Cine a fost românca prietenă cu Albert Einstein? Născută în Tulgheș, lângă Brașov, în anul 1909, Melania Șerbu a corespondat timp de 20 de ani cu celebrul fizician, autor al Teoriei Relativității și laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1921. Și asta, cu toate că românca nu avea la acel moment nici măcar diploma de Bacalaureat luată.
Cine a fost românca prietenă cu Albert Einstein? Cum a salvat-o faimosul fizician de la moarte?
Fascinanta și neobișnuita corespondență într marele savant și tânăra româncă, evreică de etnie și care, inițial, nu avea nici Bacalaureatul, s-a derulat între anii 1928-1948.
Nenumărate scrisori au circulat între cei doi în acest răstimp, subiectele lor evoluând de la cele strict legate de fizică și știință, până la detalii personale și sfaturi de viață.
Epistolarul dintre cei doi a devenit cunoscut mass-media din Germania, apoi şi presei culturale din România.
O mapă cu copiile scrisorilor dintre cei doi au fost păstrate de fratele Melaniei, Davis, stabilit la Aachen, în Germania, care le-a publicat în 2006, conform casasfatului.ro.
Totul a început când tânăra braşoveană s-a decis să-i scrie lui Einstein după ce i-a văzut fotografia în numărul din 4 august 1928 al revistei „Realitatea Ilustrată”, la începutul articolului semnat de Karl Joel despre „Teoria relativităţii”.
Citește și: Ce este „boala Nobel” ce-i afectează pe câștigătorii premiului? Albert Einstein: „Mă simt un escroc”
Melania - deși lucra ca simplă funcționară la Banca Malaxa din Brașov - știa și se afla sub influența ideilor care îl legau pe marele poet Mihai Eminescu de teoria revoluționară elaborată de Einstein în 1905 și 1915.
Versurile din cunoscutele poeme „Luceafărul”, „Sărmanul Dionis” sau „La steaua” păreau că anticipaseră ideile care-l conduseseră pe savantul german la relativitate.
Astfel, la doar 19 ani și fără a avea Bacalaureatul dat, brașoveanca s-a încumetat să-i scrie lui Einstein pentru a-i împărtăși opiniile sale referitoare la legăturile cu versurile eminesciene ale teoriei sale.
Melania Șerbu avea doar 19 ani când a început corespondența cu Einstein - Foto: casasfatului.ro
Scrisoarea ei a ajuns la Berlin în toamna anului 1928, românca scriind pe plic, în germană, la destinatar, „Domnului Profesor Albert Einstein, Descoperitorul Teoriei Relativităţii, Berlin, Germania”, pentru că nu știa adresa savantului.
Dar renumele acestuia era prea mare pentru ca epistola din România să nu ajungă la el. La expeditor era trecută Melania Şerbu, cu adresa pe Breiter Bach (Valea Largă) 4, Braşov, România.
Momentul a fost povestit ulterior chiar de Melania, într-un interviu dat publicației „ Esti Kurir”, din 29 iunie 1929.
Citește și: Cercetătorii au descifrat „paradoxul bunicului”. Vom putea călători în timp și vom opri îmbătrânirea
„Am fost o elevă excelentă la şcoală. Am fost însă silitoare doar pentru că ştiam că aceasta este datoria unei fete sărace. De fapt, nu-mi prea plăceau lecțiile. Erau multe capitole plictisitoare în manual.
Dar, atunci când găseam lucruri care mă interesau, le căutam și în alte cărți decât în cele școlare. Am fost nevoită să mă angajez repede după școală.
Săracii mei părinți și frații mei mai mici depindeau de câștigurile mele. Îmi doream foarte mult să continui să studiez, facultatea era visul meu, dar am renunțat și m-am angajat.
Am citit odată un mic tratat despre teoria lui Einstein într-o revistă numită „Realitatea Ilustrată”. Teza a fost foarte confuză și, cumva, m-am gândit să-l întreb pe Einstein însuși.
