„Nea Mărin miliardar”, el mai vizionat film românesc din toate timpurile a surprins în imagini și câteva locuri devenite legendare din România comunistă condusă de Nicolae Ceaușescu.
Printre acestea s-a aflat și un hotel de lux, în care au fost filmate majoritatea scenelor de interior ale peliculei și care, vreme de trei decenii, a fot cea mai înaltă clădire din Capitală.
Hotelul unde s-a filmat „Nea Mărin miliardar” nu-i plăcea lui Ceaușescu. De ce nu avea etajul 13?
„Nea Mărin miliardar”, celebra comedie regizată de Sergiu Nicolaescu, cu marele Amza Pellea în dublu rol, a rămas cel mai vizionat film românesc din toate timpurile, cu peste 14 milioane de spectatori.
Producția în care au strălucit mari nume ale cinematografiei noastre, în frunte cu unicul Amza Pellea, a fost realizată de-a lungul anului 1978, având premiera în 1979.
În memoria publicului larg a rămas mai ales complexul hotelier Amfiteatru-Panoramic-Belvedere din Olimp, unde au fost filmate majoritatea cadrelor exterioare.
Citește și: 40 de ani de la moartea lui Amza Pellea. Cum era să piardă rolul din „Nea Mărin miliardar”
Dar cele de interior, mai ales scenele ce se petrec în camera hotelului unde era cazat milionarul american Marlon Juvett, au fost filmate în cel mai scump apartament de la cunoscutul Intercontinental din București, „Imperial Suit“.
Situat la etajul 19 al hotelului, „Apartamentul Imperial” se întinde pe o suprafaţă de 240 de metri pătraţi, fiind dotat cu două dormitoare, un living decorat cu mobilă albă clasică italiană din lemn de nuc, în care se găseşte şi un pian alb cu coadă, în stare perfectă de funcţionare, marca Steinway & Sons, potrivit historia.ro.
Amza Pellea și regizorul Sergiu Nicolaescu, în „Apartamentul Imperial” de la Intercontinental, înainte de filmarea unei scene din film - Foto: Studiourile Buftea
Dar cum a răsărit un asemenea hotel, construit de o companie americană, fix în centrul capitalei unui stat comunist ca România anilor ‘60 - ‘70?
Legenda spune că, prin anii ‘60, magnatul american Cyrus Eaton Jr., şeful „Cyrus Eaton Group“, ar fi ajuns la Bucureşti într-o călătorie de afaceri împreună cu o anume doamnă Clara Reece, o româncă născută în Turnul Severin.
Citește și: Cum a pierdut Ceaușescu clauza națiunii celei mai favorizate? „Democrația noastră e superioară
Cum n-au găsit nicio cameră liberă în niciun hotel cei doi și ar fi dormit în holul de recepție de la Athenee Palace. Deși neplăcută, experiența i-a dat o idee lui Eaton: era nevoie de un hotel în București. Și a trecut la fapte.
Dat fiind că în primii ani ai domniei lui Nicolae Ceaușescu, România traversa o perioadă de deschidere față de Vest, inclusiv față de Statele Unite, autoritățile române au dat „undă verde” proiectului.
„Nea Mărin miliardar” filmat la Intercontinental și pe Litoral
În noiembrie 1967, celebrul ziar american New York Times anunța că guvernul român și Inter-Continental Hotel Corporation, o subsidiară a Pan American World Airways, au ajuns la un acord în privința construirii unui hotel în Capitala României.
De asemenea ziarul anunța și suma care era preconizată pentru realizarea acestei investiții: aproximativ 6 milioane de dolari.
Se pare că au fost mai multe discuții cu privire la amplasarea acestui hotel. Au fost propuse ca amplasamente Parcul Kiseleff, la aproximativ 2 km de actualul loc, dar și Piața Unirii.
Zona pe care s-a ridicat Hotelul Intercontinental, în partea dreaptă a pozei, așa cum arăta în 1940 - Foto: bucurestiivechisinoi.ro
În cele din urmă s-a convenit să se folosească un teren care aparținuse, iniţial, Mănăstirii Cernica. În secolul al XIX-lea, acesta a trecut în proprietatea familiei Hagi-Moscu. În 1810, dregătorul Ion Hagi-Moscu a ridicat aici o clădire întinsă cu etaj.
Nepotul său a vândut casa Primăriei, care a folosit-o între 1882 şi 1912. Mai târziu, a fost demolată, urmând a se construi un nou edificiu.
Rămas viran, terenul - devenit cunoscut ca „Maidanul Primăriei” - a fost folosit pentru exercițiile de instrucție ale Regimentului de jandarmi al Capitalei.
