Consiliului General al Capitalei a aprobat în ședința de luni acordarea titlului de cetățean de onoare al Bucureștiului unui număr de șapte personalități, printre care se numără actorii Horațiu Mălăele și Mitică Popescu și academiciana Maya Simionescu.
Pe listă intră și două personalități controversate și contestate, care au avut în trecutul lor legături cu regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu. Este vorba despre academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici și scriitorul Dumitru Radu Popescu.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a stabilit în 2007 că, sub numele de cod Ionescu Paul și Laurențiu, Constantin Bălăceanu Stolnici a fost colaborator al poliției comuniste.
Boier de viţă veche şi turnător de cursă lungă
Constantin Bălăceanu Stolnici a colaborat cu Securitatea lui Ceaușescu mai mulți ani și a turnat pe oricine s-a aflat în preajma sa, printre care Regele Mihai sau Ion Rațiu.
A fost un colaborator harnic, cooperant, prolific, cu iniţiative în întâmpinarea sugestiilor Securităţii interne pe lângă „foştii exploatatori”, dar şi unul cu potenţial în problema emigraţiei anticomuniste. A fost avansat şi trimis peste hotare cu misiuni care transgresau simpla culegere de informaţii, după cum reies din documentele CNSAS și după cum l-a caracterizat și jurnalistul Europa Liberă Neculai Constantin Munteanu, în „Top 5 cei mai scârboși informatori”.
A fost un destoinic agent provocator şi un agent de influenţă. Prezentabil, manierat, abuzând de zdrăngănelile boieriei lui, Stolnici a avut uşi deschise în casele celor pe care i-a turnat, şi în ţară, şi în afara ei.
Sub mai multe nume de cod, printre care de „Ionescu Paul“ şi „Laurenţiu“, a turnat liberali, ţărănişti, monarhişti, diplomaţi, colegi, medici, pacienţi, rude.
Securitatea a fost impresionată de mulţimea şi de exactitatea informaţiilor, de spiritul lui „de sinteză şi analiză“. A fost recompensat cu dreptul de a călători peste hotare şi cu bani, în lei şi valută.
„Oricât i se dădea, mult, puţin, omul lua. De la bacşişul mizer de 125 de lei, la 4.000 de lei, jumătate din costul unui voiaj în Vest. I-au fost decontate chiar şi fleacurile artizanale dăruite celor vizitaţi şi turnaţi. A fost primit, la cererea lui, de Vlad Georgescu, directorul secţiei româneşti de la Europa Liberă.
Vizita s-a soldat cu o schiţă detaliată a apartamentului gazdei, îndosariată în arhivele Securităţii. În schimbul serviciilor făcute Securităţii, a cerut avansare profesională şi ştiinţifică. Nu din arivism, ci pentru a-şi spori credibilitatea în străinătate. Cot la cot cu Securitatea, a combinat datoria patriotică cu plăcerea turnătoriei”, a scris Neculai Constantin Munteanu, una dintre vocile emblematice ale Europei libere, înainte de 1989.
În decembrie 2007, Bălăceanu Stolnici a anunţat că se retrage din activităţile Academiei Române. A declarat atunci la BBC că nu a negat nicio secundă colaborarea cu Securitatea. Într-o scrisoare adresată conducerii Academiei, Bălăceanu Stolnici a spus că nu are nicio implicare într-un complot al Securităţii în vederea asasinării fostului şef al postului de radio Europa Liberă, Vlad Georgescu.
A lucrat pentru Securitate până la revoluţie. În decembrie 1989 era propus pentru trecerea la un nivel superior al muncii informative la Direcţia a III-a, Contraspionaj. Revoluţia a pus capăt carierei unui turnător cu vocaţie şi cu perspective.
A recunoscut greu documentele de la CNSAS, deşi numele „Laurenţiu“ figura în cartea Operaţiunea Meliţa şi Eterul, fără a se şti cine se ascunde în spate.
Ultimul președinte al Uniunii comuniste a Scriitorilor
A doua personalitate controversată recompensată de Gabriela Firea cu titlul de cetățean de onoare al Bucureștiului este Dumitru Radu Popescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România în perioada 1981-1989, una dintre cele mai crunte din punct de vedere al cultului personalității lui Ceaușescu, girată și de conducerea organizației.
Mai mult, Dumitru Radu Popescu a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român pe aproape toată perioada dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. A intrat în elita conducerii comuniste în 1969 și a ieșit doar pentru că regimul a căzut în 1989.
De asemenea, a fost deputat în Marea Adunare Națională, așa zisul parlament al Republicii Socialiste România, din 1975 până în 1989.
Pe 17 martie 1989, ziarul francez Libération publică un interviu cu Mircea Dinescu, acid la adresa regimului Ceauşescu. Articolul, în lectura lui Virgil Ierunca şi Alain Paruit, este difuzat în aceeaşi zi în emisiunea „Actualitatea culturală românească”, de la Radio Europa Liberă.
Poetul este concediat de la România literară, publicație aflată în subordinea lui Dumitru Radu Popescu, şi arestat la domiciliu. I se ia dreptul de semnătură şi lui, şi soţiei sale.
Pe 24 martie, la Radio Europa Liberă, se difuzează o scrisoare adresată președintelui Uniunii Scriitorilor din România, Dumitru Radu Popescu, prin care Mircea Dinescu protestează faţă de destituirea sa şi faţă de faptul că este în permanenţă urmărit de Securitate.
Peste alte câteva zile, Geo Bogza, Ştefan Augustin Doinaş, Dan Hăulică, Octavian Paler, Alexandru Paleologu, Andrei Pleşu şi Mihai Şora adresează lui Dumitru Radu Popescu o scrisoare prin care îi cer ca, în calitatea lui de preşedinte al Uniunii Scriitorilor, să-l apere pe poetul Mircea Dinescu.
Ambele scrisori au rămas fără răspuns.
