Ionel Drâmbă a fost un adevărat personaj. A dominat competițiile de scrimă de la finalul anilor 60 și a reușit să devină primul campion olimpic al României în această disciplină, în 1968. Însă, comuniștii l-au șters din paginile de istorie ale României după ce a fugit din țară.
Povestea lui Drâmbă, românul șters din istorie. Campion olimpic la scrimă, moare în mod suspect
În episodul 38 din seria “Olimpicii României” facem cunoștință cu Ionel Drâmbă, primul campion olimpic al României la scrimă.
Povestea vieții lui este una de Hollywood, însă spre deosebire de strălucitoarele filme americane, în viața lui Drâmbă găsim foarte multe nedreptăți și suferințe pentru ceea ce a oferit.
Citește și: Povestea singurului român care a câștigat Cupa Mondială la fotbal. O refuză pe Real Madrid
S-a născut pe 18 martie 1942 în Timișoara. A început scrima la vârsta de 10 ani cu antrenorul Andrei Altman, la Asociația Flacăra Roșie din Timișoara. 8 ani mai târziu avea să se transfere la Steaua București.
În 1959 avea să obțină titlurile naționale de juniori la sabie și floretă, iar un an mai târziu, la 18 ani, a devenit campion național de seniori la floretă, armă alături de care a obținut cele mai mari performanțe ale carierei.
A câștigat aurul olimpic
Prima mare performanță a carierei a venit la Campionatele Mondiale de la Montreal, din 1967. Alături de Ștefan Ardeleanu, Iuliu Falb, Tănase Mureșanu și Mihai Țiu, Ionel Drâmbă a câștigat titlul mondial pe echipe.
După această performanță a fost numit Maestru Emerit al Sportului.
Citește și: Povestea româncei care a fost prima femeie avocat din Europa! Ocolită de clienți, nu pledează
La Jocurile Olimpice din 1968 a devenit primul campion olimpic al scrimei românești. După o competiție maraton încheiată cu 19 victorii și 2 înfrângeri a câștigat aurul olimpic. În 1968 și 1969 a fost ales cel mai bun floretist al lumii.
Fuge din țară, dezamăgit de tratamentul aplicat de statul român
Subapreciat și nerespectat, nu primește mare lucru pentru aurul olimpic.
A fost decorat cu Meritul Sportiv, clasa I, de regim, însă nu a primit mașina Fiat și prima de 25.000 de lei pe care statul i le-a promis pentru titlul olimpic. Dezamăgit de tratamentul pe care l-a primit în România a luat decizia de a fugi în Republica Federală Germană, în 1970.
Citește și: Povestea „vasului cu îndrăgostiți” vechi de 6.000 ani. Descoperit în România, unic în lume
Regimul comunist avea să îi nege efectiv existența, fiind șters din documentele oficiale, statistici etc. Nu a fost inclus nici măcar în cartea ”Aur olimpic românesc”, publicată în 1980, unde erau trecuți toți campionii olimpici români.
Ignorat de țara sa, s-a retras la 28 de ani și a suferit enorm pentru că a plecat din România. A produs în schimb campioni pentru Germania și Brazilia. A revenit după Revoluție în România și a încercat în continuare să ajute sportul românesc, din dragoste pentru țara sa.
Moare în condiții suspecte
Este forțat să își retragă candidatura la președenția Comitetului Olimpic și Sportiv Român și îl atacă dur pe Ion Tiriac, pe care-l acuză că vrea doar să își crească popularitatea folosindu-se de imaginea sportivilor români.
Mâhnit și scârbit de lipsa de respect afișată de țara căreia i-a dăruit atât de multe, se întoarce în Brazilia unde moare în condiții suspecte, la 64 de ani, în 2006. Nu se știe nici data exactă, nici măcar cauza morții.
