Da, despre Groenlanda vorbesc. De curând, ea a ocupat prima pagină a gazetelor fiindcă Donald Trump a anunțat că statul american ar vrea s-o cumpere.
Știrea a ajuns și-n gazetele de la noi, întrucât președintele României era la Washington în zilele când danezii – care dețin suveranitatea asupra insulei – refuzau oferta venită de la Casa Albă.
Trump nu e primul președinte al SUA care propune achiziționarea insulei. Și administrația Truman a vrut același lucru, dar n-a reușit. Pe de altă parte, americanii au mai cumpărat de la danezi niște insule, cele Virgine, în 1917.
În prezent, Danemarca nu vrea să mai vândă ceva. Ea e conștientă că americanii – care au baze militare pe insulă, la Thule –vizează și resursele ei minerale.
Interesul comercial e la fel de însemnat ca și cel strategic, fiindcă topirea ghețurilor îngăduie vaselor să apuce așa-numită „rută nordică”: pe termen mediu și lung, aceasta ar putea schimba lumea comerțului mondial.
Gestul lui Donald Trump e și o prelungire a războiului comercial al SUA cu China.
În ultimul deceniu, Beijing a susținut mai multe proiecte de exploatare minieră în Groenlanda, care au făcut obiectul unor vii dezbateri, mai ales că era vorba – ca și-n celelalte locuri de pe glob cu astfel de investiții – și de „importarea” de lucrători chinezi. Pentru o insulă cu doar câteva zeci de mii de locuitori, nu e o perspectivă prea fericită.
Nu trebuie neglijat nici faptul că discuția despre cumpărarea Groenlandei intervine într-un context internațional dominat de iminenta ieșire a Marii Britanii din Uniunea Europeană.
E ceva important, fiindcă nu trebuie uitat că Groenlanda e singurul teritoriu care a până acum ieșit din UE: într-adevăr, după aderarea danezilor – odată cu britanicii – la Comunitatea Economică Europeană (CEE), în 1973, cea mai mare insulă din lume a organizat un referendum, în 1985, în urma căruia a hotărât să părăsească CEE.
Ajutorul primit de la UE este consistent: circa 200 de milioane de euro pentru exercițiul financiar
2014-2020. De la Copenhaga vin separat peste 460 de milioane de euro anual.Voi adăuga un lucru despre care nu se vorbește prea des.
Viața politică din Groenlanda este foarte animată. Ultimele două alegeri – din 2014 și 2018 – au consemnat victoria Siumut, un partid apropiat de socialiștii europeni.
Parlamentul de la Nuuk are numai 31 de membri, care provin din șapte partide diferite, inclusiv dintr-unele care și-ar dori independența teritoriului. Trump nu are prea mulți prieteni în Groenlanda...
