Sunt zece ani de la moartea Irinei Petrescu, o actriță care s-a bucurat de mare succes la public și a fost distribuită în numeroase pelicule. Actrița a frânt multe inimi printre care cele ale actorilor Adrian Pintea, Ștefan Iordache sau Virgil Ogășanu.
Cu doi ani înainte de moartea ei (în 2013) spunea că nu are nicio relație cu tehnolgia, că nu are Internet, nici conturi pe FB.
„Eu sunt pe trotuarul acesta, digitalul este pe trotuarul de vizavi. Trecem unul pe lângă altul, dar nu ne salutăm. Folosesc un amărât de telefon, nu am internet. Am colegi care „zboară" pe net. Victor Rebengiuc are cont pe Facebook, are fani, vorbeşte pe Skype. Pe mine, tehnologia mă umileşte, îmi dă o stare îngrozitoare. Chiar şi televizorul îl folosesc foarte rar...
Sursa Foto: Facebook / Studiourile Buftea
„Am o grijă a mea de a nu obosi publicul care, oricât de îngăduitor ar fi, nu trebuie agresat. Mai rara vedere e mai cu plăcere. Este de preferat să auzi „Dar de ce nu mai vedem pe Cutare", în loc de "Iar a apărut Cutare?", spunea într-un interviu la finalul căruia susținea că nu se teme de bătrânețe.
Și-a pierdut părinții în accident
Irina Petrescu s-a născut la Bucureşti, la 19 iunie 1941, dar bunicii săi aveau în satul Rădeşti o casă musceleană cu etaj şi cu cerdac. „Aceea este casa copilăriei mele fericite", spunea Irina Petrescu într-un interviu.
A fost tare mândră de neamul său. Mai presus de toate, şi-a iubit părinţii pe care, însă, i-a pierdut prea devreme.
Tatăl său a fost medic, iar mama a fost casnică până la un moment, când a făcut o şcoală de asistente pentru că nu mai puteam trăi cu un singur salariu. Bunicii paterni au fost învăţători şi profesori. În familia mamei, tatăl a fost inginer topograf.
Ambii părinți au murit în urma unui accident de circulaţie, petrecut atunci când se întorceau de la Rădeşti spre Bucureşti. Nenorocirea s-a petrecut în anul 1967, când Irina Petrescu se afla în turneu, în străinătate, potrivit radioromaniacultural.
Cu trei ani înainte debutase la Teatrul Bulandra din Bucureşti cu piesa "Noaptea e un sfetnic bun" (1964) de Alexandru Mirodan, în regia lui Radu Penciulescu, unde a jucat alături de Octavian Cotescu, Ştefan Ciubotăraşu, Victor Rebengiuc.
Din întâmplare, la film și teatru
„Eu mă pregăteam pentru Arhitectură, dar mătuşa mea a insistat să dau la Filologie, la Română- Franceză - eram mioapă, iar la Arhitectură se cerea mult desen. Am picat examenul din cauză că am făcut prost retroversiunea. Pentru mine, fostă premiantă, a urmat un an umilitor.
Părinţii mei, ca să mă consoleze, m-au luat într-o seară cu ei la restaurantul Continental. Şi pe lângă noi a trecut de câteva ori un domn cu barbă care, la un moment dat, a cerut permisiunea să vorbească cu tata. Eu şi mama am crezut că este un fost pacient, dar, după ce domnul a plecat, tata ne-a spus că era regizor, că se numea Savel Stiopul şi că i-a cerut voie ca eu să dau nişte probe pentru un film.
Am mers la studio, am făcut nişte fotografii pentru un film al cărui scenariu era scris de Marin Preda. Filmul nu s-a mai făcut, dar Savel mi-a zis: „Te pregătesc eu.
