O a treia formă ascunsă în faimosul desen al Omului Vitruvian sugerează o înțelegere și mai profundă a anatomiei umane decât se credea anterior. Arta, prin natura sa, se pretează adesea la multiple lecturi sau interpretări.
Ceea ce reții dintr-o operă de artă nu depinde doar de ceea ce a transmis artistul, când a pus condeiul pe hârtie sau a pictat pe o pânză, ci și de ceea ce aduce observatorul lucrării, atunci când o privește.
Exact asta s-a întâmplat recent, când un dentist britanic a privit una dintre cele mai emblematice imagini desenate vreodată: Omul Vitruvian, al lui Leonardo da Vinci.
A fost descoperit Codul lui Da Vinci. A făcut-o un dentist. Ce ascunde încifrarea?
O imagine familiară majorității oamenilor de astăzi, Omul Vitruvian al lui Leonardo a fost desenat de artist în anul 1490, inspirat de scrierile arhitectului roman Vitruvius.
În lucrarea sa „De architectura” (adică „Despre arhitectură”), Vitruvius a meditat asupra simetriei formei umane ideale, arătând spre buric, ca punct central al corpului, din care se extind toate celelalte.
„Căci, dacă un om este așezat pe spate”, a scris el, „...cu mâinile și picioarele întinse și un compas centrat pe buric, degetele de la mâini și de la picioare ale ambelor mâini și picioare vor atinge circumferința unui cerc descris de acesta.”
Citeşte şi: Cel mai scump tablou pictat de o femeie, vândut cu 13.600.000 $. Care e recordul unui artist român?
Dar aceasta nu a fost singura formă pe care Vitruvius a observat-o că se potrivea formei umane, conform popularmechanics.com: „Și, așa cum corpul omenesc dă un contur circular, tot așa se poate obține din el o figură pătrată.
Căci, dacă măsurăm distanța de la tălpile picioarelor până la creștetul capului și apoi aplicăm această măsură brațelor întinse, lățimea se va constata a fi aceeași cu înălțimea, ca în cazul suprafețelor plane, care sunt perfect pătrate.”
Desenul lui Leonardo da Vinci – realizat la secole după reflecțiile lui Vitruvius – ilustrează modul în care omul se putea într-adevăr încadra în acele forme descrise.
Citeşte şi: Podul lui Da Vinci a fost reconstruit fără niciun cui sau șurub. S-au aflat detalii inginerești
Însă, așa cum a relatat recent ArtNet News, faimosul polimat și om renascentist ar fi putut ascunde o a treia formă ascunsă în desenul său, una care a fost remarcată abia recent.
Dr. Rory Mac Sweeney, dentistul menționat anterior, și-a publicat evaluarea în Journal of Mathematics and Arts, conform căreia faimosul desen al lui Leonardo mai face şi altele.
Anume, „încorporează principii geometrice care anticipează înțelegerea modernă a arhitecturii biologice optime”, prin intermediul unei a treia forme, situată între picioarele bărbatului: un triunghi echilateral.
Citeşte şi: Misterul Sf. Graal, cupa din care Hristos a băut la Cina cea de Taină. Unde se află prețiosul potir?
„Potrivit lui Sweeney”, a scris ArtNet News , „[...] acest triunghi corespunde «triunghiului lui Bonwill», format de punctul de contact al incisivilor centrali mandibulari și al condililor mandibulari drept și stâng.”
Omonimul Bonwill este Dr. William Bonwill, a cărui lucrare din 1864 despre articulația dinților s-a bazat pe studiul a „4.000 de proteze dentare de la persoane vii și 6.000 de cranii”.
Aceasta pentru a stabili un standard pentru forma unei proteze, descris de Journal of the New York Institute of Stomatology, ca „un arc bazat pe triunghiul echilateral și care se conformează îndeaproape celor mai perfecte arcade găsite”.
Ideea buricului central
Desigur, ar fi nevoie de un dentist pentru a observa un principiu al stomatologiei ascuns în desenul lui Leonardo.
Însă relevanța triunghiului pentru expertiza lui Sweeney, deși a fost impulsul inițial al observației sale, nu este singurul scop pe care el consideră că îl servește forma în lucrare.
Observarea celuilalt element însă necesită o întoarcere la opera care îl precede chiar și pe Leonardo da Vinci: reflecțiile lui Vitruvius despre ideea buricului central.
Modelul hexagonal
Triunghiul echilateral observat între picioarele Omului Vitruvian al lui Leonardo atinge vârful în buricul figurii.
Dacă, postulează Sweeney, s-ar crea încă cinci triunghiuri de dimensiuni egale, toate provenind din acel punct al buricului, s-ar crea „modelul hexagonal din spatele raportului de aproximativ 1,64".
Acesta este „un raport tetraedric dintre latura pătratului și raza cercului”, pe care Sweeney îl descrie ca „o relație matematică ce definește aranjamentele spațiale optime, atât în sistemele sintetice, cât și în cele biologice”.
A fost descoperit Codul lui Da Vinci. A făcut-o un dentist. Ce ascunde încifrarea? - Foto: Pexels/chinar minar
Sweeney face chiar paralele între raporturile găsite în ilustrația lui Leonardo și Matricea vectorială izotropă a lui Buckminster Fuller, din anul 1975.
El concluzionează că „aceleași relații geometrice care apar în structurile cristaline optime, arhitecturile biologice și sistemele de coordonate ale lui Fuller par a fi codificate în proporții umane, sugerând că Leonardo a intuit adevăruri fundamentale despre natura matematică a realității în sine”.
