Elena Leușteanu a fost prima medaliată olimpic a gimnasticii românești, mult înaintea Nadiei. Ea ne-a părăsit în data de 15 august 2008, cu 15 ani în urmă.
E a afentat de două ori moartea: o dată în război, apoi scăpând dintr-un incendiu.
Sportul care le-a remarcat pe Nadia Comăneci, Kati Szabo sau Andreea Răducan, a avut-o ca primă câștigătoare de medalie olimpică pentru România pe brașoveanca Elena Leușteanu.
Elena Leușteanu, prima medaliată olimpică a gimnasticii românești
Mulţi cred că succesele mari ale României au început cu Nadia. În realitate, cea care a urcat pentru prima oară pe podiumul olimpic a fost Elena Leuşteanu, braşoveanca deschizând astfel drumul glorios al gimnasticii româneşti, cu 20 de ani înaintea Nadiei.
Se ştiu puţine despre Elena, dar bine-ar fi ca românii să n-o uite!
Citește și: Povestea celui mai bun hocheist român din istorie. Dorit de canadieni, e arestat de Securitate
Elena Leușteanu s-a născut în 1935 la Cernăuţi, cu numele Lehniuc, într-o familie cu şapte copii. A copilărit cu cai şi vaci în bătătură, s-a căţărat prin copaci şi a alergat prin grădini.
Pe când avea opt ani familia ei s-a mutat la Brașov și și-a schimbat numele în Leușteanu. În multe rânduri poate fi găsită și sub numele Leuștean.
Fuge din Cernăuți din cauza războiului. Familia vrea să o facă croitoreasă
„Am fugit când a venit frontul la Cernăuţi, numai cu un geamantan la noi. După ce am plecat din gară, m-am uitat în urma trenului şi am văzut podul cum sare în aer. Am coborât direct la Braşov. Când am ieşit din gară, ne-am speriat, am crezut că se prăvale Tâmpa pe noi, aşa mare ni se părea“, povestea Nicolai, care avea pe atunci 15 ani, iar Elena doar opt. Le-a fost greu la început.
Au găsit o casă părăsită, suficient de mare cât să-i încapă pe toţi. Mobilă au avut mai târziu, după ce tatăl lor s-a angajat ca felcer. După terminarea războiului, au locuit pe strada Dragoş Vodă din Brașov.
Elena era elevă la şcoala primară şi deja era bună la sporturi de tot felul. Când a venit vremea să dea examen la liceu, familia n-a fost de acord, pentru că se gândiseră că Elena va fi croitoreasă.
Profesorii de educație fizică din Brașov au remarcat-o și au îndemnat-o să meargă la liceul sportiv. Era bună la atletism, handbal și gimnastică.
Dumitru-Popescu Colibaşi a convins-o să practice mai multe sporturi, ceea ce a făcut ca Elena Leușteanu să devină campioană naţională de junioare la triatlon.
Citește și: Recunoașteți personajul? Copilul „născut” în barcă va fi cel mai mare sportiv român din istorie
Când s-a format echipa de gimnastică feminină la Braşov, Elena a fost selectată, potrivit ziaruldesport.ro.
„Era bătaie pe ea, fiindcă era bună în două sporturi. Gimnastica o dorea, atletismul n-o lăsa. Până la urmă, a ales gimnastica. Învăţa repede, era făcută pentru acest sport. Avea şi o fire docilă şi foarte disciplinată“, spunea fratele campioanei.
La numai câteva luni, în 1951, a fost cooptată în lotul naţional. Deși s-a apucat relativ târziu în mod serios de acest sport, la vîrsta de 15 ani, Elena Leușteanu a cucerit, în perioada 1953-1964, şapte titluri de campioană naţională la individual compus şi nouă medalii pe aparate.
Probleme la coloană după ce a sărit de la etajul 3
Sportiva a trecut prin momente grele înainte să scrie istorie pentru România. Avea 17 ani când şi-a afectat periculos coloana.
„Erau în cantonament în Poiană când a izbucnit incendiul în vila în care erau cazate. Ildiko şi Berta au sărit în păturile pe care le ţineau pompierii, dar Elena a aterizat pe un morman de zăpadă, de la etajul trei. S-a ridicat, n-avea nimic. Apoi a fugit din spital. După un timp, a observat că are dureri de coloană şi s-a întors. O aşchie de os îi intrase în măduvă. A stat în ghips până la gât cîteva luni, dar s-a refăcut foarte bine“, povestea Nicolai, fratele ei.
Prima campioană a României
Până la Olimpiada de la Melbourne din 1956, nu ne puteam lăuda cu nicio medalie olimpică la gimnastică. Istoria, însă, s-a schimbat odată cu Elena Leuşteanu.
A evoluat progresiv, iar ocuparea unui loc pe podium la o competiție importantă era iminentă. Așa s-a întâmplat la Melbourne, în 1956, când sportiva de 21 de ani a cucerit prima medalie olimpică individuală: bronz la sol.
Citește și: Actrița interzisă 5 ani să urce pe scenă după ce s-a „amorezat” de Cotescu. A cui gelozie a stârnit
După această victorie neaşteptată, cele şase fete din lotul României au prins curaj şi, în final, echipa noastră a urcat pe locul III, după URSS şi Ungaria. SUA au terminat atunci pe locul 9.
După Melbourne, a cucerit trei medalii de argint, la individual compus, sol şi paralale la Campionatul European de la Bucureşti, din 1957. La Mondialul din 1958, de la Moscova, Elena Leușteanu a cucerit cu echipa medalia de bronz. La Europenele din 1959, gimnasta a obținut două medalii de argint, la individual-compus şi paralele.
Se retrage din sport și află că are cancer
La Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960, Elena şi-a adăugat o nouă medalie în palmares, un bronz cu echipa. A fost ultima sa mare performanță pentru că în 1964, la Tokyo, Elena Leușteanu nu a mai urcat pe podium.
În 1962 a născut un băiat, iar în 1964 s-a retras din gimnastică. „După ce am terminat cu gimnastica m-am simţit ca o pasăre căreia i s-au retezat aripile”, povestea Elena Leușteanu într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor.
Citește și: Drama Angelicăi Rozeanu, campioana mondială la tenis de masă. Alungată din țară, soțul e arestat
După retragerea din activitatea sportivă, Elena Leușteanu s-a orientat către cariera de profesoară de educaţie fizică. A absolvit UNEFS din Bucureşti, în 1957, după care a predat la Catedra de educaţie fizică a Institutului de Construcţii București, de unde a şi ieşit la pensie.
În decembrie 2007 a aflat că are cancer și s-a stins din viaţă pe 16 august 2008.
„Medaliile în sine nu au însemnat foarte mult, pe toate le-am dat, am păstrat doar câteva insigne. Cea mai mare recompensă e să rămân în mintea oamenilor”, a declarat Elena Leușteanu, potrivit jurnalfm.ro.
