Cât de româncă era Maica Tereza? Cea considerată „Sfânta celor năpăstuiţi” a rămas în istoria lumii şi în memoria oamenilor drept unul dintre cele mai importante simboluri ale vieţii dedicate carităţii, îngrijirii celor aflaţi în nevoie, în numele iubirii întru Hristos. Prezentată aproape peste tot ca fiind de origine albaneză, faimoasa călugăriță a fost, de fapt, pe jumătate româncă.
Cât de româncă era Maica Tereza? Numele ei real era Mieluța Gongea Boiangiu
Maica Tereza s-a născut pe 26 august 1910, pe “uliţa vlahă” a oraşului Uskub, actualul Skopje, actuala capitală a Republicii Macedonia de Nord, aflată pe atunci sub stăpânire otomană.
În ziua următoare, a fost botezată sub numele de Agnes Gonxha Bojaxhiu, dată pe care, ulterior, Maica Tereza avea să o considere adevărata sa zi de naștere.
Tatăl său, Nicola sau Nicolae Bojaxhiu, lucra ca antreprenor în construcții și comerciant de medicamente și alte bunuri, în timp ce mama, Dranafile sau Drana, de origine albaneză, se ocupa cu vopsitul țesăturilor.
În ziua următoare venirii sale pe lume, nou-născuta, cea mai mică dintre cei patru copii ai familiei, a fost botezată cu numele de Agnes Gonxha Bojaxhiu, moment pe care, ulterior, Maica Tereza avea să o considere adevărata sa zi de naștere.
Dar numele acesta nu reprezenta decât varianta albaneză a celui de Mieluța Gongea Boiangiu, un prenume întâlnit și la ora actuală printre românce, deși destul de rar. O variantă mai uzitată ar fi cel de Mioara.
Există, de altfel, și o Sfânta Agnes - originea numelui venind de la latinescul „agnus”, adică „miel”, sărbătorită și de Biserica Ortodoxă Română la 21 ianuarie.
Citește și: GALERIE FOTO Papa Francisc a împlinit vârsta de 86 de ani, oferind premii pentru acţiuni caritabile
De ce spunem că era doar traducerea unui nume românesc? Pentru că tatăl viitoarei călugărițe era de origine aromână, aromânii, denumiți și vlahi, fiind considerați de istorici drept ramura de la sud de Dunăre a românilor.
Limba aromână este, de asemenea, considerată de mulţi lingvişti ca fiind un dialect al celei româneşti.
De altfel, Asociația Liga Albanezilor din România, în portretul pe i-l face acestei reprezentante de marcă a comunității aromâne notează că Maica Tereza s-a născut la Skopje, „din mamă albaneză și tată aromân”, conform alar.ro.
Maica Tereza și-a dedicat toată viața celor năpăstuiți de soartă - Foto: Profimedia Images
Să ne gândim puțin că din rândul comunității aromâne din România au făcut sau âncă fac parte nume faimoase din multiple domenii precum: Gheorghe Hagi, Simona Halep, George Becali, Ion Caramitru. Toma Caragiu, Sergiu Nicolaescu, Cristian Gațu, Neagu Djuvara și mulți, mulți alții.
Nicola Bojaxhiu - sau Nicolae Boiangiu - a fost foarte implicat în biserica locală, precum și în politica orașului, fiind un susținător vocal al independenței albaneze.
Din păcate, el a murit subit, în urma unei boli, când micuţa Agnes avea doar 8 ani, legăturile ei cu comunitatea aromână rupându-se din acel moment.
Citește și: Cum și-a trăit Mihai Eminescu ultimele zile din viață? Cine era pacientul care l-a lovit în cap?
Ulterior, drumul său în viață a fost cel care, în linii mari, este cunoscut de toat lumea. Fascinată de povestirile despre misionarii creştini, a decis, încă de la 12 ani, să urmeze această cale.
După terminarea liceului, chemarea credinţei a purtat-o către Irlanda, unde a intrat în ordinul romano-catolic „Surorile din Loretto”, cunoscut pentru activitatea sa de caritate în India. Acolo și-a ales numele sub care avea să-l slujească pe Hristos, devenind „maica Tereza”.
