Toți părinții visează la copii independenți care se descurcă singuri în orice situație, care rezolvă probleme sociale fără să apeleze la părinți și, pe deasupra, să fie și buni prieteni cu ei și să le spună tot ce au făcut la școală, în parc cu prietenii sau în cantonamentul unde au mers cu echipa sportivă.
Specialiștii spun că această atitudine a părinților nu-i va ajuta efectiv pe copii să devină independenți ci, mai degrabă, să adere la un grup care ”îi înțelege” orice ar însemna acest lucru, inclusiv consum de droguri.
Ce se întâmplă când părinții vor să aibă copii independenți: ”Pot genera comportamente adictive”
Psihologul Gáspár György a lansat pe pagina sa de facebook o listă cu 9 motive pentru care părinții trebuie să se gândească bine înainte să le impună independența copiilor cât mai timpuriu posibil.
Citește și: Țara unde părinții nu mai cred în prezența fizică a copiilor la școală. ”Viața e prea scurtă”
”Relația cu părintele este sursa de energie și vitalitate pentru copil! Într-o epocă în care majoritatea „experților” încurajează independența și autonomizarea cât mai timpurie a copilului, este nevoie de ceva curaj ca părintele să aleagă ghidat de intuiție și să creadă în puterea relației de atașament”, a scris Gáspár György pe pagina sa de socializare.
Psihologul Gáspár György Foto: Facebook Gáspár György
”Câteva idei care ne pot pune pe gânduri:
1. Esența ființei umane este conectarea. Încercările premature de autonomizare pot genera comportamente adictive, ca reacție la pierderea atașamentului față de părinte.
2. Dacă independența este principalul obiectiv al părintelui, adesea, copilul se va simți „forțat” să-și caute reperele și ghidajul în altă parte.
Citește și: Când să-ți asculți copilul și când să-ți muști limba.Cinci sfaturi de la un terapeut pentru părinți
3. Dacă vrem să ajutăm copilul să-și gestioneze mai bine emoțiile și să-și controleze comportamentele, apropierea afectivă de acesta - și nu separarea sau respingerea - reprezintă cheia.
4. Când suntem mai dornici de pedeapsă sau de modificarea unui comportament - decât de conexiunea cu copilul - lezăm încrederea și atașamentul.
5. Când ne simțim lipsiți de putere „proiectăm” asupra copilului dorința de putere. Copilul nu încearcă să-și controleze părinții... aceasta este teama părinților, încă din mica lor pruncie.
6. Dacă ne dorim să creștem un copil care să se simtă iubit, „trebuie” să renunțăm la ambiția de a-l schimba. Transformarea bazată pe atașament presupune ca înainte de orice să-i transmitem copilului că este înțeles, iubit și acceptat.
7. Oricât ar părea de ciudat, cauza multor comportamente nedorite este „relația” disfuncțională dintre părinte și copil. Prin urmare, tot acolo este și soluția.
8. Când vine vorba despre atașamentul psihologic, contează mai puțin „cât de multe face” părintele, fiind mai important cine „este” părintele.
9. Dacă intenționăm să cultivăm atașamentul sănătos al copilului, avem de învățat să ne mutăm focusul de pe comportamentul copilului pe relația cu acesta”, a mai scris psihologul pe contul său de socializare.
Mesajul expertului a devenit viral în scurt timp, având peste 800 de reacții.
