Românul căruia un crater de pe Lună îi poartă numele a fost un matematician strălucit. Dar a renunțat la cariera științifică pentru a se dedica, trup și suflet, progresului școlii românești, al cărui mare reformator a fost.
Românul căruia un crater de pe Lună îi poartă numele. Primul cu doctorat în matematică la Sorbona
Multe străzi din orașe ale României îi poartă numele, există chiar și o universitate denumită după el, dar e singurul român după al cărui nume a fost botezat un crater de pe Lună.
Spiru Haret s-a născut pe 15 februarie 1851, în Iași, într-o familie fără avere, dar și-a demonstrat calitățile excepționale încă din adolescență.
După absolvirea școlii primare la Dorohoi și Iași, a continuat studiile la Liceul Sf. Sava din București, unde a fost un elev strălucit.
Lipsa manualelor l-a determinat să traducă, în timpul liceului, tratate importante din limba franceză, inclusiv un celebru manual de astronomie al vremii.
Citește și: Sfârșitul tragic al celui mai bogat român din istorie. A salvat statul român de la faliment
Studiile și le-a continuat la Universitatea din București, unde a obținut licența în matematici în 1874.
S-a înscris apoi la concursul de bursă instituit de Titu Maiorescu; reuşeşte şi pleacă pentru doi ani la Paris. unde a trecut două licențe, în matematică (1875) și fizică (1876).
În 1878, și-a susținut doctoratul la Sorbona, iar teza sa, intitulată „Asupra invariabilității axelor mari ale orbitelor planetare”, a revoluționat mecanica cerească.
Teza de doctorat a lui Haret a fost republicată în Analele Observatorului Astronomic din Paris, în 1885, iar în 1889, de marele matematician francez Henri Poincaré.
În plus, Facultatea de Știinţe din Paris trimite o adresă Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice felicitând România, ţara care a produs şi posedă asemenea talente.
Spiru Haret e considerat cel mai mare reformator al învățământului românesc - Foto: arhiva
În ciuda ofertei de a-și continua cariera academică în străinătate, Spiru Haret a ales să se întoarcă în România, dedicându-și întreaga viață educației.
A devenit profesor universitar și ministru al Învățământului, poziție din care a inițiat cele mai importante reforme ale sistemului de educație din țară. De altfel, Spiru Haret este considerat cel mai mare reformator al școlii românești.
Un crater de pe Lună a fost botezat Haret, în 1976
În 1910 publica „Mecanica socială”, la Paris şi Bucureşti, utilizând matematica pentru prima oară, în explicarea şi întelegerea fenomenelor sociale.
Dar marile realizări ale lui Haret nu sunt totuşi în ştiinţă. El şi-a părăsit aproape total creaţia de specialitate, care ar fi putut fi atât de bogată, după atât de remarcabile începuturi, pentru a se pune „la dispoziţia evoluţiei școlii românești.
Citește și: Un român revoluționează chirurgia oncologică. Colaborare cu Rolls Royce pentru tratarea cancerului
Tot geniul său creator aici se remarcă. Încă din 1879, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii începe să-l solicite. Inspectează şcoli şi face rapoarte, prezidează comisii de examinare, este membru în altele, conform fsespiruharet.ro.
În 1882 e numit membru în Consiliul Permanent de Instrucţiune, iar în 1883, P.S. Aurelian îl numeşte inspector al şcolilor.
În 1885, Dimitrie A. Sturdza, ajungând ministru la Culte şi Instrucţiune Publică, îl cheamă pe Haret ca secretar general al ministrului, acesta Haret tocmai publicând un Raport asupra stării şcolilor, foarte documentat, cu un mare curaj în susţinerea opiniilor.
Cu Haret lânga el, Sturdza încearca reorganizarea învăţământului, după ce mai înainte, pe acelaşi teren, eşuaseră P.P. Carp, Titu Maiorescu si V.A. Urechia.
Spiru Haret va fi el însuși de trei ori ministru al Instrucţiunii Publice: între 31 martie 1897 – 11 aprilie 1899, 14 februarie 1901 – 22 decembrie 1904 şi 12 martie 1907 – 29 decembrie 1910, perioada în care a reorganizat întregul învaţământ românesc, având rara oportunitate în România de a-și vedea planurile puse efectiv în practică.
Un singur exemplu: între 1897 - 1910 au fost construite în toată țara 2.343 de școli, dintre care 1.980 doar în timpul mandatelor de ministru ale lui Haret.
Spiru Haret a fost de trei ori ministru al Instrucțiunii Publice
El este cel care a înfinţat grădiniţele de copii în România, cea dintâi deschizându-şi porţile la 1 decembrie 1897, precum și Școala Superioară de Arhitectură și Comisia monumentelor istorice, dar a inițiat și turismul școlar.
Haret a introdus metodele moderne de predare, a înființat școli în mediul rural, a susținut pregătirea profesorilor și a încurajat dezvoltarea științelor exacte în România
El nu a fost doar un profesor și reformator, ci și un promotor al progresului tehnologic. Astfel, a fost unul dintre cei care au susținut invențiile lui Aurel Vlaicu, propunând premierea avionului său, despre care spunea că „realizează însemnate avantaje față de cele similare”.
Marele matematician și educator al neamului său a încetat din viață pe 17 decembrie 1912, la doar 61 de ani.
Solicitat pentru a-i face statuia lui Spiru Haret, genialul sculptor Constantin Brâncuși - care l-a cunoscut personal - a prezentat ca machetă o simplă fântână. Pentru el, aşa fusese Haret, un izvor de apă vie. un izvor dătător de viaţă, de lumină pentru nația sa.
O altă recunoaștere a valorii lui Haret a venit în 1976. Atunci, cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la naşterea sa, Comisia Internațională pentru Denumiri Selenare a hotărât ca un crater de pe Lună să primească numele lui Haret.
Citește și: Un sportiv român doboară toate recordurile. "Înot pentru Schengen, înot pentru România"
Acesta se află pe coordonatele: latitudine 59 de grade sud şi longitudine 176 grade vest, fiind situat pe partea invizibilă a satelitului natural al Pământului, potrivit dosaresecrete.ro.
Profesorul George Fields de la Universitatea Harvard a subliniat importanța acestei alegeri: „Craterele de pe Lună poartă doar numele celor mai iluştri oameni de ştiinţă. Spiru Haret este unul dintre aceștia.
De numele său se leagă importante studii care stau la baza dezvoltării astronomiei moderne. Atribuirea numelui lui Spiru Haret unui crater selenar onorează nu doar memoria sa, ci și știința românească”.
