Într-un studiu care a infectat în mod intenționat voluntari cu coronavirusul, participanții cu o activitate crescută a unei gene imunitare puțin studiate, numită HLA-DQA2, nu au contractat o infecție după expunerea la SARS-CoV-2, au raportat cercetătorii în revista Nature din 19 iunie.
De ce unii oameni nu s-au îmbolnăvit de COVID, deși au fost expuși virusului? Genă obscură, vinovată
Studiul oferă o privire detaliată fără precedent asupra modului în care sistemul imunitar răspunde la coronavirus și asupra modului în care variația acestui răspuns ar putea explica de ce unii oameni se îmbolnăvesc, în timp ce alții nu.
Rezultatele provin dintr-un test
La apogeul pandemiei din 2021, oamenii de știință din Regatul Unit au expus 36 de voluntari tineri, sănătoși și nevaccinați, care nu au contractat niciodată COVID-19, la virus prin nas.
Deși obiectivul inițial a fost de a stabili cât de mult virus este necesar pentru a declanșa o infecție, 16 dintre participanți au fost supuși unor teste mai ample. Cercetătorii au urmărit acțiunile unei game largi de actori imunologici din sânge și din mucoasa nazală, atât înainte, cât și după expunere, permițând o vizualizare detaliată a momentului și locului în care diferiți actori intră în acțiune.
Dar a existat o problemă: doar șase din cei 16 participanți s-au îmbolnăvit, scrie sciencenews
"Inițial, am fost foarte nemulțumiți că irosim toate aceste experimente pe oameni pe care de fapt nu i-am infectat", spune Rik Lindeboom, biolog la Netherlands Cancer Institute din Amsterdam.
„Oportunitate unică”
Dar mai târziu, spune el, el și colegii săi și-au dat seama că au dat peste o "oportunitate unică" de a înțelege cum au reușit unii oameni care au primit o doză infecțioasă de virus să se ferească de el. Nu este clar câți oameni au scăpat de COVID-19 în acest fel. Cea mai recentă estimare a Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA sugerează că, până la sfârșitul anului 2022, aproape 1 din 4 americani nu a contractat virusul.
Testele de provocare sunt controversate, deoarece unii experți pun la îndoială etica infectării deliberate a oamenilor cu un agent patogen (SN: 5/27/20). Dar "nu se poate subestima cât de valoroase sunt acest tip de informații", spune Jill Hollenbach, imunogenetician la Universitatea din California, San Francisco, care nu a fost implicată în cercetare. "Este atât de rar să vedem un instantaneu a ceea ce se întâmplă de fapt în infecția timpurie", spune ea, deoarece cercetătorii din studiile de provocare pot urmări persoanele din momentul în care se confruntă cu agentul patogen.
Participanții care nu s-au îmbolnăvit în cadrul studiului Lindeboom din 2021 au fost împărțiți în două categorii. Șapte persoane nu au fost niciodată testate pozitiv pentru virus, în timp ce trei au avut infecții tranzitorii la nivelul nasului pe care organismul lor le-a oprit rapid, astfel încât nu s-au îmbolnăvit niciodată.
În primul grup, cercetătorii au detectat modificări generalizate, dar subtile, în celulele imunitare numite monocite și celule MAIT. Persoanele infectate tranzitoriu au declanșat o reacție imunitară robustă, cunoscută sub numele de răspuns interferonic, în nasul lor, în decurs de o zi de la expunere. Interferonii ajută la semnalarea unei amenințări virale, atrăgând celulele care luptă împotriva infecției.
Citește și: Cât trebuie să mănânci și să dormi, cât sport să faci pentru a limita riscul apariției demenței
În schimb, persoanele care s-au îmbolnăvit au avut nevoie de aproximativ cinci zile, în medie, pentru a declanșa aceeași reacție interferonică în nasul lor, ceea ce a permis virusului să prolifereze și să se răspândească. Discrepanța sugerează că o activitate rapidă și localizată la locul infecției poate ajuta la prevenirea instalării SARS-CoV-2, spune Lindeboom.
Citește și: Ce se întâmplă în corpul tău atunci când te trezești obosit, deși ai dormit 8 ore? Care sunt cauzele
Ce a fost ciudat?
În mod surprinzător, sângele participanților bolnavi a arătat activitate interferonică înainte ca nasul lor să o facă. "Este exact opusul a ceea ce am presupus", spune Lindeboom, având în vedere că virusul a fost transmis prin nas. "Sistemul imunitar este capabil să simtă că ceva se întâmplă și să transmită acest lucru organismului înainte ca celulele care sunt efectiv afectate să afle despre acest lucru."
Printre cei care nu s-au îmbolnăvit, Lindeboom nu este sigur de ce unii s-au infectat pentru scurt timp, iar alții nu. Dar înainte de expunere, ambele grupuri prezentau o activitate crescută a genei HLA-DQA2 în celulele imunitare specializate care ajută la alertarea sistemului imunitar în fața agenților patogeni, comparativ cu persoanele care au dezvoltat simptome. Oamenii de știință nu sunt siguri exact ce face această genă, deși cercetările anterioare au legat-o de rezultatele mai blânde ale COVID-19.
"Am putea fi capabili să prezicem cine este susceptibil la infecție doar uitându-ne la semnătura lor genetică pentru această genă particulară", spune Akiko Iwasaki, un imunolog de la Universitatea Yale care nu a fost implicat în studiu, dar a scris despre el în Nature.
"Indiferent de motiv, persoanele care au această constelație diferită de celule imunitare prezente în [nas] înainte de infecție ar putea fi capabile să organizeze un răspuns imun mai rapid", spune Hollenbach. "Este un noroc pentru acești oameni".
