Cel mai mare gladiator din perioadă romană care a înfruntat animale sălbatice în arenă este considerat Carpophorus. Acesta era specializat în dresarea și lupta cu cele mai periculoase fiare cunoscute la acea vreme. Despre el se spune că a ucis într-o singură luptă un leu, un urs și un leopard.
Cel mai mare gladiator care a luptat cu animale sălbatice. A ucis 20 de fiare într-o singură zi
Carpophorus era diferit de alți gladiatori, prin faptul că nu a luptat împotriva bărbaților: era un „bestiarus” care se lupta cu fiarele sălbatice.
Aceste lupte, numite „venationes” („vânători”), erau înfruntări între oameni și animale sălbatice precum urși, elefanți, tigri, crocodili, girafe și multe altele.
În perioada romană, cea mai întâlnită formă de distracţie era participarea la jocurile din arene. Aici, sportivii concurau pentru stăpânii lor, de care se puteau elibera, la un moment dat, dacă aveau un palmares foarte bun.
Citește și: Cine a fost împăratul roman care lupta ca gladiator? Personajul real a inspirat filmul „Gladiatorul”
În tribune avea acces oricine, fapt pentru care, la concursuri, asistau bogaţi şi săraci, femei şi bărbaţi, tineri şi bătrâni deopotrivă.
Pentru oamenii de vază ai Romei, spectacolele reprezentau cea mai bună cale de a atrage de partea lor susţinerea plebeilor.
Din acest motiv, ei investeau masiv în organizarea unor evenimente de o amploare nemaintâlnită în lumea antică.
Un bestiarus era un gladiator specializat în lupta cu animale sălbatice - Foto: arhiva
Cursele de care, luptele cu gladiatori, piesele de teatru sau concertele de muzică se numărau printre cele mai cunoscute forme de divertisment cunoscute de romani.
Unul dintre cele mai apreciate genuri de spectacole din epoca romană era cunoscut sub denumirea de „venationes”.
În cadrul unui astfel de eveniment, coordonat de aşa-numiţii bestiarii, luptătorii din arene erau nevoiţi să se confrunte cu cele mai periculoase animale cunoscute de om la acea vreme.
Prima reprezentaţie de acest tip a avut loc în anul 242 î.Hr., când doi fraţi decid să onoreze memoria tatălui lor, prin organizarea, în cadrul ceremoniei funerare, a unei lupte de sclavi, potrivit livescience.com.
Citește și: Când a fost scos tronul Imperiului Roman la licitație? Ce sumă a plătit noul împărat? Cât a domnit?
La circa 60 de ani după aceea, consulul M.Fulvius Nobilior a introdus în luptele din arene animale sălbatice precum leii şi panterele.
În 167 î.Hr. este documentat pentru prima dată un alt fenomen, „damnatio ad bestias”, condamnarea la moarte prin aruncarea la fiare sălbatice.
Atunci, consulul Lucius Aemilius Paullus Macedonicus a ordonat ca, în cadrul unui eveniment public, toţi dezertorii armatei romane să fie striviţi sub picioarele unor elefanţi.
Conform istoricilor, generalul Iulius Caesar s-a dovedit a fi un adevărat maestru al unor astfel de ceremonii.
El s-a aflat printre primii lideri care au înţeles că jocurile din arene pot fi folosite pentru a manipula opinia publică, cu scopul de a inspira teamă, dar şi loialitate celor pe care îi conduceau.
De exemplu, Caesar a fost primul general care a organizat lupte între războinicii luaţi prizonieri în timpul războaielor. Tot el a fost cel care a introdus în arene, pentru prima dată, animale exotice capturate în teritoriile pe care le cucerise.
Luptele erau coordonate de adevăraţi specialişti în dresarea animalelor sălbatice. Aceştia erau cunoscuţi sub titulatura de bestiarii.
Cu timpul, spectacolele cu animale exotice au devenit tot mai complexe, dar şi mai brutale.
S-a întâmplat, astfel, ca „damnatio ad bestias” să devină metoda preferată a liderilor romani de a-i executa pe cei care nu li se supuneau.
De regulă, această cumplită moarte - ar captivantă pentru publicul roman - era destinată, în general, prizonierilor de război, criminalilor condamnați și, în plină oprimare religioasă a lor, celor convertiți la creștinism.
Un caz aparte a fost cel al împăratului Caligula, care a dispus ca toţi prizonierii Romei să fie devoraţi de animale sălbatice în arenele ticsite de spectactori.
Cel mai cunoscut bestiarius din epoca romană a fost un luptător numit Carpophorus, supranumit „Regele bestiilor”.
Acesta a fost renumit nu doar pentru faptul că era cel mai bun dresor de animale sălbatice al Romei, ci şi pentru că se lupta în arene cu cele mai periculoase bestii cunoscute la acea vreme.
Citește și: Cum arătau orașele Daciei Romane? Amfiteatrul din capitala provinciei găzduia 12.000 de spectatori
Despre Carpophorus se spunea că era atât de puternic, încât a ucis într-o singură confruntare un urs, un leu şi un leopard.
Mărturia îi aparține renumitului poetului latin Martial, care a trăit aproximativ între anii 38/41 - 102/104 și care l-a văzut pe Carpophorus luptând în arenă.ca luptător.
De fapt, Martial a mai scris că acesta a ucis odată nu mai puțin de 20 de animale fioroase într-o singură zi.
Dar, la fel ca în cazul majorității gladiatorilor, alte detalii despre Carpophorus s-au pierdut în timp.
În afară de isprăvile sale din arenă, nu știm de unde a venit sau cât timp a supraviețuit bătăliilor sale cu fiarele. Dar numele său a traversat mileniile, devenind un simbol al curajului și puterii umane.
