Povestea „străbunicii” bricului Mircea este, de fapt, cea a primei nave care a navigat sub pavilion național. Pe 7 dcecembrie 1834, nava botezată Marița a pornit în primul său voiaj, ruta aleasă fiind Sulina - Istanbul (Constantinopol), unde a ajuns traversând Marea Neagră cu drapelul tricolor la catarg.
Povestea „străbunicii” bricului Mircea. A fost prima navă care a navigat sub pavilion național
Povestea navei Marița, prima care a nevigat sub pavilion național este foarte bine relatată într-un articol din revista „Marina Română” anul II (1991), nr. 4(5), semnat de Georgeta Borandă, muzeograf la Muzeul Marinei Române din Constanţa, cu titlul „Nave celebre româneşti. La început a fost „Mariţa”...”.
„În decembrie 1834, pentru prima oară după mai multe secole, o navă sub pavilion românesc pleca într-un voiaj pe mare.
Odată cu instaurarea domniilor regulamentare în Principate, înlesnirilor aduse comerţului şi navigaţiei prin conjunctura relaţiilor politice internaţionale, li s-au adăugat intervenţiile domnitorilor Alexandru Ghica din Țara Românească şi Mihail Sturdza din Lodova, pe lângă sultanul Mehmud al II-lea al Turciei, pentru recunoaşterea dreptului Principatelor de a avea o flotă comercială proprie, care să navige pe Dunăre şi pe mări sub pavilion naţional.
Ca urmare a acestor demersuri, în octombrie 1834 sultanul dă un hatişerif pentru Țara Românească, prin care hotărăşte următoarele: „...să dă, la corăbiile cele neguţătoreşti ale Valahiei, steag cu faţa galbenă şi roşie, având pe dânsul şi stele şi la mijloc pasăre albastră ca un cap”, se scrie în articolul citat de ziuadeconstanta.ro.
Începutul a fost făcut în Țara Românească, unde, anticipându-se puţin hotărârea sultanului, încă din anul 1833, s-a construit la Șantierul Naval din Giurgiu din „materialuri româneşti”, aşa după cum menţionează documentele, o navă de mare, cu capacitate de 300 chile (circa 150 tone).
Iniţiatorul construcţiei navei a fost aga Alexandru Vilara, cunoscut autor al memoriilor care cereau emanciparea Țării Româneşti de sub tutela otomană.
Corabia a fost denumită „Mariţa” și era un velier tip bric, fiind botezată după numele frumoasei Mariţa, care făcea parte din familia domnitoare. Născută Văcărescu, Mariţa era soţia spătarului Costachi Ghica, fratele mai mic al domnitorului Alexandru Ghica.
Câţiva ani mai târziu, când Alexandru Ghica va fi înlocuit la domnie de Gheorghe Bibescu, Mariţa va deveni Doamnă a ţări, prin căsătoria cu acesta.
Imagine din 1922 cu primul bric Mircea, care a fost lansat la apă în 1882 - Foto: wikipedia.org
La 7 decembrie 1834, corabia Mariţa, încărcată cu 300 kile de grâu, pleca din Sulina, în primul voiaj, cu destinaţia Constantinopol. Probabil că era vorba de o încărcătură mai degrabă simbolică, ăpentru acel prim voiaj, dat fiind că nava ar fi putut tranporta mult mai multă marfă.
Peripeţiile acestei călătorii sunt consemnate în jurnalul de bord al navei, care conţine 14 file scrise în limba italiană, după toate probabilităţile, de pilotul corabiei, Giorgio Brusco, mai notează sursa citată.
În acest prim voiaj „Mariţa” s-a aflat sub comanda căpitanului Ioan Cristescu, despre care documentele afirmă că era „supus şi născut chiar în Țara Românescă”.
După o călătorie de 18 zile, timp în care nava a fost confruntată şi cu o năprasnică furtună, ea ajungea la detinație, la 25 decembrie 1834, ora 7 dimineaţa.
„Mariţa” a stat la Constantinopol mai mult de patru luni – până la 17 mai 1835, când a pornit înapoi spre patrie.
Din acelaşi jurnal aflăm că în voiajul de înapoiere, la 19 mai 1835, „Mariţa” intra în portul bulgăresc Anchialo (lângă Burgasul de astăzi), unde încărca „saci cu orez şi 9 butii de vin”, cu navlu de transport pentru Brăila şi Galaţi.
La 3 iunie, o nouă furtună avea să pună încă o dată nava în primejdie, făcând necesară aruncarea peste bord a butiilor cu vin pentru salvarea corăbiei.
După eliberarea de încărcătură, „Mariţa” a mai plutit în voia valurilor şi a furtunii încă 24 de ore, pentru ca la 5 iunie 1835 la orele 11,00 ea să ajungă în rada de la Sulina, cu velele zdrenţuite şi scârţâind din toate încheieturile.
Nu mai există date despre alte voiaje performate de Marița, această călătorie fiind acreditată ca fiind singura.
Nu este, însă, exclus, ca nava să fi fost vândută vreunui armator grec, turc sau ialian, de care Brăila era plină la momentul respectiv, și să fi navigat, după reparații și schimbarea pavilionului, sub un alt nume.
Actualul bric Mircea, lansat la apă în 1939 și folosit de multe decenii ca navă-școală - Foto: wikipedia.org
Ulterior, au mai fost construite şi alte corăbii care au navigat cu pavilionul românsc la pupa. E vorba de galerele „Elena Doamna“, „Principele Alexandru“, „Atena“, bricurile „Elisabeta“, „Zimnicea“, „Dunărea“ și goeletele „Dochia“ și „Speranţa“, multe dintre ele fiind conduse de căpitani români.
Marița poate fi considerată „străbunica” bricului Mircea. De altfel, primul bric Mircea a fost construit la Londra și a fost lansat la apă în 1882.
„Bricul Mircea era o navă cu două catarge, construită într-un șantier naval de lângă Londra. A fost folosit de Marina Regală din epocă pentru a fi navă-școală și a instrui viitoarele generații de ofițeri de marină. A fost folosită până la jumătatea anilor 1920 când s-a constatat că nevoile Marinei erau din ce în ce mai mari și a fost nevoie de una mult mai mare și atunci a fost comandată actuală navă-școală Mircea la șantierul naval din Hamburg, denumit Blohm und Voss”, a spus despre primul bric Mircea comandorul Mircea Târhoacă, potrivit rri.ro.
Actualul bric Mircea, construit în 1938 nu este, de fapt, un bric propriu-zis, ci un velier clasa A tip bark. Are o înaălțime maximă de 44 de metri, cu 23 de vele ce însumează o suprafață velică totală de peste 1700 de metri pătrați.
La 17 mai 1939 a intrat pentru prima oară în rada portului Constanța și a fost folosit ca navă-școală de toate generațiile de marinari militari.
Dar cea care a deschis drumul navelor cu pavilion românesc va rămâne, pentru totdeauna, Marița de la 1834.
