Unii consideră că mortalitatea este supraestimată pentru a motiva toate măsurile restrictive impuse de autorități, alții cred, dimpotrivă, că cineva are interesul de a mușamaliza unele cazuri prin neraportare.
De fapt, o astfel de polemică socială nu face altceva decât să completeze diferitele teorii ale conspirației. Dincolo de toate aceste scenarii mai mult sau mai puțin realizabile, rămân realitățile științifice care trebuie explicate despre rata de mortalitate.
Cunoașterea corectă a ratei de mortalitate este esențială, cel puțin din două motive. În primul rând, mortalitatea va genera un impact social important. Va determina panică.
Populația va răspunde în mod proporțional, prin modificarea unor comportamente sociale corelate cu teama de îmbolnăvire.
Până la un punct, rata de mortalitate poate avea un efect de conștientizare a riscului, de responsabilizare socială, de disciplină civică.
Însă, în momentul în care se instaurează panica, există riscul ca populația să se comporte imprevizibil. Aceste comportamente imprevizibile, mediate emoțional, pot agrava și mai mult criza indusă de pandemie.
Un exemplu a fost reprezentat de luarea cu asalt a magazinelor de către oameni pentru provizii alimentare.
În pofida asigurărilor autorităților cu privire la aprovizionarea magazinelor cu produse, populația speriată de coronavirus s-a comportat ca în vremuri apocaliptice.
Un alt element care poate fi generat de mortalitate este legat de reacția autorităților. Măsurile de restricție impuse vor fi proporționale cu riscurile calculate.
Cu cât mortalitatea este mai mare, cu atât măsurile ce trebuie impuse vor fi mai dure. O rată de mortalitate incorectă va genera măsuri disproporționate cu realitatea.
Măsurile restrictive impuse de autorități au rolul de proteja populația, însă există și efecte negative, atât sociale, cât și economice. Este cât se poate de clar faptul că măsurile impuse trebuie să reflecte cât mai corect realitatea.
Se pare că peste tot în lume mortalitatea tinde să fie supraestimată. Acest adevăr derivă din modul de calcul al ratei de mortalitate.
Aceasta se calculează pe baza unui raport între numărul de pacienții decedați din cauza Covid-19 și numărul de pacienți diagnosticați cu coronavirus.
Acest raport se înmulțește cu 100 și astfel obținem rata de mortalitate. Este cât se poate de evident faptul că, dacă acceptăm că nu avem numărul real al pacienților diagnosticați cu acest virus, atunci numărul de pacienți decedați din cauza Covid-19 va căpăta o putere statistică mult mai mare și disproporționată.
Există în mod cert un deficit de diagnosticare. Există cel puțin două explicații cu privire la acest fenomen. În primul rând, capacitatea de testare va modula numărul de pacienți diagnosticați.
În al doilea rând, există o proporție cuprinsă între 20-30% din populație care va dezvolta forme asimptomatice și care nu vor necesita testare.
Țările care au apelat la proceduri de testare populațională în masă vor comunica procentul de pacienți asimptomatici, iar în mod cert vom asista la o corecție a ratei de mortalitate ajustată în funcție de acest parametru.
Modalitatea de raportare
Un alt element ce trebuie discutat îl reprezintă modalitatea de raportare. Acest subiect a creat o multitudine de discuții în societate.
Au existat unele critici determinate de o neînțelegere a fenomenului. Discuția a pornit de la faptul că peste 87% din pacienții decedați în România aveau o serie de boli preexistente.
Este cât se poate de legitimă întrebarea referitoare la modul de raportare al acestor pacienți. Pentru a înlătura criticile apărute, trebuie precizat încă de la început, faptul că orice pacient bolnav de Covid-19 indiferent de bolile asociate, va beneficia de asistență medicală de calitate, similară cu a oricărui alt pacient pozitiv la coronavirus.
