Întrucât nicăieri în lume nu a mai fost descoperită o astfel de piesă, oamenii de ştiinţă au numit-o fibulă de tip passementerie varianta Suseni, neputând-o clasifica în niciunul dintre cele trei tipuri de passementerie existente până în acel moment.
Fibula de la Suseni de tip passementerie, adică cu spirale, cu scut şi cu pandantive, a fost descoperită din întâmplare în 1924 pe raza comunei Suseni, de muncitorii de la Fabrica de Cărămizi, îngropată într-un vas ceramic alături de alte obiecte din bronz, în majoritate fragmente.
Citește și: VIDEO Pământul s-a „căscat” pe sute de kilometri după cutremurele care au lovit Turcia
Specialiştii susţin că deşi celelalte obiecte de bronz din vas erau afectate de trecerea timpului, Fibula de la Suseni era întreagă şi într-o stare foarte bună, iar de atunci, oricâte cercetări s-au făcut în legătură cu acest misterios accesoriu vestimentar, nu a mai fost găsită nicăieri în lume o piesă identică.
"Un mic detaliu pe care îl putem remarca este că a fost descoperită într-un vas de lut, adică piesele din bronz au fost depuse într-un vas de lut. Din păcate, piesele vasului s-au pierdut şi din această cauză încadrarea culturală a depozitului nu mai poate fi precizată. Descoperirea se numeşte 'tezaur de bronzuri' pentru că acesta conţinea foarte multe piese de bronz, în jur de 100 de piese, printre care toporaşe, fragmente de săbii sau de lame de săbii, brăţări, fragmente de fibule, dar foarte multe piese erau fragmentare. Cea mai importantă piesă, care era întreagă, este Fibula de la Suseni, care se poate încadra în tipul fibulă de passementerie. Este un exemplar unicat, mai avem alte piese asemănătoare, dar o piesă identică cu Fibula de la Suseni nu mai există în lume. Avem piese asemănătoare şi din Transilvania, nu atât de frumoase, unele întregi, altele fragmentare, mai avem fibule de tip passementerie şi în Ungaria, Cehia, Slovacia, dar o astfel de piesă frumos lucrată, întreagă şi chiar cu o condiţie de păstrare foarte bună nu mai există. (...) Unicitatea ei e dată de formă, Fibula de la Suseni este una de tip passementerie varianta Suseni, în condiţiile în care în lume tipurile de passementerie sunt numerotate cu A, B şi C", a declarat cercetătorul Rezi Botond, din cadrul Muzeului Judeţean Mureş.
Citește și: Deputat rus, apropiat de Putin: „Moscova ar putea extinde „operațiunea specială” și asupra Moldovei”
Întrucât fibula a fost descoperită, cu totul întâmplător, de câţiva muncitori, astfel încât nu a fost vorba despre o descoperire arheologică, nu există foarte mult detalii despre condiţiile şi caracterul acestei descoperiri.
Muncitorii Fabricii de Cărămidă din Suseni, care au descoperit în 1924, în timp ce încărcau argilă în vagonete, această piesă arheologică, ce s-a dovedit a fi unică în lume, au luat cu ei în mormânt taina locului exact în care aceasta a fost găsită, din cauza lipsei unui interes major din partea autorităţilor de la acea vreme. Acesta este şi motivul pentru care toţi cei întrebaţi acum despre locul exact în care a fost găsită valoroasa piesă arheologică fie nu au auzit niciodată despre această comoară, fie te conduc la o groapă de circa şase hectare, săpată într-un deal, pe fundul căreia s-au format între timp două lacuri.
Locul în care a fost descoperită fibula aparţine acum administraţiei locale. Timp de peste 100 de ani, în zona respectivă a fost exploatată argila de către Fabrica de Cărămidă, închisă după Revoluţia din 1989, după privatizare.
"Fabrica de cărămidă s-a privatizat şi apoi s-a închis. Până la Revoluţie, erau peste 200 de muncitori. Nu a mai fost descoperit nimic, nu ştim exact locul. Ştim doar perimetrul larg, întreaga groapă, dar nu ştim exact locul în care a fost găsită fibula. În urma exploatării argilei, s-au format două lacuri. S-ar putea ca locul să fie exact unde e unul dintre lacuri. Era o fabrică mare, avea uscătorii de cărămidă şi de ţiglă. Fabrica e cumpărată deja a doua sau a treia oară, a şi fost demolată în mare parte. Ca să nu se piardă din memoria locului această descoperire, am un proiect de promovare a Fibulei de la Suseni. Mă gândesc să aducem la cunoştinţa cetăţenilor această fibulă, sunt mulţi din Suseni care nu ştiu despre ea. Mă uit cu jind de multe ori când se acordă distincţia Fibula de la Suseni (de 1 Decembrie, de către Prefectura Mureş, n.r.) şi noi nu avem nici măcar un semn în care s-a descoperit, nişte manuscrise în care să vedem cine sunt oamenii aceia care au descoperit-o. Nimeni parcă nu a avut interesul să se afle până acum. (...) Nu există nicio urmă pe teren. Dacă trăia vreunul dintre cei care au descoperit-o, ne-ar fi spus exact. Dar cât au fost în viaţă, nimeni nu i-a întrebat unde au găsit-o mai exact. (...) Nu ar fi trebuit lăsate nemarcate anumite momente din istoria satului', a declarat primarul comunei Suseni, Mircea Mariş.
