Nu pentru mine, ci pentru prietenul lor, Vladimir Colin, căsătorit cu graficiana Marcela Cordescu, mătușa Floricăi și a lui Tudor Jebeleanu.
Răzvan era profesor de istoria civilizațiilor la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu“. Era, ca și mine, unul dintre colaboratorii de la „Viața Studențească“ și „Amfiteatru“. Mi-a povestit calvarul său din studenție, când fusese „demascat“ de călăul de partid al Capitalei, Florian Dănălache, pentru „culpa“ de a nu-și fi condamnat magistrul, istoricul Dionisie M. Pippidi, devenit ținta prigoanei.
După 1989, Răzvan, care trecuse onorabil prin mocirla „socialismului multilateral dezvoltat“, a devenit un înverșunat propagandist fesenist. Proțăpit de Ilici însuși pe postul de președinte al televiziunii antifrastic numită „liberă“, Răzvan a excelat în servilism și cinism. În timpul Mineriadei, a fost unul dintre cei mai veninoși instigatori. A ajuns în toate funcțiile pe care le-a visat. Iată-l acum pe aproape octogenarul academician teoretizând aberațiile legionaroid-dughiniste.
__________________
Citește dosarul integral „Cooperativa anti-UE”
Cine sunt politicienii și jurnaliștii români care atacă ne vor afară din Europa
UE versus propaganda Kremlinului. Efectele manipulărilor asupra României
Stratfor: De ce nu-și permite România să fie anti-UE
Radiografia euroscepticismului la români
Vectorii manipulărilor eurofobe
Cristian Diaconescu: „Toţi împotriva sistemului“
Putin și războiul său asimetric cu democrația
__________________
România nu face parte din Europa Centrală, ea aparține prin destin spiritual și amplasare geopolitică Răsăritului. România nu poate fi democratică, pentru că Răsăritul este în chip inexorabil autocratic. Nu e nici primul, nici singurul care cultivă acest mit politic. Este vorba despre acele idei anti-occidentale, anti-democratice, visceral ostile societății deschise, analizate de istoricul Timothy Snyder în cartea sa „The Road to Unfreedom: Russia, Europe, America“, apărută în 2018.
În perioada interbelică, profeții acestui etnocentrism ortodoxist au fost, în pofida divergențelor lor doctrinare, Nichifor Crainic și Nae Ionescu. Occidentul era corupt, mercantil, lipsit de suflet, vândut „Aurului iudaic“. Salvarea venea dinspre Est. Protocroniștii care îl lăudau pe Ceaușescu au îmbrățișat aceste teze, în compania dacomanilor plecați cu sorcova.
Era prin 1975, ne-au vizitat acasă critica de artă Nina Stănculescu, autoarea unor importante studii despre Brâncuși, și soțul ei, istoricul literar, expert în Neagoe Basarab și cândva protejatul lui George Ivașcu la „Contemporanul“, tot mai activ și tot mai zgomotos în zona publicisticii naţionaliste, Dan Zamfirescu.
Nina era colegă la Editura Meridiane cu tatăl meu, studiase Filosofia, unde-l avusese profesor cândva, în anii stalinismului dezlănțuit. O seară interesantă, greu de uitat. Încerc să fiu extrem de succinct, amintesc aici doar esențialul. După vreo două pahare de vin roșu, Dan Zamfirescu s-a desferecat la gură și a început să peroreze excitat despre nevoia unor legături cât mai strânse cu Rusia.
I-am spus că realitatea estică se numește URSS. Geopoliticianul cultural, de-atunci ideolog al protocronismului, a insistat pe tema conexiunilor și afinităților religioase între „ideea română“ și „ideea rusă“.
Tatăl meu urmărea atent conversația, n-a intervenit. Tot mai aprins, Dan Zamfirescu (fost student la Teologie, mă grăbesc a o spune) a rostit apoteotic: „În România a existat, există și va exista de-a pururi o Partidă Rusă“. O vedem și o simțim din plin în aceste atât de tulburi vremuri.
Peste câteva luni, l-am revăzut pe protocronist. Mi-a dăruit volumul său „Permanența patriei“, cu o dedicație gongorică. În 1980, puțin înaintea plecării mele definitive, același Dan Zamfirescu a scris în „Săptămâna“ lui Eugen Barbu, Artur Silvestri (Târnăcop) și Vadim Tudor un text în care mă acuza, legat de un articol din „Amfiteatru“, că „torn apă în vinul ideologiei partidului“.
__________________
Citește dosarul integral „Cooperativa anti-UE”
Cine sunt politicienii și jurnaliștii români care atacă ne vor afară din Europa
UE versus propaganda Kremlinului. Efectele manipulărilor asupra României
Stratfor: De ce nu-și permite România să fie anti-UE
Radiografia euroscepticismului la români
Vectorii manipulărilor eurofobe
Cristian Diaconescu: „Toţi împotriva sistemului“
Putin și războiul său asimetric cu democrația
__________________
Azi, Partida Rusă este o prezență pe cât de primejdioasă, pe atât de impertinentă în viața publică a României.
De la „Vocea Rusiei“ la „Sputnik“ și „România Liberă“, putinismul poluează intelectual, politic și moral, prin minciuni, mistificări și calomnii, climatul spiritual al acestei țări și al Balcanilor în ansamblu.
Vladimir Tismăneanu este politolog și profesor universitar în SUA.
Comentarii 0