Evacuații. Fără casă, fără șansă, doar iarnă

DE Flavia Drăgan | Actualizat: 07.12.2018 - 08:13

Mii de oameni trăiesc, în București, la limita subzistenței: muncesc cu ziua, vând fier vechi sau cerșesc, dorm în case naționalizate, iar copiii le sunt luați periodic de stat, pentru că îi cresc în condiții improprii.

SHARE

Poveștile lor ies la suprafață, cel mai adesea, în timpul câte unei evacuări cu scandal. Pe hârtiile Direcției de Asistență Socială a Muncipiului București și în programul de guvernare al primăriței Gabriela Firea, ei sunt „persoane vulnerabile“, care trebuie ajutate și reintegrate în societate. Un prim pas pentru integrarea lor ar fi acordarea unei locuințe sociale. Totuși, în București, chiar în luna octombrie, pe lista Serviciului Spațiu Locativ din cadrul Primăriei București, apare o singură locuință socială, la câteva mii de cereri.

„Bunuri mobile fără valoare de piață“ 

„Ieșiți afară, că ne evacuează!“, strigă un tânăr de 21 de ani către oamenii din casă. Este 10.00 dimineața, 12 noiembrie. Cei 25 de oameni care locuiesc ilegal în Casa Hașdeu, monument istoric în paragină, de pe Splaiul Independenței, în centrul Bucureștiului, s-au trezit la poartă cu un executor judecătoresc, cu jandarmi și asistenți sociali. Apoi, a apărut și Poliția Locală. În câteva ore, oamenii s-au trezit în stradă, cu lucrurile pe care apucaseră să le scoată din casă pe trotuar și în mână cu un proces-verbal de predare silită. 

Locatarii acuză că n-au știut că vor fi dați afară din casă, că au fost obligați să-și vândă la fier vechi, pe nimic, frigidere și aragaze, că le-au ajuns lucrurile la gunoi. Evacuarea n-a decurs fără incidente, mai povestesc ei: „Cocoș“, bărbatul unei femei din casă, tanti Vasilica, a fost amendat cu 500 de lei după ce a aruncat cu televizoarele pe geam, la venirea jandarmilor, iar un tânăr și iubita lui însărcinată au fost bătuți de jandarmi, după ce i-au înjurat. Nici Jandarmeria București și nici Poliția Locală a Sectorului 5 nu au răspuns solicitării Newsweek despre evacuare. 

Casa Hașdeu, construită de Pompiliu Eliade după o schiță a lui B.P.Hașdeu în 1907, a căzut în paragină după 1990

Situația este relatată, cu cinism, în procesul-verbal de predare silită, întocmit de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați Miu și partenerii, care s-a ocupat de executarea silită, în numele firmei Ideal West Residence, care deține acum casa. Lucrurile găsite în casă sunt numite „bunuri fără valoare de piață“, „gunoaie“, „reziduuri menajere și de uz larg“. 

„Imobilul casă, situat la nr.74, este într-o stare avansată de degradare, imobilul are geamurile sparte, ușile distruse, acoperișul este distrus, curentul electric este conectat ilegal. (...) Persoanele adulte au fost recalcitrante când li s-a pus în vedere să părăsească spațiul, aceștia au fost informați în termenul legal despre această procedură execuțională. (...) În momentul în care au apărut cei de la firma care urma să îngrădească spațiul cu gard din panouri metalice, toți ocupanții imobilelor au început să-și scoată bunurile pe domeniul public. Pe tot parcursul evacuării silite, a fost necesară prezența forțelor de ordine (jandarmerie și poliție). Reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 5, pe tot parcusul desfășurării procedurii, au încercat să le ofere serviciile necesare în astfel de cazuri (aceștia au discutat aproape cu fiecare persoană în parte). (...) În imobil nu s-au identificat bunuri mobile care să aibă valoare de piață (există foarte multe gunoaie, reziduuri alimentare și alte tipuri de reziduuri menajere și de uz larg). În imobil nu au fost identificate sume de bani, obiecte din metale prețioase sau alte obiecte de valoare“, se arată în procesul-verbal pe care l-au primit 16 dintre locatari, cei care au acceptat să fie consemnați în proces. 

