Aceștia nu vor decât să sprijine o formațiune și să aibă ceva contacte eventual utile, dacă ea ajunge la guvernare.
Cealaltă categorie, mult mai largă, e formată din activiști de profesie (care nu prea au o profesie proprie). Da, faimoșii „lipitori de afișe”, cei care fac agitație politică prin cartier, merg la ședințe, mătură sediile, urmăresc schimbarea șefuleților locali, perie conducerea centrală și ne anunță de zece ori pe zi, în social media, că votează cu X.
Ei trăiesc din stipendii de la partid sau dintr-un mărunt trafic de influență. Dacă partidul învinge în alegeri și intră la guvernare, trupele acestea vor căpăta câte ceva – un post de consilier local, de viceprimar etc.
Ce vreau să spun e că soarta partidelor și a țării depinde cel mai mult de calitatea candidaților la parlament și președinție. Un candidat deștept va face echipă cu alți oameni deștepți, unul cultivat nu va suporta în imediata apropiere agramații parveniți, un om cu o carieră administrativă consistentă nu va putea fi aburit de sfetnici ipocriți etc.
Bref, calitățile celor câțiva lideri naționali care dau tonul contează pentru soarta celor mulți, stilul de conducere, direcția adoptată și garanția unor rezultate palpabile. Oștile de partid – pe tot spectrul politic – sunt pur și simplu instrumentale, oricâte orgolii ar exista și pe la acel nivel.
Citește comentariile lui Teodor Baconschi pe platforma Marginalia
