Patronul nu renunță nici măcar atunci când tehnicianul îi prezintă argumente fotbalistice imposibil de contestat.

O parte din interviul din gsp.ro

- V-ați gândit vreodată să nu executați ordinele? „Fac ca mine, cu toate riscurile!”.
- Ar fi fost oricum complicat să mă fi opus, că nu făceam eu foaia, nu făceam eu schimbările. La Botoșani, eu aș fi vrut să-l introduc pe Belu ca fundaș stânga, fiindcă extrema dreaptă Așkovski era de picior stâng și avea viteză. Intra mereu în centru, pe piciorul stâng, deci Belu n-ar fi avut probleme pentru faptul că era dreptaci, că adversarul dribla pe piciorul lui de bază. Începuserăm meciul cu Salomao fundaș stânga, deși îi explicasem patronului că portughezul nu se putea descurca pe acel post, că nu jucase niciodată. A zis „Nu, eu vreau să-l văd fundaș stânga!”. După accidentarea lui Man l-aș fi introdus pe Belu fundaș stânga și ar fi urcat Salomao extremă dreapta, în locul lui Dennis.

- Și de ce n-ați aplicat planul ăsta?
- Patronul a zis „Nu, trebuie să intre Bălașa!”. Mihai e un fundaș central de picior drept, nu se simțea deloc confortabil ca fundaș stânga. Eu avusesem discuții cu el, chiar îi spusesem: „Din păcate, tu ești expus total ca fundaș stânga. Tu nu ești Benzar sau Junior Morais, n-ai cum să faci banda și-n sus, și-n jos!”. E ca și cum l-ai lua pe Van Dijk să-l pui fundaș stânga și să-i ceri să urce să centreze. Pe urmă, la pauză a transmis să iasă Bălașa. Nu am fost de acord, am încercat să mai amân decizia. Am început repriza a doua tot cu Bălașa pe teren. Până la urmă, în minutul 60 a fost schimbat.