„Lumea a sărit cu gura, că trebuia să ne dea o hârtie, ceva. Ei au zis că ne-au dat acum o săptămână. Dacă înștiințau, hai, nu plecau toți, dar plecau unii dintre ei. Au zis că au pus hârtia în gard și nu era nimeni afară. Eu i-am zis ăluia că e foarte frig afară. Și răspunsul lui a fost: «Aveți noroc că nu e zăpad㻓, povestește Marian Niță, de 21 de ani, momentul evacuării. Marian locuia în casă cu iubita lui și cu fetița lor de cinci luni. 


585 de evacuări silite au avut loc 
în București în ultimii cinci ani


Urma o săptămână cu temperaturi de un grad, cu ploi și ninsori. Mulți oameni și-au petrecut prima noapte în stradă, păzindu-și lucrurile. Irina Zamfirescu, activistă pentru drepturile omului, de la Active Watch, a fost martoră la evacuare. „Pentru că oamenii contează atât de puțin într-o evacuare, lucrurile lor cu atât mai puțin. Nu doar că nu există sprijin în transportul și depozitarea acestor bunuri, dar oamenii au fost amenințați că lucrurile le vor fi duse la groapa de gunoi, dacă nu eliberează spațiul public“, a scris activista pe blogul ei, dinprimărie.ro.

Irina „Zamfi“, cum e cunoscută pe Facebook, pentru că monitorizează activitatea Primăriei București și participă la ședințele de Consiliu General, merge la evacuări din 2013 și le dă o mână de ajutor oamenilor care se trezesc în stradă: adună pături, cearșafuri și haine, aduce mâncare, cere reșouri și frigidere, le caută chirii, se luptă cu Asistența Socială pentru ca oamenii să primească locuințe sociale.

„Aceste persoane nu au vrut să beneficieze de serviciile de cazare“

Într-un răspuns oficial, Direcția de Asistență Socială precizează că demersul de notificare a persoanelor care locuiau abuziv în imobilul de pe Splaiul Independenței a fost realizat de executorul judecătoresc Ștefan Miu, iar persoanele prezente la evacuare au fost informate „cu privire la alternativele de cazare temporară“, oferite de DGASPC
Sector 5, DGASPC Sector 2 și 3, precum și de Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București (DGASMB), „însă aceste persoane nu au vrut să beneficieze de serviciile de cazare“. 

Poco și Lassie sunt acum „copiii” doamnei Coca

„Persoanele evacuate au declarat verbal că vor locui la diverse rude și prieteni, ori se vor întoarce în localitățile de domiciliu (...) Două persoane au solicitat acordarea unui ajutor de urgență pentru plata chiriei unei locuințe, conform legislației în vigoare, iar o persoană a solicitat acordarea unui sprijin financiar“, este răspunsul DGASPC Sector 5 despre condițiile evacuării.

Executarea silită, „efectuată conform reglementărilor legale“

Telefonic, executorul judecătoresc Ștefan Miu doar s-a îndoit de identitatea reporterului și a întrebat în repetate rânduri ce urmăresc cu acest articol despre evacuare. Într-un răspuns scris, Biroul Executorilor Miu și Partenerii ne transmite că procedura de executare a fost efectuată conform reglementărilor legale în materie și că nu ne poate răspunde dacă locatarii au fost anunțați înainte de evacuare, pentru că „dosarul de executare silită este un act nepublic“. 

 „Statul, prin indiferența cu care ne tratează, ne transformă în infractori“

Tanti Vasilica stă rezemată de gardul metalic care împrejmuiește Casa Hașdeu. Își strânge pumnii și trage mânecile gecii peste, să se încălzească. În jurul ei, sunt sacoșe cu lucruri și, din când în când, pe la picioarele ei, se plimbă vreo două pisici. Au trecut patru zile de la evacuare, iar ea, soțul ei și încă un bărbat, despre care cei doi spun că au grijă de el, dorm în fața casei evacuate, pe niște cartoane și se acoperă cu o folie, ca să nu-i plouă și să nu-i ningă. Irina Zamfirescu și alte două activiste le-au adus un borcan cu ciorbă, apă și covrigi. 