Sinceră să fiu: habar n-aveam despre teorie până atunci și nici că Einstein era un om de știință de renume mondial. Am adresat scrisoarea: profesorul Einstein, Berlin. Și am primit un răspuns, așa a început…
Acum îmi trimite cărți și studiez cu sârguință. Desigur, e teribil de greu, dar lucrez cu multă voință”, declara Melania Șerbu în acel interviu, potrivit sursei citate.
Românca și Einstein au corespondat timp de 20 de ani
Poate impresionat de îndrăzneala, dar și curiozitatea ei, Einstein i-a răspuns recomandându-i o carte care prezenta teoria sa: „Die Idee der Relativitätstheorie” de Hans Thirring.
„Mult stimată domnişoară Şerbu! Extrem de inteligentă şi simpatică Dv scrisoare mi-a produs o nespusă bucurie. E rar să constaţi atâta înţelegere a problemelor fundamentale ale ştiinţelor fizice la un om atât de puţin pregătit.
În mod evident, ați făcut rost de una dintre acele popularizări ale teoriei relativității. . . . Am dedus acest lucru din faptul că dumneavoastră credeți că pasajul citat din roman ar putea avea legătură cu această teorie.
Cu toate acestea, acest lucru nu poate fi înțeles fără cunoștințe prealabile de fizică. . . . Vă recomand să citiți o carte pe această temă pe care profesorul Thirring a publicat-o la Universitatea din Viena”, i-a răspuns Einstein Melaniei, într-o primă episolă, datată 9 octombrie 1928.
Prima scrisoare pe care Einstein i-a trimis-o româncei, cea din 9 octombrie 1928 - Foto: swangalleries.com
După ce a citit în mod repetat cartea lui Thirring pe parcursul mai multor luni, Șerbu i-a scris din nou lui Einstein, în speranța de a-și demonstra înțelegerea teoriei sale, argumentând despre recunoașterea importanței relației dintre efectele electromagnetice și gravitaționale:
„Universul este inundat de două forțe ca o ceață: undele gravitaționale și undele luminoase. Practic, aceleași forțe electromagnetice, doar că poartă nume diferite, deoarece exercită efecte diferite.
Nu ar trebui ca cele două să se afle într-o anumită relație una față de cealaltă?”, îi scria Șerbu lui Einstein, la 26 noiembrie 1928, conform swangalleries.com.
Nu peste multă vreme, la 9 ianuarie 1929, Einstein i-a răspuns din nou. A fost atât de uimit că o persoană atât de tânără și neinstruită putea avea o asemenea înțelegere a fizicii recente, încât a fost determinat să o ajute să urmeze studii de fizică teoretică.
În aceeași scrisoare, Einstein menționează că, întâmplător, intuiția lui Serbu atinsese propria sa activitate din acel moment în fizica teoretică:
Citește și: Fotografia care a surprins cea mai multă inteligență pe metru pătrat din istorie. 17 au luat Nobelul
„Am fost extraordinar de surprins că ați văzut imediat punctul în care trebuie să înceapă următorul progres, și anume unitatea forțelor naturale. Am lucrat la această problemă timp de 13 ani și cred că am găsit soluția chiar acum”, i-a scris savantul.
Corespondența dintre cei doi a continuat în acest mod, poate spre surprinderea amândurora, vreme de două decenii, până în 1948.
Dar n-a fost vorba doar de discuții teoretice despre fizică, totul evoluând spre alte tipuri de mărturisiri, de sfaturi și chiar de ajutor concret.
Astfel, considerând că Melania merită acest lucru, la 19 iunie 1930, Einstein i-a scris marelui istoric Nicolae Iorga, care devenise ministrul educației în guvernul României.
Savantul german îi cerea acestuia ca lui Șerbu să i se permită să urmeze cursurile universitare după un examen corespunzător, în ciuda legislației care împiedica orice persoană fără diplomă de bacalaureat să facă acest lucru.
