Numeroși români cred că deochiul provocat de „ochii răi” există cu adevărat. Indiferent de cauza reală, probabil că s-a întâmplat, mai ales în copilărie și tinerețe, să ne simțim brusc rău după ce am fost priviți insistent de o persoană cu ochii deschiși la culoare, verzi și mai ales albaștri. Iar dacă o luăm pe firul superstițiilor populare, există și metode de a ne apăra de o asemenea putere malefică.
Ce este deochiul provocat de „ochii răi”? Cine poate deochea? Metodele de apărare contra lui
Poate că unii își mai amintesc că, eventual în copilărie, s-au simțit rău după ce au fost deocheați, așa cum spuneau mamele și bunicele noastre.
Foarte rapid, ni s-a spus o rugăciune în timp ce ne era masată zona ochilor și a frunții sau, în cazuri mai serioase, am fost duși la o persoană aptă să ne „descânte” de deochi.
DEX-ul definește deochiul ca o „putere (magică) pe care superstițioșii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.”).
Citește și: Ce spune un episcop ieșean cu doctorat în exorcizare despre oamenii posedați, deochi și blesteme
Deochiul sau „ochiul rău” este menţionat în mai multe locuri atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. „Nu mânca pâinea celui ce se uită cu ochi răi şi nu pofti bucatele lui”, spune, de exemplu, înţeleptul rege Solomon în „Pildele lui Solomon”, capitolul 23, versetul 6.
De asemenea, însuși Apostolul Marcu, autorul uneia dintre cele patru Evanghelii, dă detalii despre concept.
„Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea - toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om”, stă scris în Evanghelia după Marcu, capitolul 7, versetele 21-23..
Deochiul este privit de cele mai multe ori ca fiind o boală datorată puterii vătămătoare pe care o poate avea o privire malefică.
Credința în el are o istorie milenară care își are originea în vremuri străvechi, până la indieni, care numesc deochiul „drichti-docha”.
Puterea de a deochea este atribuită, de regulă, oamenilor cu ochii deschiși la culoare - Foto: Pexels (cu rol ilustrativ)
Dar, în vechime, teama oamenilor de puterea pe care o poate avea o privire stăruitoare - admirativă sau invidioasă - era prezentă la popoare din aproape întreaga lume antică (în Franța, Polonia, Scoția), dar mai cu seama în țările din bazinul mediteranean (Grecia, Turcia, Italia, Spania) și în cele din Orientul Mijlociu.
Teologii creştini au vorbit și ei despre deochi, fără să-l asocieze cu o practică păgână, ci considerându-l a avea o sursă diavolească.
Deochiul, considerat o putere a celor cu ochi albaștri sau verzi
„Deochiul este o acţiune a diavolului săvârşită de oamenii pizmaşi”, spune Sfântul Vasile cel Mare, unul dintre cei mai importanţi filosofi ai ortodoxiei, conform historia.ro.
Românii cred că deochiul poate fi făcut involuntar sau cu bună știință și că se manifestă îndeosebi prin dureri de cap, slăbiciune, stare de vomă, căscat continuu și febră la oameni, prin veștejire la plante și prin ”tânjeală la animale”.
Citește și: A folosit mercur la descântece și a ajuns în fața judecătorilor de la Iași
Una dintre cele mai interesante cărţi româneşti despre superstiţiile populare, „Superstiţiile poporului român” - scrisă de către etnologul Gh. F. Ciauşanu și premiată în 1913 de Academia Română – alocă un spaţiu generos deochiului.
În esenţă, deochiul este privit ca un fel de „vampirism energetic”, chiar dacă termenul pare cumva ciudat.
Se crede că toţi cei care au ochii verzi şi sprâncenele îmbinate (n.r. - unite) deoache nevoie mare când stau şi privesc mai mult sau un lucru şi nu zic „Să nu-i fie de deochi”, scuipând de trei ori. Se poate deochea tot ceea ce este frumos, atrăgător”, scrie Ciauşanu.