„Nu căutăm răspunsuri
la aceste întrebări pentru
a condamna vreun pacient
la moarte, ci le căutăm
pentru a putea implementa
cele mai corecte măsuri de
protejare a populației“
Această discuție, strict tehnică, despre modalitatea de raportare nu înseamnă stigmatizarea sau defavorizarea unor pacienți.
Discuția a pornit de la acele cazuri de pacienți terminali, în special neoplazici, aflați în faza terminală de boală, epuizați din punct de vedere biologic, având o speranță de viață redusă.
Ne putem întreba dacă decesul unui pacient din această categorie trebuie raportat ca deces produs de Covid-19, având în vedere comorbiditățile severe preexistente.
Identificarea grupelor vulnerabile
Oare există o cauzalitate directă între îmbolnăvirea cu noul coronavirus și deces?! Este posibil ca o astfel de raportare să supraestimeze mortalitatea?
Mai mult decât atât, este posibil ca astfel de raportări să determine o imagine supradimensionată a virulenței și agresivității acestui virus?! Sunt întrebări la care trebuie să găsim un răspuns. Aceste răspunsuri sunt necesare pentru a putea realiza politici de sănătate implementabile în mod real.
Nu căutăm răspunsuri la aceste întrebări pentru a condamna vreun pacient la moarte, ci le căutăm pentru a putea implementa cele mai corecte măsuri de protejare a populației, pentru a identifica grupele cu adevărat vulnerabile și pentru a putea relaxa măsurile de restricție pentru acele grupe de populație care nu prezintă riscuri majore de îmbolnăvire.
Identificarea grupelor vulnerabile va permite o mai bună conștientizare a riscului, iar o corectă informare va determina un efect pozitiv, tocmai în rândul acestor persoane.
Va fi utilă o stratificare a acestor comorbidități în funcție de gravitatea și severitatea acestora. Nu orice boală banală asociată trebuie să înlăture discuția despre coronavirus.
Poate ar fi necesară și o clasificare a cauzalității. Îmbolnăvirea cu Sars-Cov-2 poate determina mortalitate prin cauzalitate directă indusă de virus sau poate fi doar un factor agravant, adjuvant în contextul unor patologii cronice preexistente.
Raportarea cât mai corectă și fidelă a ratei de mortalitate reprezintă un element eficient de luptă împotriva noului coronavirus. Schimbarea modalității de raportare nu afectează pacienții, nu restricționează dreptul la asistență medicală.
Dimpotrivă, sunt măsuri menite să aducă și mai multă lumină în toată această pandemie cu un virus nou și imprevizibil. Toate măsurile ce vizează această criză sanitară globală trebuie ajustate în dinamică și în concordanță cu evoluția științifică.
➜ DR. RADU ȚINCU este medic primar ATI și șef lucrări la UMF „Carol Davila“
____________________
Citește și
Când ar putea fi gata primul vaccin împotriva coronavirusului, SARS-COV 2
Antiinflamatoarele în contextul COVID-19. Ce este demonstrat și ce nu
Cum poate fi repornită economia, după ce PSD a golit trezoreria
Liberalii, sub asediul PSD, CCR și al Avocatului Poporului. Cine decide data alegerilor
Oficiul pentru Achiziții Centralizate, creat de Dăncilă, a luat doar hârtie înainte de pandemie
VIDEO Infodemia tâmpește România. Minciunile despre COVID-19
Operațiunea vacanța de vară. Unde putem merge și cum
Școala online va bântui și la toamnă
PSD nu a putut deschide Biblioteca Virtuală, care ar fi ajutat elevii, în pandemie
Efecte psihologice ale pandemiei de coronavirus. Explicațiile experților
„Zona roșie“ din asistența socială. Cine a fost abandonat în starea de urgență
Starea de urgență versus starea de alertă. Legi care încing spiritele
Pandemiile, specialitate chinezească
Antecedentele mortale ale Chinei în materie de sănătate mondială
_______________________
