Care tip de carne este mai bun dacă nu ai voie să mănânci multă grăsime? Jamon sau prosciutto?

Jamon sau prosciutto? Dacă trebuie să eviți grăsimile, prosciutto este, de regulă, alegerea mai bună, deoarece are adesea mai puțină grăsime vizibilă și poate fi curățat mai ușor de marginea grasă.

Care tip de carne este mai bun dacă nu ai voie să mănânci multă grăsime? Jamon sau prosciutto?

Totuși, ambele trebuie consumate cu moderație din cauza conținutului ridicat de sare.

La prima vedere, pot părea similare, deoarece ambele produse sunt fabricate folosind un principiu istoric similar de conservare a cărnii cu sare și timp. 

Cu toate acestea, există diferențe semnificative între jamonul spaniol și prosciutto-ul italian, care le modelează gustul unic, textura și cultura de consum.

Care tip de carne este mai bun dacă nu ai voie să mănânci multă grăsime? Jamon sau prosciutto?

Principala diferență dintre cele două produse celebre începe cu geografia și rasa animalelor de la care sunt obținute materiile prime.

Prosciutto-ul italian este produs exclusiv în propria țară, folosind porci din rase albe pentru tipurile clasice.

Citește și: Bucătăria românească, loc onorant între cele mai bune din lume. Care sunt cele mai apreciate bucate

Animalele sunt crescute cu o dietă specială constând din cereale, porumb și zer, care este rămas de la producția de parmezan, ceea ce face carnea foarte fragedă și moderat grasă.

Șunca spaniolă are o clasificare complet diferită, care depinde strict de genetică.

O opțiune mai accesibilă este cea obținută din porci albi, dar țara a câștigat faimă mondială cu un produs unic din rasa iberică neagră. 

Cele mai valoroase animale trăiesc în pășunat liber în păduri de stejar și se hrănesc exclusiv cu ghinde, care saturează carnea cu o aromă specială de nucă și creează o textură naturală de marmură, unde grăsimea pătrunde adânc în fibrele musculare.

Jamon sau prosciutto: diferențe în tehnologia de producție

Procesele tehnologice din Italia și Spania sunt semnificativ diferite, ceea ce afectează în mod direct nivelul de umiditate și densitatea produsului final.

În Italia, meșterii încearcă să păstreze cât mai mult posibil moliciunea naturală a prosciutto-ului, așa că pulpa este supusă unei presări moderate înainte de uscare.

Procesul de coacere are loc într-un climat umed controlat și durează între 9 și 24 de luni, folosind o cantitate relativ mică de sare.

Șunca spaniolă este maturată în pivnițe uscate de munte mult mai mult timp, iar pentru soiurile de elită această perioadă poate ajunge la 48 de luni.

Citește și: De ce nu trebuie să păstrăm niciodată pâinea în frigider sau în pungă de plastic? Ce spune expertul?

Șunca este supusă unei sărări intensive, timp în care carnea pierde activ umiditate sub influența aerului uscat, devine semnificativ mai închisă la culoare, capătă densitate mare și devine fibroasă.

Diferența dintre condițiile climatice și timpul de uscare creează două profiluri de aromă complet diferite, ușor de distins chiar și vizual. 

Prosciutto-ul atrage prin culoarea sa roz deschis și textura moale și mătăsoasă. 

Gustul acestei delicatese italiene este delicat, subtil și dulce-sărat, astfel încât o felie de calitate se topește literalmente pe limbă de la căldură.

Șunca spaniolă este caracterizată printr-o culoare bogată, maro închis sau rubiniu. 

Gustul acestui produs este foarte intens, concentrat și sărat, cu note clare de scoarță de stejar și carne uscată.

Particularitatea șuncii iberice este că grăsimea sa are un punct de topire scăzut, astfel încât aroma se dezvăluie persistent treptat, lăsând un postgust lung.

Cultura consumului ambelor delicatese este supusă unor tradiții gastronomice diferite. În Italia, prosciutto-ul este de obicei tăiat folosind felioare mecanice speciale în panglici extrem de subțiri, aproape transparente și late.

Este foarte des folosit ca ingredient pentru alte feluri de mâncare, adăugat la pizza proaspătă, paste, salate sau combinat în mod tradițional cu felii de pepene galben dulce și grissini.

Șunca spaniolă este considerată un produs complet independent, niciodată supus unui tratament termic și rareori amestecat cu alte ingrediente.

Tăierea șuncii a devenit o artă separată, practicată de meșteri certificați - cortadores. Șunca este fixată într-un suport de lemn și tăiată exclusiv manual cu un cuțit lung și flexibil în bucăți mici și subțiri.

Șunca se servește neapărat la temperatura camerei ca aperitiv separat, care este completat doar de brânză maturată sau pâine proaspătă cu un strop de ulei de măsline.