„După acești 30 de ani, și am văzut în această pandemie dezvăluirea unui sistem pe care-l cunoșteam, adaptarea de la o zi la alta, după 8 luni de zile vedem necesarul de servicii medicale, necesarul de siguranța pe care i-o dăm pacientului, dar și corpului medical, atunci ne gândim dacă noi cei care am fost în minister 30 de ani, cei care am fost în administrațiile locale, cei implicați politic la un moment dat și au avut alte interese locale sau personale am ajuns în acest moment. Cred că dacă ne uităm în urmă vedem că 30 de ani au rămas 30 de ani.
La începutul acestei pandemii tresăream oarecum de ce sisteme din țări avansate trepidează.
Am rezistat cu acest sistem până acum, dar vedem că avem tragedii. Totuși faptul că la un moment dat merge și așa sau am adaptat foarte puțin în fiecare an sau am adaptat o lege a sănătății, tot ce a însemnat din 90 încoace sau din 96, din 2006 când am făcut legea 95, am adaptat o lege 1500 de amendamente, puteam face o lege curată, adevărată, fără să avem o reorganizare a ministerului, a DSP-urilor, a spitalelor, a stațiilor de ambulanță, cred că acest lucru ne duce să vedem după 30 de ani niște tragedii.
Toți ar trebui să ne simțim vinovați din miniștrii care am fost pentru tot ce se întâmplă în sănătatea românească”.
