Să facem lista, cu creionul în mână. Rețeaua diplomatică este, practic, destructurată. Legislația europeană și tratatul de aderare la UE, sfidate. Taxele, arbitrare și punitive. Monumentele culturale au fost lăsate în paragină. Investițiile străine, demonizate. Criminalii, hoții și violatorii lăsați liberi pe străzi.
Ce fel de partid este acela care „guvernează” în România?
Lista de mai sus - incompletă - nu lasă loc decât pentru o singură interpretare. PSD este, de fapt, o grupare anarhistă controlată de un grup provenit din țărănimea parvenită din județul Teleorman.
Observați modul de operare. Principalele instituții ale statului sunt distruse sau incapacitate. Legi fundamentale sunt abrogate sau pervertite complet. Proprietatea privată, nesocotită. Ordinea publică, dinamitată. Educația, disprețuită. Acesta este programul unui partid anarhist.
Doar o singură dată până acum un asemenea partid a făcut parte dintr-o coaliție de guvernare în Europa. S-a petrecut în Barcelona, în 1936, când Confederación Nacional del Trabajo-Federación Anarquista Ibérica (CNT-FAI) a avut trei miniștri în „guvernul” care controla Catalonia. Rezultatul? Un dezastru. Juan García Oliver , ministrul Justiției… a distrus toate dosarele penale pe care le-a găsit atunci când s-a instalat în funcție. (Nu, nu este o glumă).
Însă niciodată nu s-a întâmplat ca un partid anarhist să ajungă să domine guvernarea în timp de pace. România este, cu adevărat, o curiozitate. Cum s-a ajuns aici?
Tradițional, partidele politice au o relație profundă cu Statul. Spre exemplu cele naționaliste, în perioada în care au apărut actualele state naționale, aveau ca idee centrală înteleierea unor instituții care să apere și să promoveze o anumită identitate colectivă. Cele liberale, instituții și reguli legale și constituționale, care să garanteze exercițiul unor drepturi. Chiar și partidele comuniste, care credeau că la orizontul tranziției de la capitalism, Statul va fi abolit, credeau că trec printr-o perioadă în care, din rațiuni tactice, Statul trebuie consolidat.
PSD a apărut, după 1989, ca un continuator al PCR. Inițial, linia sa ideologică a fost aceea a Stângii etatiste, colectiviste. Însă de câțiva ani, partidul acesta a încăput pe mâna unui individ care în anii ’90 vindea alcool la un birt improvizat (numit „Bachus”) din satul Giuvărăști, din Teleorman. (Nu, nici asta nu este o glumă). În scurtă vreme, Liviu Dragnea s-a înconjurat de persoane provenite din același mediu. Cu care a colonizat apoi instituțiile Statului. Toți cei care l-au contestat, inclusiv foști președinți ai Partidului, au fost sumar dați afară.
Oficial, PSD este încă un partid socialist pentru că în măsura în care mai are nevoie - ocazional - de o ideologie politică, aceasta este suficient de elastică și de iliberală pentru a mai avea o oarecare utilitate.
Esențial însă este altceva. Grupul Teleorman a început destructurarea instituțiilor din România pentru că interesele sale sunt pur private. Iar cultura sa asociativă este specifică grupărilor interlope, care trăiesc într-o stare declarată de război cu Legea. Doar în România poți să scrii legi și să prezidezi ședințe de Guvern cu o condamnare de opt ani de închisoare în primă instanță.
Doar în România poți ajunge din pușcăriaș direct consilier al Primului-Ministru.
Se spune că PSD este un partid autoritar, cu evidente nostalgii totalitare. Pe undeva, așa este. Însă asta nu explică haosul total, dezlănțuit de PSD de doi ani încoace. Prim-miniștri din propriul partid doborâți prin moțiune de cenzură. Manuale tipărite și apoi date la topit. O agendă externă lăsată de izbeliște. Ș.a.m.d.
Ceea urmărește actualul PSD nu este atât controlul total, cât spinalizarea instituțiilor Statului și neutralizarea normelor sociale. Priviți, din nou, la modul de operare al lui Liviu Dragnea. Oficial, el este șeful Camerei Deputaților. În realitate, el nu a fost practic deloc pe acolo. În 2018, din totalul de 103 ședințe, L.N. a condus doar 6 (șase). În rest, omul a fost plecat cu treburile lui…
Iată de ce singura redută electorală a PSD a rămas, în prezent, lumea profundă a satului de câmpie și a mahalalelor orașelor industriale. Oameni care trăiesc cu ce mai culeg de prin curte, neintegrați în economia modernă și lipsiți de informație. Este vorba de alegători pentru care oficialii Statului sunt, de regulă, dușmani.
Iată și motivul pentru care PSD nu mai este preocupat, ca altă dată, să construiască sau să mențină o majoritate politică. Dimpotrivă, are ca scop doar demolarea sau dezbinarea Opoziției și eliminarea oricăror pârghii administrative de control.
Ultima găselniță: Banca Națională este somată să își cheltuiască rezervele de valută pentru a menține cursul tras în jos de politicile unui guvern care s-a dispensat până și de Buget.
În „Jalba hoților din închisori”, o poezie din 1875, I.L. Caragiale scrie:
„Daţi-ne drumul din puşcărie,
Daţi-ne posturi,
Cu bune rosturi…
E anarhie!”.
Cam așa. Nu, nu este o glumă.