Citește și: A încurcat valizele lui Amza Pellea. „După 40 ani, lumea mă recunoaște tot din Nea Mărin Miliardar”
În perioada interbelică, aici a fost amenajată o grădină de vară, pe locul căreia a fost ridicat o cârciumă, „La Zisu” unde obișnuia să cânte și Gică Petrescu.
Restaurantul, aflat în stare de degradare, a fost demolat după 1944 şi pe teren s-a instalat Circul Krateyl, care a funcţionat aici până la construirea Circului de Stat Bucureşti, două decenii mai târziu.
Hotel Intercontinental, inaugurat în mai 1971
În această zonă, în septembrie 1968, a fost turnat primul metru cub de beton al fundației viitorului hotel Intercontinental.
Prroiectul a fost al arhitecţilor Dinu Hariton, Gheorghe Nădrag, Ion Moscu şi Romeo Belea, arhitect care se ocupa şi de renovarea noului Teatru Naţional, ridicat în apropiere odată cu Intercontinentalul.
Cineclic publică, pe pagina sa de Facebook, imagini filmate în anul 1970, din ultima etapă a construcțiilor. În fragmentul de mai jos de reportaj realizat pentru Telejurnalul socialist, se pomenește și despre inexistența etajului 13 în numerotarea etajelor hotelului.
Și asta, pentru că americanii aveau și încă au o adevărată spaimă de numărul 13, asociat mai ales cu incidentele misiunii Apollo 13, din aprilie 1970, care n-a reușit să atingă suprafața Lunii, așa cum era prevăzut inițial.
„O perspectivă inedită asupra capitalei noastre: Hotel Intercontinental, cea mai înaltă clădire din București. Ultimele cărămizi la etajul ultim, 24. De fapt, etajul 23 .
Respectând o tradiție a construcțiilor de acest gen, cifra 13 a fost eliminată, pentru menajarea susceptibilității viitorilor oaspeți. La sfârșitul anului, aici vor poposi primii locatari.
Împreună cu monumentala clădire a Teatrului National, aflată de asemenea în stadiul de finisaj interior, Intercontinentalul va îmbunătăți substanțial peisajul edilitar al metropolei românești”, se spunea, printre altele, în reportajul tv respectiv.
Hotelul Intercontinental, la puțin timp după inaugurarea oficială din mai 1971 - Foto: Agerpres
Hotelul avea un bar de noapte la etajul 21- Luna Bar, unde se strângea toată „crema“ Capitalei şi unul de zi la etajul 2 – Belvedere, care era mai accesibil.
De fapt, mulți români au auzit prima oară de bufet suedez şi de room-service de la Intercontinental.
În schimb, Nicolae Ceaușescu n-a fost prea încântat de noua construcție.
„Nicolae Ceaușescu a venit o singură dată la InterContinental, chiar la început. Nu i-a plăcut hotelul, în schimb am fost chemat la el cu toată documentația de chetuieli pe care a studiat-o și verificat-o timp de 10 zile”, declara, după revoluția din decembrie 1989, primul director al hotelului, Gheorghe Leonte, conform adevarul.ro.
Un alt director al hotelului, Marin Stancu, care și-a început activitatea la Intercontinental pe la începutul anului 1980, susține chiar că dictatorul nu ar fi venit niciodată aici.
De asemenea, el a menționat că, în timpul unei discuții pe care Ceaușescu a avut-o cu președintele Germaniei de Vest între anii 1979-1984, Karl Karstens, când i s-a spus că Bucureștiul are un hotel extraordinar de frumos, dictatorul român a rămas surprins, pentru că nu știa la ce hotel se referă omologul său german.
Citește și: Ce a fost Declarația de independență din 1964 a lui Dej? Ruptura de URSS, continuată de Ceaușescu
După 1990, la Intercontinental au fost cazaţi şefi de stat, ambasadori, politicieni, sportivi şi artişti faimoşi, de la faimoșii tenori Luciano Pavarotti și Jose Carreras, până la fostul campion mondial la șah Anatoli Karpov, fostul prim-ministru al Israelului Ariel Sharon sau cunoscutul violonist Nigel Kennedy.
Din 2022, InterContinental a dispărut ca nume, el devenind Grand Hotel Bucharest. Acest lucru s-a întâmplat din cauză că s-a terminat contractul între proprietarul hotelului – Compania Hotelieră InterContinental România SA – şi IHG Hotel & Resorts.
Dar magia vechiului Intercontinental - sau mai simplu, Inter, cum îi spuneau bucureștenii - cel de pe vremea filmărilor la „Nea Mărin miliardar” se păstrează și astăzi, iar acest simbol al Capitalei continuă să reprezinte un reper important al Bucureștiului.
