Actrița l-a întâlnit pe actorul și profesorul Octavian Cotescu, pe scena teatrului Bulandra. Actrița a simțit atunci, că cei doi sunt meniți să împărtășească un destin special împreună.
„Obişnuiam să merg foarte des la Teatrul Bulandra. Acolo l-am văzut prima oară pe Octav, în <Pădurea>, cu Lucia Sturdza Bulandra, Fory Etterle, Jules Cazaban. Aşa m-am apropiat de teatru, auzindu-l, văzându-l pe Octavian Cotescu. Era o certitudine pentru mine ca voi deveni actriţă. Am dat de foarte multe ori ocol Institutului, fără să bat la uşă. Întâi am dat examen la Istorie. Chiar de două ori. Pe urmă m-a pregătit Liliana Tomescu. A fost o mare îndrăzneală. I-am dat pur şi simplu un telefon. Şi a fost de o mare generozitate. Ea mi-a dat din fiinţa ei", a relatat actriţa într-un interviu.
La IATC, Valeria Seciu îl avea profesor pe Octavian Cotescu, dar nu considera potrivit să aibă o relație cu o studentă. Cei doi au așteptat până când actrița a absolvit facultatea pentru a avea o relație sentimentală. “O, foarte romantic ne-am cunoscut. Eu eram studenta îndrăgostită moartă de profesorul ei. Dar și profesorul o iubea pe studentă. Însă legătura s-a realizat abia dupa absolvire“, detalia Valeria Seciu.
Valeria Seciu a fost cerută în căsătorie de Octavian Cotescu în 1966. Din iubirea lor s-a născut un fiu, în 1968, pe nume Alexandru.
Marele actor s-a stins din viață, în 1985, la doar 54 de ani. Seciu a păstrat iubirea ei pentru Cotescu la loc sacru și a refuzat să-și mai refacă viața lângă un alt bărbat.
Citește și: Actrița Valeria Seciu a murit. Era văduvă de la 46 ani. Fiul se retrăsese la Muntele Athos
Ultimul rol
Încă din 1984, Cotescu se simţea rău. Într-o seară, scriitorul Ion Băieşu a intrat, cum obişnuia, în Teatrul Bulandra, în culisele sălii de la Grădina Icoanei. Înainte să înceapă spectacolul, ei beau împreună o cafea, însă de data asta Cotescu nu era entuziasmat. I-a mărturisit că avea vertijuri şi că îi era teamă să joace. Deşi luase deja un calmant, nu îi era mai bine; fusese şi la medic, în urma ameţelilor de pe stradă, scrie cinemagia.
Băieşu l-a sfătuit să amâne spectacolul, dar nici n-a vrut să audă. Făcea ture dintr-o parte în alta a camerei şi întreba: „Publicul ce face? Pleacă acasă? Ce vină are el că nu mă simt eu bine?“. „Dar orice om se poate simţi rău!“, ţinea minte Băieşu că i-a răspuns. „Orice om, în afară de actor! Ăsta e un lucru esenţial, la care trebuie să te gândeşti când îţi alegi o asemenea meserie. Pentru că tu ţi-o alegi, nu te obligă nimeni. Nu te faci pilot dacă ştii că ai rău de înălţime. Nu te faci actor dacă eşti vulnerabil fiziceşte“.
Transpira enorm
Pe Băieşu l-a surprins că a început să ridice tonul, pentru că nu îşi pierdea cumpătul nicicând. Apoi, pe scenă, Cotescu s-a străduit să reziste. „Transpira enorm, se congestionase, vocea i se alterase, avea gesturi nesigure, s-a împiedicat de câteva ori, la un moment dat a făcut o pauză lungă între replici, privind spre culise“, a relatat Băieşu în ziarul „Informaţia Bucureştiului“, în ’85.
„Printr-un efort supraomenesc a dus spectacolul până la capăt. Publicul a primit, parcă, semnalul misterios al gestului său extraordinar şi copleşit, a aplaudat nebuneşte“. După aceea, s-a retras în culise, cu umerii lăsaţi, şi l-a rugat să nu povestească nimănui.
Câteva zile mai târziu, s-a internat în spital, fără ştirea familiei. Octavian Cotescu a murit pe 22 august 1985, la 54 de ani, în Bucureşti, însă cauza n-a fost făcută niciodată publică. Soţia lui, Valeria Seciu, nu s-a mai căsătorit.