Receptiv la rugămintea marelui fizician, Iorga a aranjat ca legea respectivă să fie modificată, permițând studenților fără diplomă de bacalaureat să audieze cursurile universitare.
Cu toate acestea, Șerbu nu a putut beneficia de o educație universitară nici după ce a primit o bursă de studii atașată Universității din București de la industriașul român Nicolae Malaxa.
Și asta, deoarece data examenului a fost stabilită atât de devreme încât nu i-a lăsat timp suficient pentru a se pregăti pentru examen. În ciuda acestui eșec, Șerbu a continuat să studieze independent.
În ianuarie 1935, Einstein i-a scris prietenului său, fizicianul Philipp Frank de la Deutsche Karl-Ferdinands-Universität din Praga, convingându-l să îi permită lui Șerbu să devină studenta sa acolo.
La scurt timp după aceea, Malaxa a fost de acord să transfere bursa Melaniei către Universitatea din Praga.
Melania Șerbu și Einstein nu s-au întâlnit niciodată
La sfârșitul anului 1935, ea s-a mutat la Praga și și-a început studiile, dar a fost asaltată de dificultăți pe care Einstein nu le anticipase, după cum și-a amintit mai târziu:
„Studenții vorbitori de limbă germană din Praga aparțineau partidului național-socialist al lui Henlein. Chiar și acei studenți care m-au salutat au fost forțați de ceilalți să se abțină de la a vorbi cu mine.
Când m-am așezat pe o bancă în auditoriu, locurile din jurul meu s-au golit. Nu existau colegi evrei în semestrul meu în acel moment. M-am simțit ca un paria . . și mă întrebam cu ce aș fi putut greși”, nota Șerbu la 5 noiembrie 1935.
Einstein a corespondat cu Melania Șerbu între anii 1928-1948, perioadă în care i-a trimis scrisori cu regularitate - Foto: casasfatului.ro
În ciuda dificultăților ei inițiale de a intra în contact cu alții în Praga, în primăvara anului 1937, un profesor particular afiliat Universității i-a propus lui Șerbu să se căsătorească cu el.
Cei doi au luat în considerare posibilitatea de a se muta împreună în America, iar Șerbu i-a scris lui Einstein pentru a-i cere sfatul.
În răspunsul său din 7 mai 1937, savantul, care deja se refugiase în SUA din cauza antisemitismului nazist, a sfătuit-o delicat să nu se căsătorească cu un non-evreu și a descurajat-o să vină în America.
Și asta, deoarece oportunitățile de angajare erau puține, mentalitatea oamenilor era foarte diferită, iar el avea puțin timp liber pentru a-i dirija educația.
„În ceea ce privește cererea în căsătorie, nu-mi pot permite să judec. În sine, cred că este mai bine pentru o femeie să fie căsătorită.
Dacă bărbatul nu este evreu, căsătoria pare riscantă, mai ales în condițiile de astăzi, deoarece mai târziu apar cu ușurință contradicții care au fost inițial ascunse de dorința de a avea o legătură”, îi scria Einstein.
În primăvara anului 1938, creșterea sentimentelor pro-naziste în Regiunea Sudetă a Cehoslovaciei a făcut ca viața lui Șerbu să devină din ce în ce mai periculoasă, chiar și la Praga.
În această perioadă, patronul Melaniei, Nicolae Malaxa, a vizitat Praga într-o călătorie de afaceri, unde cei doi s-au întâlnit. Șerbu a rememorat întâlnirea în însemnările făcute pe o altă scrisoare către Einstein.
„Ca răspuns la ideile mele cu privire la norii politici care se adunau la orizont, domnul Malaxa a fost imediat dispus să facă posibilă din punct de vedere material continuarea studiilor mele în Elveția.... El a scris ambasadei Elveției în România”, menționa ea în legătură cu scrisoarea lui Einstein din 10 august 1938, potrivit swangalleries.com.
