Creștinii ortodocși au dublu motiv de sărbătoare pe 6 martie. În calendar ziua este însemnată cu cruce neagră. Acum se sărbătoresc 42 de Mucenici din Amoreea și Aflarea Sfintei Cruci.
Fiecare dintre cele două evenimente au o însemnătate aparte pentru oameni, iar românii au și o serie de tradiții și superstiții în acest context.
Cruce neagră în calendarul ortodox. Ce sărbătoresc creștinii azi? Este sau nu bine să lucrezi?
Într-un an bisericesc se țin 28 de sărbători cu cruce roșie, cele mai multe dintre ele fiind în preajma Paștelui și a Crăciunului.
Crucea neagră ne înştiinţează ca este vorba de un sfânt mai important. De aceea, evlavioşii, care simt că unul dintre acești sfinți cu cruce neagră i-a ajutat într-un fel anume şi doresc să ţină ziua lui ca pe o sărbătoare cu cruce roșie, pot să o facă, fără a se considera vinovaţi.
Foto: Freepik.com
Însă, fiind vorba despre o zi de miercuri, tradiția spune că trebuie să fim atenți să nu încălcăm vreo tradiție pentru a ne feri de ghinion.
Miercurea este considerată a fi ziua Maicii Domnului, de aceea pentru a avea noroc este bine să respecți anumite reguli.
În tradiția românească se spune că miercuri era ziua în care ţăranii posteau pentru Maica Domnului, ziua în care se puneau cloşti şi în care se începea aratul.
Din bătrâni se spune că nu este bine ca miercurea să te speli pe cap, să îți tai unghiile sau să se spele hainele pentru că riști să te îmbolnăvești sau riști să rămâi văduv devreme.
Citește și: Ce trebuie nu faci în ziua de miercuri pentru a-ți merge bine. Altfel atragi ghinionul
Cum a aflat împărăteasa Elena Sfânta Cruce sub templul Zeiței Afrodita
Pe 6 martie pomenim aflarea cinstitei Cruci şi a sfintelor piroane de către sfânta Elena, mama sfântului împărat Constantin cel Mare.
Decoperirea s-a făcut în anul 326, adică acum aproape 1.700 de ani.
La începutul domniei Sf. Constantin cel Mare (306-337), împreună cu Sf. Elena, mama sa credincioasă, au decis să reconstruiască oraşul Ierusalim. Şi-au făcut un plan de a înălţa o biserică pe locul patimilor şi învierii Domnului.
Împărăteasa Elena a pornit spre Ierusalim cu o mare cantitate de aur. Sfântul Constantin i-a scris o scrisoare Patriarhului Macarie (313-323), prin care îi cerea să o ajute pe mama lui în toate modurile posibile ca să restaureze sfintele locuri creştine. După sosirea în Ierusalim, împărăteasa a început să dărâme toate templele păgâne.
Foto: Doxologia.ro
Citește și: Cine e Sfântul care punea duhurile rele să sape grădinile. Ce e interzis să faci acum
În căutarea ei după Crucea Dătătoare de Viaţă, împărăteasa a cercetat mai mulţi creştini şi evrei, fără să afle nimic pentru mai mult timp. În cele din urmă, un bătrân evreu numit Iuda i-a spus că crucea era îngropată în spatele templului lui Venus.
Sfânta Elena a dat ordin să se demoleze templul şi să se facă săpaturi pe locul acela. În scurt timp au găsit Golgota şi Mormântul Domnului. Nu departe de acel loc au găsit trei cruci, o scândură cu inscripţia lui Pilat (Ioan 19:19) şi patru piroane care au străpuns corpul Domnului.
Următorul pas era să determine care era crucea răstignirii Mântuitorului dintre cele trei. Patriarhul Macarie, văzând un mort care era dus la groapă, a cerut ca acel om să fie aşezat pe rând pe fiecare din cruci. Când corpul celui mort a fost aşezat pe Crucea Mântuitorului, acesta a înviat imediat. Văzând învierea celui mort, toţi au fost convinşi că au găsit Crucea Dătătoare de Viaţă.
Cu mare bucurie, împărăteasa Elena şi Patriarhul Macarie au ridicat Crucea astfel încât să o vadă toţi cei de faţă, scrie basilica.ro.
Cine sunt cei 42 Mucenici din Amoreea
Tot pe 6 martie sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox și Sfinţii 42 Mucenici din Amoreea. Iată istoria lor.
Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasios şi cei împreună cu ei, Sfinţi Mucenici din Amoreea, erau comandanţi bizantini în armata împăratului Teofil (829-842), care a dus mai multe conflicte armate atât la frontiera de răsărit cât şi la cea de apus a imperiului.
Aceşti demnitari şi comandanţi de oaste, toţi bărbaţi vestiţi, au fost trimişi de împărat pentru a întări apărarea strălucitoarei cetăţi din Frigia, Amoreea, care în cele din urmă a fost cucerită de saracini, în urma unei trădări din interior.
După ce a fost jefuită şi arsă cetatea, locuitorii ei au fost în mare parte ucişi, încât sângele creştinilor curgea pâraie pe străzi; cei rămaşi în viaţă, femei, tineri şi copii au fost duşi în robie, iar şaptezeci de mii de bărbaţi au fost ucişi, lăsând vii numai pe comandanţi.
Citește și: Cele mai ciudate 15 superstiții din România. Când va veni sfârșitul lumii
Şapte ani au fost ţinuţi închişi, voievozii, chinuiţi cu asprime, dar şi ademeniţi cu bani şi funcţii pentru a trece la mahomedanism.
În închisoare, ziua şi noaptea, aceştia se rugau neîncetat, cântând psalmii regelui David şi mulţumind lui Dumnezeu pentru toată purtarea Lui de grijă.
Căci anii trecuţi ai vieţii lor, pe care i-au trăit în dulceţi şi în mulţimea greşelilor, îi curăţa Dumnezeu printr-o strâmtorare ca aceea şi suferinţă a temniţei, căci printr-o atât de lungă răbdare îi întărea, lucru la care mai înainte nici nu se puteau gândi.
Aceşti bărbaţi L-au mărturisit cu tărie pe Hristos Dumnezeu, potrivit cuvântului din Psalmi: "Mi-au spus mie călcătorii de lege bârfeli, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne. Toate poruncile Tale sunt adevărate".
Toţi cei 42 de comandanţi au fost ucişi, în ziua de 6 martie, iar trupurile aruncate în Eufrat.
A fost ucis atunci şi trădătorul, pe motiv că: "Dacă a fost adevărat creştin, apoi nu i se cădea să se abată de la credinţa sa; şi dacă nu şi-a păzit credinţa către Hristos al său, apoi cum va putea să păzească credinţa către Mahomed al nostru?
Cel ce s-a făcut vrăjmaş creştinilor săi, vânzându-i în mâinile noastre, dacă s-ar întâmpla vreo vreme rea, cum nu s-ar face vânzător şi celor ai noştri? Cel ce a fost necredincios spre ai lui, va fi oare credinciosul celor străini? Nicidecum!", scrie Agerpres.