Vasilica Codreanu, de 51 de ani, și concubinul ei au fost printre primii locuitori ilegali ai Casei Hașdeu, unde au stat timp de 17 ani. Ea făcea curat într-un bloc, iar bărbatul muncea pe șantier, cu ziua. „Muncă cinstită și uite că nu ne-a ajutat cu nimic. Ne-a luat jandarmii și primăria bagajele. Să plecăm de aici. Unde să mă duc să muncesc, dacă n-am unde să dorm? Ieri dimineață eram udă leoarcă, a venit o româncă și mi-a adus o pereche de pantaloni. Plânge româncele de mila noastră, ne-a adus domnișoara un borcan de ciorbă și un bidon cu apă. Asta e legile în România. Ce putem să facem? Să furăm?“, spune tanti Vasilica, supărată, acuzându-i pe asistenții sociali că numai lor nu le-au făcut dosare sociale, ca să primească și ei locuință. Vasilica nu vrea să meargă la adăpost. Spune că-și dorește doar „o bărăcuță“, unde să stea cu bărbatul ei, cu fiul și cu nepoții ei. 

Ana și Marian au refuzat să meargă într-un adăpost după evacuare, pentru că urmau să fie despărțiți

Lângă ea, încovoiat, este așezat un alt bărbat, Ghiță Ionel, de 56 de ani. Îmi arată certificatul de încadrare în grad de handicap și cererea pe care a făcut-o la Primăria Sectorului 2 pentru a primi o locuință socială. Mă roagă să-i fotografiez hârtiile și să-l ajut. În răspunsul de la Primăria Sectorului 2, autoritățile îi atrag atenția că are buletin provizoriu în Sectorul 5 și acolo ar trebui să meargă să-și depună cererea. Bărbatul spune că a fost și la Primăria București și a cerut o audiență la Gabriela Firea, dar l-au dat afară. „Când te duci să le ceri ajutorul, zic «boschetari»! Dar boschetarii ăia sunt și ei oameni, oamenii României“, adaugă bărbatul, ridicând vocea.

„Nici de femeia asta nu-i interesează, nici de bărbatul ei, nici de mine, deși sunt handicapat. Păi handicapații trebuie să moară în România? Asta e grija statului român față de cetățenii lui? Statul, prin indiferența cu care ne tratează, ne transformă în infractori. Eu n-am ce mânca, n-am unde dormi. Ce să fac eu? Ce-l separă pe om de animal? Rațiunea. Ce face animalul când îi e foame? Atacă. Ce face omul când îi e foame? Omul fură. Nu statul ne instigă?“, adaugă nervos Ghiță Ionel. 

Ghiță Ionel a fost dus la un adăpost după evacuare, dar spune că a fost dat afară, după ce s-a certat cu o supraveghetoare, care îi punea pe oameni să facă ordine, în locul femeii de serviciu. În 19 noiembrie, Irina Zamfirescu a reușit să le găsească o cameră cu chirie Vasilicăi și bărbatului ei, cu 400 lei pe lună, însă condițiile de locuire sunt nesigure. Pe Ghiță Ionel nu l-a mai văzut din după-amiaza acelei zile.  

„Poate v-au păcălit pe dumneavoastră“

În seara în care am fost pentru prima dată la Casa Hașdeu, am sunat de mai multe ori la Direcția de Asistență Socială Sector 5, pentru a le semnala că sunt în continuare oameni care dorm pe stradă. Nu a răspuns nimeni. 

După insistențe, am fost sunată de Ionuț Cristoiu, șeful Serviciului de Intervenție pentru Copiii Străzii, care a precizat că explicațiile punctuale pe care mi le oferă nu reprezintă punctul de vedere oficial al DGASPC Sector 5. 

„Când te duci să le ceri ajutorul,
zic «boschetari»!“,
Ghiță Ionel

Ionuț Cristoiu susține că echipele de asistenți sociali ale DGASPC Sector 5 și DGASMB monitorizează periodic zona unde a avut loc evacuarea și că nu mai este nimeni care să doarmă pe stradă. „Noi nu am găsit, pe cei pe care îi găsim, îi ducem în adăpostul Pallady. Acum nu știu dacă nu cumva v-au păcălit pe dumneavoastră“. 

Cristoiu mai spune și că 25 de copii care creșteau în Casa Hașdeu au fost plasați sub protecția statului în regim de urgență. „Scopul nostru este să fim corecți cu oamenii; chiar dacă uneori suntem duri, ei înțeleg situația. Cu dosarele sociale, noi i-am invitat la sediul nostru și am solicitat la Direcție să îi ajute, dar nu putem să-i luăm de mână, că nu sunt copii mici. Noi le spunem ce acte trebuie și ce este de făcut, dar restul depinde de ei“, adaugă el. 