Câteva repere
Octavian Cotescu s-a născut la Dorohoi, la 14 februarie 1931. Pasionat de teatru, a urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din Iaşi, absolvind în 1950. Repartizat în Capitală după terminarea studiilor, la 12 mai 1951 debuta, aşa cum precizează site-ul www.cinemagia.ro, în "Pădurea" lui Aleksandr Nikolaevici Ostrovski, pe scena Teatrului Bulandra (pe atunci Teatrul Municipal). Tânărul actor a rămas legat de acest teatru, unde a desfăşurat o prestigioasă activitate. A colaborat şi cu Teatrul Mic din Bucureşti, pe scena căruia îl găsim în 1966, 1967, şi în perioada 1978-1980, dar şi cu teatre din provincie, în 1969 jucând şi la Satu Mare, iar în 1983 şi 1984, la Oradea (www.cimec.ro).
A făcut roluri memorabile pe scenă - Bertrand din "Sfînta Ioana" de George Bernard Shaw, în regia lui Liviu Ciulei (1958), Tom din "Menajeria de sticla" de Tennessee Williams, în regia lui Dinu Negreanu (1960), Gogu din "Proştii sub clar de lună" de Teodor Mazilu (1962) şi Nae Girimea în "D'ale Carnavalului" de Caragiale (1966), ambele regizate de Lucian Pintilie, Iordache din "Aceşti nebuni făţarnici", de Teodor Mazilu, în regia lui Emil Mandric (1970) sau Caţavencu din "O scrisoare pierdută" a lui Ion Luca Caragiale, în regia lui Liviu Ciulei (1972 şi 1979) fiind doar câteva dintre ele. A jucat şi în "Revizorul" lui Nikolai Vasilievici Gogol, în regia lui Lucian Pintilie (1972), în "Chiţimia" lui Ion Băieşu, în regia lui Alexandru Tatos (1974), în "Interviu", de Ecaterina Oproiu, în regia Cătălinei Buzoianu (1976), în "Anecdote provinciale" de Alexandr Vampilov, regia Valeriu Moisescu (1977), în "Unchiul Vania" de Anton Pavlovici Cehov, în regia lui Laurenţiu Azimioară (1978), în "Minetti" de Thomas Bernhard, regizat de Anca Ovanez-Doroşenco (1979), în "Maestrul şi Margareta" de Mihail Afanasievici Bulgakov, regia Cătălina Buzoianu (1980), în "Tartuffe" de Moliere şi "Cabala bigoţilor" de Bulgakov, regizate de Alexandru Tocilescu (1982).
În film, a compus o galerie de personaje care, sub aparenţa respectabilităţii, disimulează tare morale ce se dezvăluie treptat. Printre regizorii cu care a lucrat se regăsesc: Horea Popescu, Andrei Blaier, Geo Saizescu, Mihai Iacob, Mircea Mureşan, Sergiu Nicolaescu, Adrian Petringenaru, Alexandru Boiangiu, Mircea Moldovan, Alexandu Bocăneţ, Manole Marcus, Carol Corfanta, Petre Bokor, Stere Gulea, Dan Piţa, Alexa Visarion, Elisabeta Bostan, Virgil Calotescu, George Cornea, Alecu Croitoru.
Din filmografia sa amintim: "Portretul unui necunoscut" (în regia lui Gheorghe Turcu şi a lui Andrei Călăraşu; filmul, lansat în 1961, este primul în care a apărut Cotescu), "O dragoste lungă de-o seară", "Dimineţile unui băiat cuminte", "Balul de sâmbătă seara", "Castelul condamnaţilor", "Asediul", "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte", "Păcală", "Tatăl risipitor", "Un zâmbet pentru mai târziu", "Toamna bobocilor" (în care a fost vocea povestitorului-comentator), "Gloria nu cântă", "Operaţiunea Monstrul", "Serenadă pentru etajul XII", "Tufă de Veneţia", "Împuşcături sub clar de lună", "Eu, tu şi Ovidiu", "Iarba verde de acasă", "Iarna bobocilor" (în care a avut, din nou, rolul povestitorului-comentator), "Bietul Ioanide", "Ion - blestemul pământului, blestemul iubirii", "Omul care ne trebuie", "Înghiţitorul de săbii", "Castelul din Carpaţi", "Saltimbancii", "Un saltimbanc la polul Nord", "Buletin de Bucureşti", "Rămân cu tine", "Miezul fierbinte al pâinii", "O lebădă iarna", "Secretul lui Bachus", "Sosesc păsările călătoare", "Căsătorie cu repetiţie". "Clipa de răgaz", a cărui regie a fost semnată de Şerban Creangă, este ultima peliculă în care a jucat Octavian Cotescu (filmul a avut premiera în 1986, la un an după decesul maestrului).
