Ce este „boala Nobel” ce-i afectează pe câștigătorii premiului? Albert Einstein: „Mă simt un escroc”

DE Eduard Niculescu | Actualizat: 09.01.2025 - 11:23
Ce este „boala Nobel” ce-i afectează pe câștigătorii premiului - Foto: Profimedia Images (cu rol ilustrativ)
Ce este „boala Nobel” ce-i afectează pe câștigătorii premiului - Foto: Profimedia Images (cu rol ilustrativ)
Ce este „boala Nobel” ce-i afectează pe câștigătorii premiului
Ce este „boala Nobel” ce-i afectează pe câștigătorii premiului

Ce este „boala Nobel” ce-i afectează pe câștigătorii premiului? Deși acești oameni de știință au realizări remarcabile în domeniul lor, ei nu sunt imuni la „derapaje” de gândire și psihologice după ce ajung pe Everestul recunoașterii mondiale a muncii lor.

SHARE

Ce este „boala Nobel” ce-i afectează pe câștigătorii premiului? Există o listă surprinzător de lungă de laureați ai prestigiosului premiu care au exprimat convingeri pseudoștiințifice după câștigarea acestuia, îndepărtându-se, de obicei, de domeniul lor de expertiză.

Ce este „boala Nobel” ce-i afectează pe câștigătorii premiului? Albert Einstein: „Mă simt un escroc”

Genialul Albert Einstein, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1921, pentru lucrarea sa asupra efectului fotoelectric și marele fizician al relativității generale și speciale, a spus odată: „Stima exagerată în care este ținută munca mea de o viață mă face să mă simt foarte prost. Mă simt obligat să mă consider un escroc involuntar”.

Având în vedere marile sale realizări în fizică, este posibil să fi suferit de așa-numitul „sindrom al impostorului”, care constă în sentimentul că ești incompetent sau un impostor, în timp ce toți ceilalți din jurul tău sunt acolo datorită propriilor merite. 

Deși este liniștitor faptul că până și Einstein s-a simțit astfel, alți laureați ai Premiului Nobel nu au reacționat în același mod la recunoașterea propriilor realizări.

Citește și: Cum a ratat Nicolae Ceaușescu Premiul Nobel pentru Pace, în 1978? A făcut o criză de nervi

De fapt, există un termen numit „boala Nobel” sau, uneori, „Nobelită” pentru a descrie opiniile uneori nebunești și neștiințifice pe care laureații Premiului Nobel au ajuns să le dezvolte după câștigarea lor.

Astfel, acești oameni de știință au continuat să dezvolte interese în cercetarea psihicului, percepția extrasenzorială, ba chiar, unul dintre ei susținea că a fost vizitat de un raton vorbitor, verde și care conducea o motocicletă, scrie IFL Science.

Într-un capitol al cărții „Critical Thinking in Psychology” („Gândirea critică în psihologie”), cercetătorii au enumerat o serie de astfel de cazuri.

În timp ce unii au dezvoltat teoriile pseudoștiințifice banale și sumbre, cum ar fi credințele lui James Watson, dezmințite pe scară largă, privind rasa și inteligența, mulți au dezvoltat versiuni mult mai „amuzante” ale „bolii Nobel”. 

Geneticianul Kary Mullis, aureat al Nobelului în 2001, susținea că a fost vizitat de un raton verde vorbitor - Foto: Profimedia Images

Pierre Curie, de exemplu, a câștigat Premiul Nobel pentru Fizică în 1903 pentru descoperirea radiului și a poloniului.

Dar înainte de asta a participat la ședințe de spiritism și credea că investigarea paranormalului ne-ar putea ajuta să răspundem la întrebări despre magnetism.

Joseph Thomson, care a câștigat, în 1906, același premiu pentru descoperirea electronului, a dezvoltat un interes similar pentru fenomenele psihice și a fost membru al Society for Psychical Research timp de 34 de ani.

Cum explică psihologii „boala Nobel” 

Charles Richet, care a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1913, este cel care a creat cuvântul „ectoplasmă”, despre care credea că poate fi expulzată de un medium în timpul ședințelor de spiritism. 

Uneori, „boala” poate fi dăunătoare, cum e cazul lui Richard Smalley, care a câștigat Premiul pentru Chimie pentru descoperirea unei a treia forme a carbonului, în 1996.

Ulterior, el a continuat să se pronunțe împotriva evoluției speciilor, în timp ce alții au pledat în favoarea eugeniei, a lobotomiilor și a practicilor și ideilor dăunătoare din jurul autismului. 

Citește și: Tristețea medicului român refuzat la Nobel. „Dacă făceam aceleași cercetări în SUA, nu eram ignorat”

Apoi a fost Dr. Kary Mullis, un biochimist american care a câștigat o parte din Premiul Nobel pentru Chimie, în 1993. 

După câștigarea premiului, el și-a exprimat scepticismul cu privire la schimbările climatice și la rolul HIV în SIDA, precum și credința în astrologie, o idee puternic dezmințită. Pe lângă acestea, el a susținut că a văzut un raton luminos care i-a vorbit.

„Am întâlnit un raton verde strălucitor care conducea o motocicletă portocalie neon la cabana mea din pădurile din nordul Californiei, în jurul miezului nopții, într-o noapte din 1985. Ratonul s-a metamorfozat într-un delfin cântăreț la miezul nopții”, ar fi spus Mullis, care a decedat în 2019.

Așadar, de ce atât de mulți laureați ai Premiului Nobel ajung să aibă astfel de convingeri pseudoștiințifice?

Potrivit chiar unuia dintre laureați, geneticianul Paul Nurse, câștigător al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2001, acest lucru ar putea avea parțial de-a face cu presiunea externă din partea mass-media și a altor grupuri, care îi îndeamnă pe laureați să iasă din domeniul lor de expertiză.

„În ochii multor oameni, devenisem brusc un expert mondial de top în aproape orice. Acest lucru a fost mai degrabă un șoc.

Nu că aș fi o persoană prea modestă și știu câte ceva despre biologie și știință în general, dar un expert în toate, cu siguranță nu sunt”, a explicat Nurse într-un articol pentru The Independent, sfătuindu-i pe alți laureați să se abțină de la această cale. 

„Veți fi inundat de solicitări de a comenta o gamă largă de probleme, de a semna scrisori și petiții și, în general, de a vă împrumuta numele unor cauze, unele nobile, altele mai puțin nobile.

Dar nu fiți tentați să vă îndepărtați prea mult de cunoștințele dumneavoastră de specialitate sau de știință în general”, a adăugat el.

Citește și: Cine este românca ce a fost furată de Premiul Nobel? A realizat prima ploaie artificială

La rândul său, echipa de cercetători menționată mai sus a avut propria variantă de explicație pentru „boala Nobel”..

„O serie de erori cognitive, inclusiv „punctul orb” al prejudecăților și simțurile de omnisciență, omnipotență și invulnerabilitate; trăsături de personalitate precum narcisismul și deschiderea excesivă; și „complexul de guru” pot predispune persoanele foarte inteligente la erori dezastruoase de gândire critică”, a scris echipa, citând, la fel ca mulți laureați, dragostea lui Isaac Newton pentru alchimie și credințele religioase ciudate.

Deși aceasta este o idee interesantă, cercetătorii subliniază că nu dispunem de date care să stabilească dacă laureații Premiului Nobel sunt mai înclinați spre astfel de credințe pseudoștiințifice, dar, categoric, nu sunt imuni la ele.

Google News Urmărește-ne pe Google News
Comentarii 0
Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te