„Comemorăm, astăzi, 75 de ani de la deportarea evreilor din Ardealul de Nord, una dintre cele mai cumplite tragedii ale secolului XX. Orbit de ură împotriva evreilor și manifestând un dispreț profund față de demnitatea umană și față de drepturile și libertățile individuale, regimul nazist, în strânsă colaborare cu autoritățile ungare ale vremii, a pus la cale un plan diabolic menit să soluționeze așa-numita «chestiune evreiască» în teritoriul ocupat, de la România, al Transilvaniei de Nord.
131.639 de evrei au fost astfel deportați din Transilvania de Nord. Înghesuiți în vagoane de marfă și lăsați fără identitate, acești oameni au pornit pe drumul ororilor de neimaginat și, în final, al morții în lagărele de exterminare naziste.
Până la implementarea a ceea ce s-a numit «soluția finală» – ghetoizarea, deportarea și asasinarea – evreii din Ardealul de Nord au fost însă ținta unor măsuri discriminatorii și a politicii antievreiești implementate treptat de către autoritățile ungare. Libertatea de exprimare și de asociere au fost suprimate, elevii și studenții evrei au fost excluși din sistemul de învățământ, au fost adoptate legi antisemite care le-au afectat statutul social și viața.
Obligați să trăiască în ghetouri, privați de libertate, constrânși să locuiască în condiții inumane, înfometați și supuși torturii de către cei care îi supravegheau, evreii din Ardealul de Nord au devenit, astfel, victimele inocente ale regimului de ocupație. A urmat deportarea lor, o operațiune brutală și dezumanizantă, parte a unui plan sinistru de exterminare.
Toate aceste atrocități comise de autoritățile horthiste au fost posibile și din cauza colaboratorilor locali care au acceptat să devină complici la actele de exterminare. Mulți dintre cei vinovați au reușit să scape, punându-se apoi în slujba unui alt regim despotic și criminal, regimul comunist.
În această zi de tristă amintire, gândurile noastre de compasiune adâncă și regret profund se îndreaptă către toți cei care au avut de suferit în acei ani întunecați. Lichidarea comunității evreiești transilvănene a fost o îngrozitoare crimă colectivă, un genocid care a lăsat Ardealul orfan și suferind. Avem datoria morală de a onora memoria victimelor inocente, dar și de a lua măsuri pentru ca astfel de acțiuni să nu se mai repete vreodată.
Printr-o decizie curajoasă și salutară, statul român a admis acum un deceniu și jumătate responsabilitatea majoră în privința Holocaustului care s-a petrecut în teritoriile administrate de România, precum Basarabia, Bucovina sau Transnistria, în perioada întunecată a genocidului antievreiesc. De atunci și până astăzi, România și-a asumat, într-o manieră onestă, trecutul traumatic, înregistrând progrese notabile în ceea ce privește prezervarea memoriei Holocaustului, combaterea antisemitismului, a rasismului, a intoleranței și a xenofobiei. Legislația a fost întărită, iar educația despre Holocaust a devenit o grijă continuă a autorităților române. A proteja moștenirea culturală evreiască a devenit o datorie de onoare a statului român, iar misiunea de a combate orice manifestare antisemită și discursul negaționist a luat forma unei permanente politici publice.
Istoria ne-a arătat însă că niciodată răul nu a încetat să existe. Toate aceste eforturi menționate trebuie consolidate și continuate. Există o nevoie constantă de responsabilitate din partea statului și trebuie respinse sistematic și ferm orice manifestări care pot aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale.
Evoluțiile recente au arătat însă un lucru extraordinar, acela că societatea românească a învățat o lecție esențială din trecutul recent – pasivitatea ne poate transforma în complici ai răului, dar ofensiva activă împotriva flagelului urii și discriminării poate da naștere unui patriotism civic autentic și sănătos. În acest fel, asumarea trecutului traumatic poate fi o rădăcină importantă pentru viitorul democratic și sigur.
Din fericire, alegerile europene recente au arătat că în Europa valul de extremism a putut fi atenuat, cel puțin pentru moment. Mai este însă mult de lucru până când negaționismul, extremismul, subminarea democrației liberale, intoleranța, șovinismul, populismul, revizionismul să fie considerate pericole depășite pe continentul nostru, inclusiv în regiunea noastră. Pentru ca lupta cu aceste tendințe să aibă succes, este nevoie de apărarea drepturilor și libertăților individuale, a valorilor europene, de cultivarea patriotismului civic și a solidarității prin educație. Educarea tinerei generații în spiritul valorilor democratice și al statului de drept constituie una dintre premisele unei societăți sănătoase, capabile să înțeleagă din greșelile trecutului, să-și asume adevărul istoric și să acționeze pentru respectarea legii.
Încă de la începutul mandatului meu, am militat pentru onorarea memoriei victimelor Holocaustului și am susținut orice demers menit să contracareze antisemitismul, negaționismul sau tendințele extremiste. Voi continua să apăr drepturile și libertățile individuale, valorile europene și ale statului de drept, astfel încât România să-și consolideze progresele înregistrate până acum. Această misiune este o condiție fundamentală pentru ca țara noastră să rămână un stat puternic, sigur și profund atașat valorilor euro-atlantice.
Fie ca amintirea victimelor să rămână veșnică în inimile noastre!”, a transmis președintele.
