Cuvântul e bizar, fiind o alăturare a primelor patru litere din „aprovizionare“ și a primelor trei din „zarzavat“.
El a fost repus în circulație de către liderul partidului de guvernământ, care se întreba deunăzi „de ce nu putem să refacem rețeaua de aprozare a României?“. Reacțiile n-au întârziat. În majoritatea lor, acestea au fost evocări ale penuriei de produse, ale cozillor sau ale murdăriei din respectivele edificii ale comerțului ceaușist.
Dragnea anticipase asemenea reacții: „o să urle mulți acum că ăsta e comunism“. Dacă a știut că va stimula pasiunile anti-comuniste, de ce a vorbit așa? Să fi mizat pe nostalgie? Ori la mijloc e altceva? Cineva sugera că asistăm, de fapt, la o erdoganizare a regimului de la București, fiindcă nu demult și „sultanul“ de la Istanbul a instalat în stradă standuri cu legume ieftine. Apropierea e, desigur, forțată.
Cred că explicația e mult mai simplă: fruntașul pesedist caută să dea sens unei forme de naționalism. Una care critică Uniunea Europeană și care mizează nu pe rațiunea cetățeanului, ci pe gusturile consumatorului de la noi.
Într-adevăr, când a vorbit despre aprozare, Dragnea voia să pună semnul egalității între UE și mâncarea proastă: „am intrat în UE ca să fim obligați să mâncăm toate e-urile?“, se întreba el. Tot șeful Camerei răspundea sugerând că, ajutate de supermarketuri, produsele europene au invadat piața și că doar revenirea la sistemul de distribuție vechi ar mai putea face ca „roșia să aibă gustul ăla de roșie“.
Teza e, desigur, falsă, dar ea completează o alta îmbrățișată, acum doi-trei ani, tot de către activiștii PSD. Atunci, ei au mobilizat opinia în jurul ideii că în România produse vândute sub aceeași etichetă ca-n restul Uniunii Europene ar avea o calitate inferioară.
Ciocolata XYZ vândută la Tecuci n-ar avea savoarea pe care o are la Paris. Acum, aflăm că românii ar putea mânca legume mai gustoase și mai ieftine în loc să se lase otrăviți de e-urile UE, dacă și numai dacă ar mai avea parte de „unitățile comerciale pentru produse agroalimentare“.
Retorica politică a stângii românești a decăzut foarte mult. La începutul anilor nouăzeci, neocomuniștii vorbeau despre modelul japonez și semnau acorduri cu muribunda URSS. De pe la începutul anilor 2000 – când au fost botezați social-democrați – și până de curând, stângiștii au invocat aproape ritualic valorile euro-atlantice. În ultimele luni, s-a produs un viraj incredibil: aprozarul e barajul pe care stânga de la noi vrea să-l ridice în calea UE.
Comentarii 0