A fost trimisă în India unde a predat geografia într-o şcoală din Calcutta, a cărei directoare a devenit ulterior.
La 10 septembrie 1946, Maica Tereza a avut ceea ce a descris ulterior drept „chemarea dinăuntrul chemării” atunci când a călătorit cu trenul de la Calcutta la mănăstirea Loretto din Darjeeling pentru reculegerea anuală, conform rador.ro.
„Trebuia să plec din mănăstire și să-i ajut pe săraci trăind în mijlocul lor. Era o poruncă. A nu o urma ar fi însemnat o încălcare a credințe”, a mărturisit ea, mai târziu.,
Împreună cu alte călugăriţe a început să îi îngrijească pe cei sărmani, bolnavi şi fără alt ajutor, înfiinţând totodată organizaţia “Misionarele carităţii”, care avea la început doar 12 membre, recunoscută ulterior de Vatican şi subordonată Papei.
Din acel moment, vreme de aproape cinci decenii, s-a dedicat total ajutorării celor nevoiaşi, copiilor săraci sau abandonaţi, flămânzilor şi bolnavilor.
Totul, cu un surâs trist, dar senin pe faţa tot mai brăzdată de riduri. A devenit o figură tot mai cunoscută în lume, umblând mereu desculţă sau în sandale, îmbrăcată într-un sari alb tivit cu o fâşie albastră, specific Indiei, ţara sa de adopţie.
Cea mai mare suferinţă din lume e cauzată de singurătate, de lipsa iubirii. Nu contează atât de mult ceea ce faci, ci câtă iubire pui în ceea ce faci”, spunea ea, insistând pe importanţa dragostei faţă de semenii noştri.
Maica Tereza, alături de Papa Ioan Paul al II-lea - Foto: Profimedia Images
S-a dus acolo unde nimeni nu ar fi vrut să meargă, a îngrijit oameni de care nimeni n-ar fi vrut să mai ştie: leproşi, bolnavi de SIDA, tuberculoşi, copii mutilaţi în conflicte armate.
Astăzi, organizaţia fondată de ea are sute de aşezăminte, desfășurându-și activitatea în aproape toate țările de pe mapamond.
La 10 decembrie 1979, munca ei a fost recompensată cu Premiul Nobel pentru Pace. A ajuns şi în România, în 1990, când a inaugurat casa “Misionarele Carităţii” din Bacău, apoi, din nou, în 1992, în Bacău și Iași.
La 5 septembrie 1997, misiunea pământească a Maicii Tereza a ajuns la capăt, ea trecând la cele veșnice la vârsta de 87 de ani.
I-au fost organizate funeralii de stat de către guvernul indian, la care au participat 400 de demnitari din 23 de țări ale lumii, iar trupul neînsuflețit i-a fost așezat în sediul central al congregației Misionarele Carității de pe Lower Circular Road din Calcutta, mai scrie sursa citată.
Ulterior, tot mai multe voci au cerut trecerea sa în rândul sfinților Bisericii Catolice. Astfel, un prim pas a fost făcut La 19 octombrie 2003, când Papa Ioan Paul al II-lea, pe care-l întâlnise de câteva ori, a beatificat-o pe Maica Tereza de Calcutta.
13 ani mai târziu, la 4 septembrie 2016, Maica Tereza a fost canonizată de Biserica Romano-Catolică, în cadrul unei ceremonii oficiate de către Papa Francisc în Piaţa Sfântul Petru din Vatican.
Citește și: Cine au fost cei 40 de mucenici? Cum a trădat unul dintre ei și ce soartă a avut?
Ea devenit, după aceea, „Sfânta Tereza din Calcutta”, ea fiind celebrată în calendarul catolic în fiecare 5 septembrie, chiar ziua trecerii sale în eternitate.
La un moment dat, în timpul vieții Maica Tereza spunea că: „După sânge, sunt albaneză. După cetăţenie - indiană. După credinţă, sunt călugăriţă catolică. După chemare, aparţin lumii”, potrivit site-ului motherteresa.org.
Acst citat este invocat adesa în legătură cu originea sa etnică, dar se uită a se menționa adevărata origine a tatălui ei, Nicola Bojaxhiu, adică aromânul Nicolae Boiangiu.
