„Comunitățile defavorizate, cu precădere cele cu pondere ridicată a populației de etnie romă și cele izolate sau cu populație îmbătrânită, care anterior declanșării crizei prezentau deficit pronunțat de personal medical, se dovedesc a fi cele mai afectate de reducerea activităților furnizate prin intermediul cabinetelor de medicină de familie. Pentru aceste tipuri de comunități, formele alternative propuse pentru perioada de pandemie (circumscrise conceptului de telemedicină) sunt prea puțin eficiente și nu se află în concordanță cu practicile și deprinderile actuale ale populației.
În aceste cazuri, nevoia de medici în comunitate pentru asigurarea serviciilor de bază, cu respectarea tuturor normelor menite să contribuie la limitarea răspândirii virusului, impune asigurarea unui program de lucru cât mai apropiat de cel specific perioadei anterioare. Sistemul consultațiilor online poate fi funcțional în cazul orașelor și comunelor dezvoltate, însă în zonele sărace, cu pondere ridicată a grupurilor vulnerabile, aceste măsuri sunt mai greu de pus în practică, prin prisma accesului la tehnologie și a deprinderilor reduse în utilizarea acestor mijloace.
Pentru copiii și familiile cu copiii din aceste comunități, dar și pentru celelalte categorii de populație, reducerea activităților directe ale medicilor de familie, prin ajustarea programului de lucru de la cabinete și anularea vizitelor în teren, poate avea consecințe severe, greu de estimat în acest moment, mai cu seamă dacă luăm în calcul posibilitatea de prelungire a crizei medicale ce caracterizează perioada actuală”, se arată în analiza citată.
Infografic realizat de Unicef
Citește și: România, un dezastru social
Cercetarea a fost efectuată de Unicef împreună cu Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopție, Centrul pentru Educație și Dezvoltare Profesională Step-by-Step, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Fundația Terre des Hommes România, Consiliul Tinerilor Instituționalizați, Centrul pentru Politici și Servicii de Sănătate, Human-DataScience Consulting, cu sprijinul tehnic al Băncii Mondiale și Organizației Mondiale a Sănătății.
Raportul măsoară impactul pe care criza de coronavirus îl are asupra comunităților vulnerabile din România. Datele au fost culese în județele Bacău (Moinești, Corbasca, Buhuși), Brașov (Săcele, Brașov, Budila), Ilfov (Pantelimon, Mogoșoaia, Ștefăneștii de Jos) și Dolj (Goiești, Coțofenii din Față, Vârtopu).
În total, au fost adunate 121 de răspunsuri. Criterii de selecţie a comunităţilor au fost: o prezenţă semnificativă a copiilor de etnie romă, a copiilor cu dizabilităţi, a copiilor şi familiilor care trăiesc în sărăcie, a comunităţilor marginalizate, a femeilor însărcinate şi bebeluşilor, a gospodăriilor multigeneraţionale, a copiilor aflaţi în izolare sau carantină, a copiilor spitalizaţi, a copiilor de care nu mai are cine să se ocupe, a copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate (care se întorc în România), a copiilor expuşi riscului de violenţă şi neglijare.
Amintim că, potrivit unei scrisori deschise publicate în 2019, Societatea Națională de Medicna Familiei atrăgea atenția că peste 500 de localități din România nu au medic de familie sau au mai puțini medici decât ar trebui.
Citește și: VIDEO Raport. Cu ce probleme se confruntă oamenii vulnerabili, în timpul crizei de coronavirus