A fost prezent, totodată, şi pe micul ecran, unde a apărut în adaptări de televiziune ale pieselor de teatru, în filme sau în momente umoristice. Împreună cu actriţa Coca Andronescu a creat un memorabil cuplu ce ridiculiza lipsa de cultură, suficienţa şi preţiozitatea: Tanţa şi Costel, dintr-o mini-serie ce s-a bucurat de mare succes, "Iubirea e un lucru foarte mare", de Ion Băieşu, în viziunea regizorală a lui Titi Acs, prezentată la Televiziunea Română prin anii '60-'70. A jucat, de asemenea, în serialele TV "Un august în flăcări" (1974, regia Dan Piţa, Alexandu Tatos, Radu Gabrea, Doru Năstase), "Războiul Independenţei" (1977, regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe şVitanidis), "Fram" (1983, regia Elisabeta Bostan).
Octavian Cotescu şi-a legat numele şi de teatrul la microfon, vocea sa fiind păstrată în zeci de piese înregistrate de-a lungul anilor. Fie că se auzeau la radio sau erau imprimate pe discuri de vinil, cuvintele marelui actor au încântat amatorii de poveşti şi basme - copii şi nu numai pe aceştia. Mulţi dintre noi îşi amintesc astăzi, cu plăcere, de vorba caldă, domoală a povestitorului din "Darul spiriduşilor" de Fraţii Grimm, din "Greuceanu" al lui Petre Ispirescu, din "Harap-Alb" al lui Ion Creangă, din "Motanul încălţat" de Charles Perrault, din "Fetiţa cu chibriturile" a lui Hans Christian Andersen, ori de glasul motanului din "Familia Chiţ-Chiţ" a lui Ion Pas.
Pe scenă, pe platourile de filmare sau în studiourile de înregistrări a avut alături, în timp, nume mari ale scenei şi filmului româneşti, printre care Lucia Sturdza Bulandra, Ştefan Ciubotăraşu, Jules Cazaban, Clody Bertola, Fory Etterle, Septimiu Sever, Ion Lucian, Petre Gheorghiu, Mihai Mereuţă, Victor Rebengiuc, Vasilica Tastaman, Mircea Albulescu, Valy Voiculescu Pepino, Florian Pittiş, Ileana Predescu, Rodica Tăpălagă, Ilarion Ciobanu, Gelu Colceag, Grigore Vasiliu Birlic, Toma Caragiu, Gina Patrichi, Marin Moraru, Ştefan Bănică, Tatiana Iekel, Ion Caramitru, Virgil Ogăşanu, Ion Besoiu, Cornel Coman, Olga Tudorache, Carmen Stănescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Mircea Diaconu sau Dem Rădulescu, Irina Petrescu, Mariana Mihuţ, Monica Ghiuţă, Dinu Manolache, Mihai Fotino, Radu Beligan, Valentin Uritescu, Marcel Iureş şi mulţi alţii.
Octavian Cotescu nu a fost doar un actor cu o carieră impresionantă, ci şi un pedagog de excepţie. A predat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" (IATC) din Bucureşti, al cărui rector a şi fost între anii 1981-1985. A pregătit cu dăruire şi talent noi generaţii de actori, printre studenţii săi numărându-se Horaţiu Mălăele, Dan Condurache, Mariana Mihuţ, Maria Ploae, Radu Gheorghe, Catrinel Dumitrescu, sau regretaţii Ovidiu Iuliu Moldovan şi Geo Costiniu.
În anul 1985, a primit premiul ACIN pentru întreaga activitate.
A fost căsătorit cu actriţa Valeria Seciu, care i-a fost studentă la IATC, cei doi având împreună un fiu, Alexandru (născut în 1968). "Ne-am cunoscut într-un mod foarte romantic. Eu eram studentă, îndrăgostită moartă de profesorul ei. Dar şi profesorul o iubea pe studentă. Însă legătura s-a realizat abia după absolvire. Era delicat, prevenitor, educat, extrem de bun. Şi cu mult umor", spunea Valeria Seciu despre soţul său într-un interviu.
La 22 august 1985, maestrul Cotescu a părăsit scena vieţii.
În 1993, la Editura Meridane a apărut volumul "Octavian Cotescu", îngrijit de Ileana Berlogea şi Ion Toboşaru.
Astăzi, numele lui Octavian Cotescu se regăseşte printre cele 200 de nume de mari artişti (precum Jean Georgescu, Emil Bota, Alice Voinescu) încrustate pe soclul ''Gongului Thaliei'', un binecunoscut simbol al teatrului. Monumentul este amplasat pe Aleea Celebrităţilor în Piaţa Timpului din centrul Capitalei şi a fost dezvelit la 14 decembrie 2013.
Comentarii 0