Recunoașteți personajul? A fost soția lui Ion Dichiseanu în singurul ei film. Dacă parcurgem lista cu distincții academice primite de renumita lingvistă și traducătoare, nu ne-ar ar trece prin cap că a fost protagonista unei producții cinematografice care impresionează și astăzi, la aproape 60 de ani de la premieră.
Recunoașteți personajul? A fost soția lui Ion Dichiseanu în singurul ei film. E profesoară renumită
A pătruns în lumea filmului printr-o întâmplare norocoasă, dar și-a urmat cariera - ce avea să fie de excepție - în lumea lingvisticii și traducerilor.
Dar, la 19 ani, pentru o vreme, numele Ancăi Irinei Ionescu s-a aflat pe buzele publicului românesc, ea impresionând în rolul principal feminin Nastasia, din pelicula „Dincolo de barieră”.
Realizat în 1965 şi regizat de Francisc Munteanu, filmul este o ecranizare după o piesă clasică, „Domnişoara Nastasia“, de G.M. Zamfirescu.
Citește și: Recunoașteți personajul? Actrița forțată să plece din România la 36 de ani. Celebră la Paris
Din distribuţie filmului au mai făcut parte actori care se aflau pe atunci în anotimpul tinereții, deși Ion Dichiseanu, interpretul lui Vulpașin, era deja o vedetă, iar steaua lui Silviu Stănculescu, care l-a jucat pe Luca, iubitul Nastasiei și rivalul lui Vulpașin, strălucea tot mai tare.
Pe de altă parte, filmul a însemnat debutul pe marele ecran al neuitatului Ștefan Bănică, în rolul frizerului Ionel, amicul lui Vulpașin, dar și prezența vulcanică a acestei Gina Lollobrigida a cinematografiei noastre, Leni Pinţea Homeag - sau cea mult mai diafană a fermecătoarei Ana Széles.
De asemenea, în multe secvențe ale filmului apare, făcând ceea ce știa el cel mai bine, marele acordeonist și interpret Fărâmiță Lambru.
„Mireasa” Anca Irina Ionescu, în timu filmărilor la „Dincolo de barieră” - Foto: Facebook/Cineclic
Dar cum a ajuns o amatoare care nu avusese nicio legătură cu cinematografia să joace rolul principal feminin dintr-o producție cu intense acente dramatice?
Întâmplarea, pur și simplu. Anca Maria Ionescu, născută la 22 martie 1946, era studentă la Facultatea de Limbi Străine când a însoțit e platourile de filmare de la Buftea o delegație cehoslovacă în calitate de interpret.
În 2017, reputata profesoară universitară avea să rememoreze acel episod, menționând că a fost atrasă de ideea apariției într-un film.
Citește și: Care a fost cea mai dramatică filmare pentru o peliculă românească? „Nimic nu s-a mai găsit din el!”
„A fost norocul meu sau destinul care m-a împins atunci spre platoul nr. 4, unde am mers însoţind o delegaţie – eram studentă, terminasem anul I, iar în vacanţe exersam limbile străine şi mai făceam şi un ban.
În programul delegaţiei era şi o vizită la studiourile din Buftea. Şi-am nimerit să vizitez exact studioul unde se filma, atunci, „La patru paşi de infinit” (n.r. - în regia aceluiași Francisc Munteanu), cu Irina Gărdescu în rol principal.
Şi, dacă vă amintiţi, primul film al lui Francisc Munteanu, la care el a fost asistent de regie, pe lângă scenarist, s-a numit „Valurile Dunării” (1959), cu Irina Petrescu. Eu o ştiam pe Irina Petrescu, iar acum pe platou era Irina Gărdescu.
Pe mine, de fapt, mă cheamă Anca Irina Ionescu. Până atunci şi până în anul I de facultate, mă strigau la catalog Ionescu Anca. Dar când m-a întrebat Francisc Munteanu cum mă cheamă, i-am spus Irina”, a explicat profesoara universitară, conform dinfilme.ro.
Gestul său ascundea și un motiv ascuns: spera ca asocierea cu prenumele unor actrițe deja cunoscute, cu care Munteanu lucrase, s-o aducă mai ușor în memoria acestuia.
Dându-i replica lui Ion Dichiseanu în singurul film din viața sa - Foto: Facebook/Cineclic
„De ce? Pentru că mi-am zis că aşa o să mă ţină minte mai uşor. Şi bineînţeles că a făcut asocierea imediat cu Irina Petrescu şi Irina Gărdescu. Imediat după vacanţă, eram la un curs, a venit un tânăr, cred că era asistentul de regie al lui Francisc Munteanu, Mişu Constantinescu, şi a întrebat de o tovarăşă Irina Ionescu, cum se spunea la vremea aceea.
Am răspuns, am întrebat de ce mă caută, am mers, am dat mai multe probe cu diverşi parteneri şi m-a ales pe mine. Acum, dacă alegerea a fost bună sau nu, eu nu ştiu, pentru mine a fost oricum un mare eveniment în viaţa mea, un an întreg în care mergeam şi la facultate, îmi dădeam examenele, şi la filmări”, a mai dezvăluit Anca Irina Ionescu.
Actrița pentru un film a mai dezvoluit că i-a părut rău că n-a mai fost căutată de niciun regizor după aceea, dar a mărturisit că, cel mai probabil, acea meserie nu i s-ar fi potrivit.
„Mi-a părut rău că nu m-a mai căutat nici un regizor după aceea, dar cred că viaţa de actor nu ar fi fost potrivită pentru mine, pentru că nu aş fi rezistat la stresul extraordinar pe care îl presupune munca pe scenă, în faţa aparatului de filmat.
Am avut însă colegi de platou absolut excelenţi, m-am simţit tot timpul foarte bine în prezenţa domnului Dichiseanu, nu m-a intimidat şi nu m-a făcut să mă simt aia proastă care nu este de meserie, dimpotrivă, am fost tratată tot timpul cu foarte mult respect.
Chiar dacă aveam 19 ani şi eram un om neformat, neîncheiat, am fost privită ca un om cu drepturi depline”, a mai adăugat ea.
Citește și: Cum a ajuns Sergiu Nicolaescu în rolul comisarului Moldovan? Cine trebuia să fie eroul seriei?
După ce a terminat filmările la „Dincolo de barieră”, Anca Irina Ionescu a continuat cursurile Facultăţii de Litere, a învăţat nouă limbi străine și a devenit un reputat profesor universitar, un eminent slavist, dar, dincolo de asta, și un strălucit traducător.
A adunat aproximativ 180 de volume tipărite, cu traduceri din 9 limbi, din autori de prestigiu precum L.N.Tolstoi, A.P. Cehov, H. Sienkiewicz, B. Pasternak, J. Clavell, Anais Nin, Irving Stone, William Faulkner, Robert Ludlum, Winston Churchill, Richard Nixon, Alexandre Dumas şi mulți alții, potrivit contemporanul.ro.
Oricum, nu vom afla niciodată dacă cinematografia românească a pierdut o actriță de mare valoare sau lingvistica și cititorii români au câștigat un specialist de excepție.