„Nu vreau să mor în stradă“

Suntem în camera doamnei Coca, din Calea Ferentari. Natalia Mihalache, căreia oamenii îi spun „doamna Coca“, a locuit în Casa Hașdeu timp de patru ani, plătind 600 de lei pe lună unui „băiat“ care a fost printre primii ocupanți ai casei naționalizate.

E o seară geroasă de vineri, la mai bine de o săptămână de la evacuare. Doamna Coca ne așteaptă în fața blocului de nefamiliști, un bloc vechi și scorojit, unde Direcția de Asistență Socială a Sectorului 5 i-a găsit femeii o cameră pentru care îi va da un ajutor de 5.000 de lei, cu care să-și plătească chiria până în luna martie. 

Într-o cameră lungă de trei metri, se înghesuie doamna Coca, cei doi câini pechinezi „copiii ei, nepotul ei, cu iubita lui și fetița lor de aproape șase luni, proaspăt aduși dintr-o scară de bloc, unde au ajuns după evacuare, două paturi de „pomană“ de la administratorul blocului, o măsuță joasă, pe care se află câteva pungi cu alimente și niște farfurii, iar, pe peretele opus, vreo câțiva saci cu lucruri, căpătați de la voluntari tot după evacuare. Un calculator vechi și un reșou completează peisajul. E proaspăt spălat pe jos, iar geamurile duble, cu vopseaua galbenă scorojită, sunt blocate cu o coadă de mop. Nu stau închise, ne explică doamna Coca, tremurând. 

După evacuare, i s-a făcut rău și a fost dusă cu ambulanța la spital. Ne întinde procesul-verbal primit și ne arată unde scrie că o persoană a avut nevoie de îngrijiri medicale. Dar a semnat că vrea să iasă pe propria răspundere; se temea pentru lucrurile care îi rămăseseră în casă și pentru cele de pe trotuar. După externare, și-a mai petrecut trei zile în stradă, iar sacii ei cu lucruri au ajuns la gunoi. Plânge și acum după lenjeriile de pat. 

Activista Irina Zamfirescu îi ajută pe oamenii evacuați încă din 2013

„Domnișoară, vă rog frumos să mă ajutați și pe mine să obțin o foaie. Mie mi-au făcut un ajutor de urgență de 50 de milioane, am plătit chiria. Nu mi-au dat mie banii, doar am semnat. Acum, nu mi se dă și mie o foaie la mână că stau aici? Mi-a zis doamna directoare că până în martie îmi face ajutor de urgență. Și apoi ce face cu mine, mă dă în stradă? Nu vreau să mor în stradă“, spune doamna Coca, cu lacrimi în ochi. 

Pe de altă parte, Direcția de Asistență Socială a Sectorului 5 susține că cererea pentru ajutorul de chirie a fost depusă pentru aprobare și că doamna Coca nu va ajunge în stradă. 

Femeia trăiește de pe-o zi pe alta, din donații și din mila credincioșilor de la biserica unde se roagă. Cu ajutorul preotului, reușește să-și cumpere medicamentele, iar cu banii strânși de enoriași, și-a luat o mașină de spălat care stoarce rufele. De altfel, e singura ei bogăție pe care a salvat-o din evacuare. Dintr-o folie de plastic, scoate multe hârtii pe care ni le pune în față: bolile de care suferă. Când ajunge la pozele cu băieții ei, toți trei morți din cauza consumului de droguri, i se umezesc ochii. „E strigător la cer ca o mamă să-și ducă copiii la cimitir. Că-ți moare bărbatul, îl duci. Că-ți moare mama, o duci. Dar sânge din sângele tău...“. 

Pribegia femeii de 60 de ani a început în 1994, când i s-a îmbolnăvit bărbatul. Spune că s-a împrumutat de la cămătari ca să-și ajute soțul, iar, după moartea lui, ca să-i plătească înmormântarea. Și-apoi n-a avut cum să dea banii înapoi: „Pe-atunci, țiganii vindeau copii și cămătarii mi-au zis că ori le dau un copil, ori le dau casa. Am mers cu ei la notar și-am făcut act pe casă“. După aceea, femeia a locuit doar prin case naționalizate, cumpărând „la negru“ câte o cameră, până când a fost evacuată. 