Citește și: Spitalul din Iași a luat stimulatoare cardiace de milioane de €, dar medicii montau de la decedați
Primarul a spus că întrucât a găsit o copie a fibulei într-un sertar, când a preluat mandatul, va amenaja în Primăria Suseni un colţ special dedicat valoroasei descoperiri iar acum lucrează la un proiect pentru înfiinţarea unei zone de agrement care să cuprindă şi un parc arheologic, în perimetrul în care preţiosul obiect a fost descoperit.
Fibula de la Suseni se află în colecţia Muzeului Judeţean Mureş, este cea mai importantă piesă din colecţie, are 22-23 centimetri lungime şi are o greutate de peste 300 de grame. Piesa este atribuită Epocii Bronzului sau sfârşitului Epocii Bronzului ori, în termeni ştiinţifici, este atribuită Hallstattului timpuriu sau Hallstattul A, adică prima Epocă a Fierului.
Această fibulă se presupune că era folosită ca accesoriu de îmbrăcăminte, se prindea haina cu ea în partea superioară a corpului, lângă umăr, însă cercetările au scos la iveală că Fibula de la Suseni nu prezintă urme de folosire.
Arheologii spun că, din păcate, nu au mai fost şi alte descoperiri la Suseni, deşi obiecte din bronz din zona acestei comune au mai ajuns în colecţia Muzeului Judeţean Mureş, cum ar fi o brăţară şi o daltă cu toc, însă descoperite destul de departe de depozitul unde a fost găsită Fibula.
Într-un articol intitulat "Le depot en bronze de Suseni", publicat în 1952 în revista "Dacia I" de Aurel Filimon, cel care în 1921 a înfiinţat Muzeul din Târgu Mureş, au fost descrise condiţiile în care a fost descoperită Fibula de la Suseni la cariera de argilă din localitate. Articolul citează afirmaţiile unor muncitori potrivit cărora a fost descoperită o vază mare, care conţinea obiecte de bronz. În articol se arată că "vaza care conţinea obiectele s-a spart şi n-a putut fi reconstruită, comoara se compune din 91 de piese întregi şi fragmentare" iar în inventarul pieselor descoperite care a fost publicat - care ulterior a mai suferit unele modificări - figurează 8 vârfuri de lance, 10 securi cu dispozitiv de înmănuşare (celturi), din care 5 întregi şi 5 fragmentare, 14 seceri, 33 de brăţări, 3 fragmente de săbii, fragmentare şi fibulele, printre care şi celebra Fibulă de la Suseni.
Potrivit profesorului de istorie din Suseni, Simion Braicu, acum pensionar, Fibula de la Suseni se presupune că a fost confecţionată de vechii daci, vechile popoare din această zonă "şi arată frumuseţea şi măiestria celor care au făcut-o".
"A fost descoperită în 1924 în Suseni, la o fostă fabrică de cărămidă, în timp ce muncitorii săpau argila. Au descoperit-o din întâmplare. Acolo era un adevărat tezaur: arme, podoabe, unelte. Dintre cele peste 100 de obiecte, agrafa sau fibula este cea mai valoroasă. Este unică în Europa. (...) Noi, cei din Suseni, ne-am născut cu fibula 'în sânge', ni s-a transmis din generaţie în generaţie. Am apucat oamenii care au descoperit-o: este unul Toncean, unul Cengher, unul Moldovan... mi-au povestit despre fibulă când eram tânăr student. Mi-au povestit despre fibulă şi mă interesa, căci este legată de istoria natală. Chiar am vrut să îmi fac doctoratul în Fibula de la Suseni, însă a venit Revoluţia şi a rămas aşa. Prin această fibulă am adus un argument împotriva celor care pun la îndoială vechimea noastră pe aceste meleaguri. Noi suntem la fel de vechi ca munţii, ca şi codrii. Când unii erau încă prin fundul Asiei, aici se făceau aceste fibule. Romanii au început să se afirme prin anul 500 înainte de Hristos, fibula noastră are o vechime de peste 3.000 de ani! Deci, cu 2.500 de ani înainte de apariţia romanilor - romanii aveau podoabele lor, mândria lor, însă această zonă este specifică unor podoabe, mai ales fibula. Despre ea a scris şi Vasile Pârvan în 'Getica', a pus-o pe copertă. Prea puţini au cunoscut-o. Înainte, regimurile au ascuns trecutul nostru, au ascuns fibula, ca să nu ne mândrim cu ea", a susţinut profesorul.
Fibula de la Suseni, piesa originală, este la Muzeul Judeţean Mureş iar două replici ale acesteia se află la Bucureşti şi la Primăria Suseni, aceasta fiind văzută inclusiv de Nicolae Iorga.
Citește și: Funcționari din Ministerul de Interne, scutiți de publicarea declarațiile de avere și interese
"În 1924, Nicolae Iorga a văzut-o, Pârvan a scris în 'Getica'. A fost perioada de formare a României Mari. Apoi a venit cotropirea horthystă şi a vrut să distrugă tot ceea ce este românesc de pe aceste meleaguri. Au fost câţiva oameni de suflet care au ascuns-o, aşa a fost salvată. După eliberare, în 1945, cuceritorii ruşi nu au vrut, de asemenea, să permită afirmarea românismului pe aceste meleaguri. Au încercat să ne spună că suntem de origine slavă", a afirmat Simion Braicu.
Cu ocazia vizitei sale în România, Papa Francisc a primit de la prefectul de Mureş, Mircea Duşa, distincţia Fibula de la Suseni, simbolul judeţului, replica acestei comori unice în lume, care datează din Hallstattul timpuriu, prima Epocă a Fierului.
Descoperirea arheologică deosebit de valoroasă este simbolul judeţului Mureş, figurează pe actuala stemă a acestuia şi este distincţia cea mai importantă acordată de Instituţia Prefectului de Ziua Naţională a României.