Iată cum e descris fenomenul în lucrarea amintită: „Simptomele deochiului sunt: somn zbuciumat sau insomnie, dureri de cap, dureri de inimă, greaţă.
Se pot deochia nu numai oamenii, ci şi vitele, care încep să tânjească. Păsările deocheate se ciupesc una pe alta., stupii se pustiiesc de albine, pomii se usucă, laptele nu mai dă unt”.
Românii mai cred, de asemenea, că toți oamenii pot cădea victime ale deochiului dar că cei mai expuși sunt copiii, fetele tinere și frumoase și de asemenea femeile însărcinate sau lăuze.
Citește și: O româncă și-a șocat iubitul francez când a făcut un ritual cunoscut în țară. A crezut că delirează
Dar cum ne putem proteja împotriva acestei puteri subtile, dr care, conform credințelor populare, pot face mult rău, atât nouă, cât și celor dragi?
Pentru a apăra copiii împotriva deochiului românii din Moldova și din Muntenia fac pe fruntea copiilor frumoși un semn – un simplu punct sau o cruce - cu un tăciune, cu tină, cu cenușă sau chiar cu cerneală (benghi sau zbenghi).
Se pare că gestul este o moştenire evreiască, deşi este pomenit şi la vechii greci precum şi la arabii din Asia Mică.
Un obicei asemănător se practica încă pe la sfârșitul secolului al XIX-lea în zona Olteniei: pentru a nu fi deochiat un copil se spunea că e bine să-l lingi cu limba între ochi, să scuipi de trei ori în trei părți, scrie deieri-deazi.blogspot.com. În plus, trebuie să zici următoarele:
„Linge oaia mielișorul,
Ling și eu pe… (numele copilului);
Între gene
Între sprâncene,
De deochi,
Între ochi.”
De asemenea, în Mehedinţi era de neacceptat ca o persoană cu ochii albaştri (deci nu verzi!) să vadă un prunc înainte de a fi botezat.
Cei care nu reușeau să se protejeze de “privirile cele rele” și erau deocheați trebuiau să recurgă la ritualuri magice destinate să vindece răul.
Pentru a se vindeca de deochi fie pe un om sau un animal, se procedează în patru moduri:
a) Se sting cărbuni;
b) Se descântă;
c) Se pun „ouă la stele”;
d) Se toarnă plumb ori ceară.
Cel mai răspândit obicei de prevenire a deochiului – întâlnit chiar și în zilele noastre – este acela de a purta un șnur sau o fundiță roșie la încheietura mâinii sau la gât.
Cum ne putem apăra de deochi?
Se crede de asemenea că orice obiect din aur sau din argint purtat la gât, la urechi sau la mână poate să anihileze energia negativă a deochiului.
Obiceiul de „a-ți scuipa în sân” sau de „a scuipa de trei ori la rând” copiii mici în timp ce li se spune “să nu-ți fie de deochi” e și el des întâlnit.
În fine, dintre multiplele metode de prevenţie mai putem aminti purtarea podoabelor din aur (care se deoache ele în locul stăpânului), purtarea unui obiect de îmbrăcăminte pe dos sau să ai un căţel de usturoi în buzunar.
Ultima metodă este chiar cu simbol multiplu, căci unii oameni cred că usturoiul te apără de moroi şi chiar de holeră.
De regulă n-ai cum să te descânţi singur de deochi şi se spune că trebuie să spună altcineva incantaţia.
Însă dacă n-ai altă soluție, tradiția spune că trebuie să rosteşti de trei ori „Tatăl nostru” şi să schimbi locul în care stăteai, să te miști, pentru ca energiile pozitive ale rugăciunii să se răspândească în tot corpul.
De asemenea, un semn al faptului că ai fost deocheat și că-l „elimini” din trup este nevoia de a căsca în timpul rostirii rugăciunii.
În cazul în care te simţi rău în continuare, bea apă sfinţită şi roagă un preot să-ţi spună o rugăciune sau un descântec special.
