăriei.

Ulterior, Ioan Potcoavă (sau Ioan Pidkova, cum îi spun ucrainenii) a devenit un erou popular, amintit în cântecele de vitejie și în legendele despre cazacii de pe Nipru.

Peste aproape trei decenii, de la moartea sa, la Gdansk (important oraş şi port polonez de la Marea Baltică), oficialităţile locale au ridicat o statuie ce înfăţişa un luptător moldav, la picioarele căruia a fost aşezat capul său sculptat în piatră.

Prin gestul lor, polonezii au cinstit, astfel, memoria viteazului voievod.

Astăzi, o mică piaţă, din zona centrală a Lvovului (posibil chiar cea în care a avut loc execuţia sa), poartă numele de „Ivan Pidkova”.

Dar, pentru români, el va rămâne mereu, grație romanului scris de Sadoveanu, Nicoară Potcoavă. Domnul cu forță herculeeană, ce putea îndoi și chiar rupe potcoave de fier doar cu mâinile.