Acordul de la München, prin care Germania nazistă a anexat părți din Cehoslovacia, a fost semnat la sfârșitul lunii septembrie. Melania trebuia să plece de urgență din acea țară.
Șerbu a reușit să ajungă în Elveția și, înainte de mijlocul lunii februarie 1939, s-a înscris la Universitatea din Zürich.
Dar, în mod dramatic, ea s-a îmbolnăvit de tuberculoză (TBC) după doar două luni de la începerea cursurilor. Netratată corespunzător, afecțiunea, care luase viața multor români de geniu, de la Nicolae Bălcescu, la Ciprian Porumbescu, încă era mortală.
Aflând despre situația Melaniei, Einstein i-a sărit în ajutor, așa cum putea de peste Ocean, trimițându-i o scrisoare de recomandare cu care aceasta putea să se ducă la prietenul din copilărie al fizicianului, Heirich Zangger, directorul Institutului de Medicină Legală de la Universitatea din Zürich, specialist în tuberculoză.
Zangger a început tratamentul și i-a trimis lui Einstein rapoarte periodice cu privire la starea lui Șerbu în timpul convalescenței sale. Totuși, înainte de a se recupera complet, ea a fost nevoită să se mute din nou.
În 1940, în timp ce Elveția se mobiliza pentru o potențială invazie nazistă, Malaxa a sfătuit-o pe Melania să se întoarcă acasă, în România, chiar dacă și aceasta se afla tot mai mult sub influența nazistă.
Legația română de la Berna i-a oferit Melaniei o viză de tranzit pentru neevrei, permițându-i să se întoarcă acasă, chiar în momentul în care naziștii începeau să controleze tot mai apăsat România.
Ajunsă în țară, ea a avut grijă de mama sa bolnavă, reușind totodată să nu devină ținta naziștilor. Anii de greutăți atât sub naziști, cât și sub ruși, boala, precum și responsabilitățile familiale și de altă natură, au făcut imposibil ca ea să-și continue studiile.
După ce mama ei a murit, în 1946, Șerbu a început să lucreze ca profesor de matematică și fizică în diferite școli medii. În 1949, a fost angajată la noul Institut de Mecanică de la Universitatea din Brașov, unde a lucrat până în 1954.
În ultima sa scrisoare către Șerbu, din 21 aprilie 1948, Einstein o felicită pentru cariera didactică, îndemnând-o să nu fie dezamăgită că nu a putut urma o carieră academică în cercetare.
Citește și: O scrisoare a lui Albert Einstein, vândută cu 55.000 de dolari
„Nu trebuie să fiți tristă că nu puteți lucra în domeniul dvs. Predarea este întotdeauna satisfăcătoare atunci când ești interesat de tineri. Mi-ar fi plăcut să fac asta când eram tânăr, dar nu am putut găsi un loc de muncă”, o încuraja Einstein.
A fost ultima epistolă a marelui fizician către româncă, după aproape două decenii de corespondență. În 1955, la șapte ani după ce a semnat acea scrisoare, Einstein a murit, la vârsta de 76 de ani.
În ciuda corespondenței de aproape 20 de ani, Șerbu nu a avut niciodată ocazia să îi mulțumească personal lui Einstein pentru că a ajutat-o să întrevadă lumea fizicii teoretice, un domeniu populat în majoritate de bărbați. Cei doi, în ciuda prieteniei lor epistolare, nu s-a întâlnit niciodată.
În 1958, în plin stalinism, Șerbu a reușit să se mute în Israel pentru a trăi ultimul capitol al vieții sale.
În anii 1970, ea a transcris scrisorile lui Einstein și a început să-și înregistreze amintirile și reflecțiile mature cu privire la corespondența sa, cu scopul de a publica o carte, lucru pe care nu l-a mai făcut niciodată.
Brașoveanca Melania Șerbu, prietena secretă a lui Einstein, a murit în 1985, în Haifa, Israel, la aceeași vârstă ca și marele său amic epistolar, 76 de ani.