Trebuie să te prezinţi la admitere la Institut". M-am pregătit, am dat examen, dar nu am scris în dosar că aveam un unchi deţinut politic, că mama avusese o casă naţionalizată, că mai avuseseră nişte averi pe la ţară”, arată adevarul.ro
Șansa a făcut să fie exmatriculată de la Facultatea de Filologie și atunci să decidă să intre la Institutl de Teatru și Film.
Nu a rămas la Hollywood
„Nu este o legendă. Irina Petrescu a fost la Hollywood şi i s-a propus să rămână acolo. Din motive personale a preferat însă să se întoarcă în ţară. Era născută să facă film şi a fost modelată de cei mai importanţi regizori români: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Ion Popescu Gopo sau Gheorghe Vitanidis”, dezvăluia criticul de film Irina Margareta Nistor într-un interviu acordat după decesul actriţei, în martie 2013.
Irinja Petrescu a avut iubiți celebri
După o căsnicie eşuată în tinereţe, a fost căsătorită pentru puţin timp cu actorul Virgil Ogăşanu, actriţa nu s-a mai căsătorit.
„Irina Petrescu a fost colegă la Institutul de Teatru cu Ştefan Iordache. O mare iubire s-a născut între ei, după terminarea studiilor. Actorul o vedea ca o vedetă, pentru că avusese un rol important în film, era cunoscută”, se scrie in cartea "Regele Scamator Ştefan Iordache”, de Ludmila Patlanjoglu.
Citește și: După 6 luni de diagnostice greșite de la epilepsie, la cancer, o tânără a primit verdictul crunt
„Am primit o scrisoare, la început nici nu ştiam de la cine e. Îmi scria că îi e dor de mine şi că vrea să mă vadă. Faptul că cineva se îndrăgostise de mine, o actriţă cunoscută, cum devenise Irina Petrescu, m-a copleşit.
Am iubit-o şi eu, atunci, pentru iubirea ei. Dar, ca într-o telenovelă caraghioasă, părinţii ei nu m-au vrut. Cu tatăl ei am avut câteva discuţii. Mi-a spus în faţă: «Cum îţi îmaginezi că eu, un doctor, o să-mi las fiica să se mărite cu un copil de croitor, cu un derbedeu?» Încerca să-mi demonstreze că nu am nici un viitor, că sunt un nimeni.
Citește și: Povestea românului declarat cel mai bun handbalist din lume în 1964: A fugit de Securitate în RFG
Dădusem nişte probe pentru filmul «Duminică la ora şase». Pintilie mă asigurase că am luat rolul. Aveam parteneră pe Irina. După câteva zile m-a sunat asistentul lui să-mi spună că nu voi mai fi distribuit. Părinţii Irinei nu erau de acord.”
Marea iubire: Pintea
Pintea era cu 13 ani mai mic decât ea. După despărţirea de el, Irina Petrescu a rămas cu inima frântă, iar apropiaţii spun că nu şi-a mai revenit, înstrăinându-se de lume şi lăsând dezamăgirea să-i macine sufletul. Iar asta pentru că pierderea relaţiei a fost în condiţii cât se poate de dureroase.
Irina Petrescu şi Adrian Pintea se cunoscuseră când el era încă student, prin 1978 - pe atunci el avea 23 de ani, iar ea, 36. După doi ani de relaţie, ea a primit un crunt diagnostic: cancer la sân.
A luptat cu boala şi şi-a extirpat un sân, dar lovitura i-a afectat profund şi relaţia: Adrian Pintea a dus extrem de greu lovitura. A avut o cădere, gândul că o putea pierde pe Irina nu-i dădea pace. Apoi a început să-şi găsească evadarea într-o viaţă dezordonată, care, în cele din urmă, a dus şi la destrămarea relaţiei.
Pintea era cu 13 ani mai mic decât ea. După despărţirea de el, Irina Petrescu a rămas cu inima frântă, iar apropiaţii spun că nu şi-a mai revenit, înstrăinându-se de lume şi lăsând dezamăgirea să-i macine sufletul. Iar asta pentru că pierderea relaţiei a fost în condiţii cât se poate de dureroase.
