Plătim 89% din banii de lapte și corn de la buget. Dar cornul e uscat și întârzie cu săptămânile
Peste 800 de milioane de lei pleacă anual spre hrana elevilor, însă fondurile europene acoperă o fracțiune. Restul e achitat din taxele noastre pentru un sistem blocat de licitații proaste, unde prețul cel mai mic livrat târziu bate calitatea gustării din ghiozdan.
Guvernul alocă peste 802 milioane de lei pentru Programul pentru Școli, creat teoretic pentru a le oferi celor 1,86 milioane de preșcolari și elevi din România o gustare sănătoasă la clasă.
Este fostul Program Cornul şi Laptele, iniţiat de Adrian Năstase, în anul 2002, de 110 milioane de lei, care între timp s-a expandat şi este mult mai scump.
Deși factura s-a multiplicat matematic de 7,2 ori, pe fondul extinderii numărului de elevi și al inflației, problema de fond a rămas identică de 24 de ani: cornul uscat, licitațiile blocate la nivel de județ și tonele de mâncare aruncate la gunoi.
Plătim 89% din banii de lapte și corn de la buget. Cornul e uscat. Întârzie cu săptămânile
Din această sumă, ajutorul financiar venind de la Uniunea Europeană însumează doar 89 de milioane de lei.
Diferența de aproape 713 milioane de lei — adică circa 89% din întregul buget — este acoperită direct din bugetul național de stat, adică din taxele și impozitele cetățenilor.
Fondurile europene sunt strict limitate prin plafoane fixe, stabilite la Bruxelles pentru fiecare țară în parte. În contextul valului de inflație din ultimii ani, costurile reale cu alimentele au crescut substanțial.
Citeşte şi: Zeci de mii de elevi nu vor primi laptele la școală. Despre ce județ este vorba
Pentru ca licitațiile să nu rămână complet goale, statul român a fost nevoit să mărească alocarea financiară zilnică pe fiecare elev, acoperind integral diferențele din resurse proprii.
Mecanismul licitațiilor și capcana «prețului cel mai scăzut»
Pentru părinți și copii, generozitatea bugetară a statului se traduce de multe ori printr-o realitate frustrantă.
Procedurile de achiziție publică sunt derulate descentralizat, de către consilii județene sau primării. Criteriul dominant, în atribuirea contractelor, rămâne prețul cel mai mic.
Pentru a se încadra în marje minime de profit, la un tarif plafonat, furnizorii de panificație și lactate livrează adesea produse de o calitate îndoielnică: cornuri tari, biscuiți uscați sau lapte ieftin, cu termen scurt de valabilitate.
Citeşte şi: Programul „cornul și laptele” ratat într-un județ din țară. Elevii au primit alimente stricate
Mai mult, contestarea licitațiilor și întârzierile birocratice fac ca în numeroase județe din țară distribuția efectivă să înceapă la două sau trei luni după deschiderea anului școlar.
De la asistență socială, la risipă alimentară
Peste 376 de milioane de lei se duc pe produse lactate și alte 242 de milioane pe panificație.
Cu toate acestea, lipsa spațiilor adecvate de depozitare și de refrigerare din școlile rurale determină multe unități să refuze stocarea pe mai multe zile, asta ducând la livrări sporadice.
În lipsa unei diversificări reale a meniului și din cauza calității modeste, tone de hrană sfârșesc zilnic la coșul de gunoi, direct din băncile elevilor.
În loc să reprezinte o măsură eficientă de protecție socială și de combatere a abandonului școlar, programul ajunge să redistribuie sute de milioane de lei din bani publici către contracte rigide, livrate cu întârziere și fără impact real asupra sănătății copiilor.