„Mi-au zis să dovedesc că locuiesc pe stradă“

„Stăteam abuziv“, spune Ana, legănând-o prin cameră pe fiica ei de aproape șase luni, Inna Izabela, pe muzica unei jucării de pluș pentru bebeluși. Ana Constantin, de 26 de ani, a locuit în Casa Hașdeu timp de 10 ani. Acum un an și jumătate, Protecția Copilului i-a luat trei copii: doi băieți de 11 și patru ani și o fetiță de șapte ani, pentru că îi creștea în condiții improprii. 

După evacuare, Ana și Marian, nepotul doamnei Coca, au ajuns la mama tânărului, care, după două zile, i-a dat afară din casă. Atunci, Marian a sunat-o pe bunica lui și a rugat-o să-l ajute. „Nici la mamaie nu putem să stăm foarte mult, pentru că țipă administratorul, că a plătit doar pentru o persoană“, spune Marian.  Acum, tinerii încearcă să obțină un ajutor de la primărie de 1.000 de lei, pentru a se muta toți trei într-o cameră. 

„Ieri am fost să ne depunem actele pentru social. Le-am arătat evacuarea și mi-au spus că nu sunt caz urgent. Mi-au zis să dovedesc că locuiesc pe stradă. Le-am zis: «Vreți să ne punem pe pătură în fața primăriei, să vă arătăm că stăm pe stradă?» Ne-au spus să așteptăm trei-patru săptămâni“, spun tinerii. 

Cei doi spun că nu au niciun venit, nici măcar fetița nu primește alocație. Marian a lucrat „la negru“, pentru că nu-și poate scoate foaia matricolă, pe cel mult 1.200 lei pe lună. „Când n-ai casă, cum să te duci la muncă? Mi s-a mai întâmplat să merg la muncă mirosind a transpirație, a venit odată șeful și mi-a atras atenția. I-am spus că n-am condiții“, povestește Marian. 

„Cu 1.200 de lei pe lună nu o să putem niciodată să ne luăm casă. Eu vreau să îmbătrânesc într-o casă, să-mi cresc copilul într-o casă“, adaugă tânărul. Acum, Ana ar putea primi un ajutor pentru următorii trei ani și, așa, ar putea să-și scoată și copiii din sistemul de protecție. „Să vedem acum ce se rezolvă“, adaugă tânăra. 

O casă liberă la câteva mii de oameni  

585 de evacuări forțate au avut loc, în Capitală, în ultimii cinci ani, potrivit statisticilor Jandarmeriei, care este obligată, prin lege, să participe la evacuări. La o singură executare, pot fi dați afară dintr-o casă naționalizată, revendicată de fostul proprietar sau ajunsă pe mână vreunei firme, și 30 de persoane. Oamenii nu pot fi evacuați silit între 1 decembrie și 1 martie, potrivit Codului de Procedură Civilă, dar asta doar dacă au contract de închiriere. Dacă nu, pot oricând să ajungă în stradă, îngroșând numărul în continuare necunoscut al oamenilor fără adăpost. 

„Cum să te duci la muncă când n-ai casă?
Nu ai cu ce să te îmbraci, 
cu ce să te încalți, unde să pui capul“,
Ana Constantin

La nivelul sectoarelor, ne-au pus la dispoziție statistici privind executările silite doar DGASPC Sector 2, 3, 5 și 6. Astfel, în Sectorul 2, au fost efectuate 126 de evacuări silite în ultimii cinci ani, dintre care opt anul acesta. În Sectorul 6, s-au înregistrat 27 de executări silite, dintre care șase anul acesta . În Sectorul 3, sunt statistici din ultimii trei ani – 38 de executări, dintre care cinci în 2018, când au fost evacuați 12 adulți și nouă copii. În Sectorul 5, între 2013 și 2017, au fost 119 evacuări silite.

Tanti Vasilica și Ghiță Ionel au dormit în stradă mai bine de o săptămână după evacuarea Casei Hașdeu

După o evacuare, oamenii pot să meargă fie într-un adăpost al sectorului de care aparțin, să-și caute o locuință pe care să o închirieze și să solicite un ajutor pentru plata chiriei ori să depună o cerere pentru o locuință socială. 