''Feminitatea, distincţia şi inteligenţa o impun ca principala vedetă a ecranului românesc în anii '60. Ulterior, aceleaşi date şi experienţa profesională acumulată o conduc spre impecabile compoziţii de plan doi'', se arată în ghidul bio-filmografic ''1234 cineaşti români.
O carieră strălucită
Irina Petrescu a jucat în filmele: "Valurile Dunării" (1959, regia Liviu Ciulei), "Nu vreau să mă însor" (1960, r. Manole Marcus), "Poveste sentimentală" (1961, r. Iulian Mihu), "Paşi spre lună" (1963, r. Ion Popescu-Gopo), "Străinul" (1963, r. Mihai Iacob), "De-aş fi... Harap-Alb" (1965, r. Ion Popescu-Gopo), "Duminică la ora şase" (1965, r. Lucian Pintilie), "Dimineţile unui băiat cuminte" (1966, r. Andrei Blaier), "Şeful sectorului suflete" (1967, r. Gheorghe Vitanidis), "Răutăciosul adolescent" (1969, r. Gheorghe Vitanidis),
"Facerea lumii" (1971, r. Gheorghe Vitanidis), "Şapte zile" (1973, r. Mircea Veroiu), "Stejar-extremă urgenţă" (1974, r. Dinu Cocea), "Dincolo de pod" (1975, r. Mircea Veroiu), "Prin cenuşa imperiului" (1975, r. Andrei Blaier), "Concert din muzică de Bach", film TV (1975, r. Dinu Tănase), "Trei zile şi trei nopţi" (1976, r. Dinu Tănase), "Acţiunea autobuzul" (1977, r. Virgil Calotescu), "Castelul din Carpaţi" (1981, r. Stere Gulea),
"Imposibila iubire" (1983, r. Constantin Vaeni), "Singur de cart" (1983, r. Tudor Mărăscu), "Încrederea" (1984, r. Tudor Mărăscu), "Al patrulea gard de lângă debarcader" (1984, r. Cristiana Nicolae), "O lumină la etajul zece" (1984, r. Malvina Urşianu), "Cântec în zori" (1986, r. Dinu Tănase), "Cei care plătesc cu viaţa" (1988, r. Şerban Marinescu), "Hotel de lux" (1991, r. Dan Piţa), "Domnişoara Cristina" (1992, r. Viorel Sergovici).
A făcut parte din distribuţia filmului documentar "Despre IULIAN MIHU aşa cum a fost; Despre NOI, aşa cum suntem", în regia lui Laurenţiu Damian (2009). De asemenea, a făcut un rol memorabil în coproducţia româno-israeliană "Misiunea Directorului de Resurse Umane" (2011, regia Eran Riklis).
S-a remarcat în numeroase roluri în piese precum: "Leonce şi Lena" de Georg Buchner (1970), "Anunţul la mica publicitate" de N. Gingsburg, "A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare (1973), "Elisabeta I" de Paul Foster (1974), "Ferma" de David Storey (1975),
"Casa cea nouă" de Carlo Goldoni (1978), "Judecată în noapte" de Buero Vallejo (1981), "Cu uşile închise" de Jean Paul Sartre (1982), "O, ce zile frumoase!" de Samuel Beckett (1985), "Dimineaţa pierdută" de Gabriela Adameşteanu (1986), "Uriaşii munţilor" de Luigi Pirandello (1987), "Mizantropul" de Moliere (1989), "Teatrul comic" de Carlo Goldoni (1992), "Caligula" de Albert Camus (1996),
"Thomas a Becket" de Jean Anouilh (1999), "Hamlet" de William Shakespeare (2000), "Unchiul Vanea" de A.P. Cehov (2001), "Oblomov" după I.A. Goncearov (2003), "Căsătoria" de Gogol (2003), "Elizaveta Bam" de Daniil Harms (2006), ''Sfârşit de partidă'' de Samuel Beckett (2009) ş.a.
