Istoria programul de sateliți Corona va apărea în filmul „Un punct în timp: Povestea Coronei”, coprodus de Agenția Centrală de Informații și Oficiul Național de Recunoaștere ale SUA.
Mihai Niță, inginer silvicultor la Universitatea Transilvania din Brașov, România, cercetează în prezent istoria pădurilor din Europa de Est cu ajutorul imaginilor Corona, program reprofilat pe misiuni ecologice.
„Pentru a putea obține o istorie a pădurilor, trebuie să vezi ce s-a întâmplat în anii ’50 sau chiar acum un secol”, spune dr. Niță. „Aveam nevoie de un ochi pe cer”.
Pentru cartografierea istoriei unei păduri, silvicultorii precum dr. Niță depindeau de hărți și inventare tradiționale de copaci, de regulă pline de inexactități.
Dar acum au la dispoziție imagini produse de un program american de spionaj din secolul al XX-lea: Proiectul Corona, care a lansat primii sateliți de recunoaștere, clasificați în anii 1960 - 1970, pentru a analiza secretele armatei sovietice.
În timp, acești observatori orbitali au adunat aproximativ 850.000 de imagini care au fost păstrate clasificate până la mijlocul anilor 1990.
Ecologiștii moderni care monitorizează habitate prețioase sau pierdute au dat o a doua viață imaginilor Corona. Împreună cu calculele moderne, instantaneele luate din spațiu au ajutat arheologii să identifice situri antice, au demonstrat modul în care craterele lăsate de bombele americane în timpul războiului din Vietnam au devenit iazuri de pește și cum s-a remodelat coroana copacilor din Europa de Est a celui de-al Doilea Război Mondial.
Chiar dacă sunt statice, fotografiile panoramice conțin detalii clare: colonii de pinguini din Antarctica, movile de termite din Africa și trasee de pășunat ale bovinelor din Asia Centrală - care dezvăluie viața dinamică a locuitorilor.
„Este Google Earth în alb și negru”, spune Cătălina Munteanu, biogeograf la Universitatea Humboldt din Berlin, care a folosit imagini Corona pentru a arăta că marmotele s-au întors la aceleași vizuini de-a lungul deceniilor de practici agricole distructive în Kazahstan.
Sistemele moderne precum sateliții Terra, Aqua, Copernicus și Landsat oferă oamenilor de știință din domeniul mediului imagini actualizate ale suprafeței planetei. Dar sateliții există doar de câteva decenii - cel mult patru - și mulți oferă o rezoluție mai puțin detaliată decât fotografiile înregistrate de Corona.
Mai important, cu sateliții spion, oamenii de știință pot extinde cronologia unui peisaj chiar mai devreme în secolul al XX-lea. Acest lucru, în mod paradoxal, ajută să prevezi ce urmează.
„Când dublezi sau triplezi vârsta acelui instantaneu”, declară Chengquan Huang, geograf la Universitatea din Maryland, „îți poți îmbunătăți substanțial capacitatea de modelare a viitorului”.
În 2019, de exemplu, un grup de oameni de știință au folosit imagini Corona, hărți istorice și sateliți moderni pentru a reface albia lacului Phewa din Nepal. Apoi, cercetătorii au prezis că lacul se micșorează și ar putea pierde 80 la sută din apa sa în următorii 110 ani. O pierdere de această magnitudine ar distruge capacitatea lacului de a furniza apă pentru activități de generare a hidroelectricității, irigații și turism pe care se bazează sute de mii de oameni din Nepal, au remarcat ei.
La începutul Războiului Rece, Statele Unite s-au străduit să dobândească informații militare despre Uniunea Sovietică - un „inamic vast”, care acoperă 11 fusuri orare și o șesime din suprafața terestră a planetei.
Recunoașterea prin satelit a oferit o privire asupra acestui vast teritoriu, a declarat James David, curator la Smithsonian National Air and Space Museum din Washington. „Inteligența foto vă spune unde sunt forțele militare ale inamicului”, a remarcat el. „Poate și mai mult, vă spune ce echipamente au și care este starea lor de pregătire.”
Programul Corona a fost aprobat de președintele Eisenhower în 1958. Dar pentru a fotografia inamicul din spațiu, a fost nevoie de dezvoltarea unor tehnologii care să protejeze un film de radiații spațiale și de presiunea aerului, apoi să fie recuperat, developat și atent analizat.
Primele tentative de lansare a sateliților Corona au eșuat, conform C.I.A. Unele dintre vehicule nu au ajuns pe orbită sau înapoi, iar altele s-au confruntat cu accidente ale aparatului foto sau ale filmului.
Apoi, în august 1960, primul zbor Corona de succes a făcut opt treceri de zi peste Uniunea Sovietică, folosindu-se toate cele nouă kilograme de film.
Satelitul a lansat capsula de întoarcere cu filmul de la o altitudine de 160 de kilomeri, pachetul a intrat în atmosferă, a lansat o parașută și a fost ridicat, în aer, de un avion al Forțelor Aeriene la nord-vest de Hawaii. A fost primul film recuperat vreodată de pe o orbită.
„Nu aveau nicio idee dacă acest sistem va funcționa”, a spus Compton Tucker, om de știință la Goddard Space Flight Center al NASA. „S-a dovedit a fi foarte ingenios.”
În timp, camerele și filmele Corona s-au îmbunătățit în calitate. Cu o arhivă de aproape un milion de imagini, programul a detectat site-uri sovietice de rachete, nave de război, baze navale și alte ținte militare.
„Au numărat fiecare rachetă din Uniunea Sovietică”, a spus Volker Radeloff, ecolog la Universitatea din Wisconsin - Madison al cărui laborator a folosit imaginile în studiile sale.
„Aceste imagini au menținut Războiul Rece.”
După 145 de misiuni și 120 de canistre de film utilizabile revenite, Programul Corona, de multe miliarde de dolari, a fost dezafectat în 1972 în favoarea sateliților care își puteau transmite imaginile înapoi pe Pământ în format digitală.
În 2015, dr. Niță a dezvoltat o metodă de procesare a imaginilor Corona, inspirat de un software care corectează filmările tremurante ale dronelor.
Odată cu acest progres tehnic, cercetările care utilizează datele Corona s-au intensificat. În ultimii doi ani, oamenii de știință au studiat imaginile pentru a urmări mișcările ghețarilor din Asia Centrală, modificările țărmului în Arabia Saudită, văile verzi din deșerturile din estul Egiptului și topirea ghețarilor în Peru.
Cu toate acestea, datele Corona rămân relativ neexploatate de oamenii de știință. Doar 5 la sută - aproximativ 90.000 de imagini dintr-un total de 1,8 milioane - din arhiva din ce în ce mai mare de fotografii spion declasificate a fost scanată până acum, a declarat Volker Radeloff.