Pentru ca oamenii aflați într-o astfel de situație vulnerabilă să poată fi integrați în societate și pe piața muncii, au nevoie de un domiciliu stabil. O recunoaște chiar Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București, într-un proiect de strategie locală privind incluziunea socială și reducerea sărăciei în Capitală, pentru perioada 2017-2021. „Pentru a integra aceste persoane în societate, primul pas ar fi accesul la o locuinţă socială decentă. Se știe că lipsa unui domiciliu stabil duce la imposibilitatea obţinerii şi păstrării unui loc de muncă, iar supraaglomerarea şi degradarea spaţiilor de locuit existente, care găzduiesc mai multe generaţii, nu generează un mediu familial securizant pentru copii. Al doilea pas este oferirea de sprijin pentru facilitarea accesului acestora pe piaţa liberă, pentru a se putea încadra pe piaţa forţei de muncă, creşterea accesului grupurilor vulnerabile la serviciile de sănătate, atât pentru asiguraţi, cât şi pentru neasiguraţi“, se mai arată în proiectul de strategie al DGASMB, pe care nu l-am găsit între proiectele în implementare la nivelul Direcției, pe site-ul oficial.  

PR. Gabriela Firea și Gabriel Mutu, primarul Sectorului 6, împărțeau supă oamenilor străzii, anul trecut, la Gara de Nord

Similar, și programul primăriței Gabriela Firea promite, în cuvinte pompoase, ajutor pentru persoanele vulnerabile și reducerea cu 90 la sută a sărăciei în Capitală: „Bucureştiul trebuie să se dezvolte unitar, nu cu zone de sărăcie şi discriminare“, scria Gabriela Firea, în programul pentru București 2016-2020. 

Totuși, procedura pentru a obține o locuință socială este greoaie, iar casele, insuficiente. La sfârșitul lunii octombrie, peste 7.200 de oameni din Sectorul 1, 4.800 din Sectorul 2 și 2.600 din Sectorul 6 depuseseră cereri pentru o locuință socială, potrivit celor mai recente statistici ale Serviciului Spațiu Locativ din cadrul Primăriei București, afișate pe site-ul PMB. La Primăria Generală, peste 900 de oameni evacuați depuseseră cereri pentru o locuință socială. Primăriile Sectoarelor 3, 4 și 5 nu comunicaseră numărul de cereri. În total, la nivelul primăriilor de sector, era o singură locuință socială liberă.

Situația o recunoaște și Gabriela Firea, care declara, în luna iulie, că va închiria circa 300 de apartamente de pe piața liberă, tocmai pentru că sunt insuficiente locuințe sociale ale statului. În luna octombrie, Primăria a postat, pe site, un nou anunț pentru închiriere, după ce nimeni nu a răspuns apelului din vară. Firea mai anunțase și că va construi șapte ansambluri de locuințe sociale și pentru tineri. În total, Primăria a alocat 753.000 de euro pentru studiile de fezabilitate şi proiectele tehnice pentru ansamblurile de locuințe: trei în Sectorul 5, două în Sectorul 4, unul în Sectorul 2 şi unul în Sectorul 3, potrivit News.ro. Primăria București nu ne-a răspuns la întrebările privind situația acestor locuințe sociale promise. 

Evacuarea din strada Vulturilor, din 2014, a fost una dintre cele mai dramatice din ultimii ani: peste 100 de oameni au stat în stradă mai bine de un an

Pe de altă parte, din raportul publicat de Active Watch la doi ani de când Gabriela Firea a devenit primar general, aflăm că, deși există o recunoaștere a PMB a faptului că persoanele vulnerabile sunt incapabile să achite chiriile pe piața liberă, DGASMB a pasat către Direcția Spațiul Locativ răspunderea pentru elaborarea unei strategii pentru locuire. „Din păcate, majoritatea proiectelor pe care Primarul Capitalei le-a prezentat ca fiind sociale nu vizează cele mai vulnerabile persoane din Municipiul București. În fapt, nu există niciun proiect în primii doi ani de mandat care să vizeze strict persoane cu venituri reduse (în afara strategiei pentru persoane fără adăpost, unde sunt vizate mai degrabă măsuri de urgență). În acest fel, considerăm că suntem martorii distorsionării agendei sociale“,  conchide Active Watch în raport. 

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

© 2020 NEWS INTERNATIONAL S.A.