Alegeri Moldova. Maia Sandu, abia al 4-lea președinte ales de popor. 16 ani, Parlamentul l-a decis

Alegeri Moldova. Maia Sandu, abia al 4-lea președinte ales de popor. În cei aproape 35 de ani care au trecut de la alegerea primului șef al statului vecin, doar câteva personaje politice au ocupat această funcție prin votul direct al cetățenilor republicii. Mai mult, vreme de 16 ani, Parlamentul a fost cel care a decis președintele Moldovei.

Alegeri Moldova. Maia Sandu, abia al 4-lea președinte ales de popor. 16 ani, Parlamentul l-a decis

Pe 3 noiembrie, cetățenii Republicii Moldova vor reveni la urne pentru a-l desemna pe următorul președinte al țării.

În competiție au rămas primii doi clasați în primul tur de scrutin: actuala titulară a funcției, pro-europeana Maia Sandu, care a obținut 42,45% din totalul voturilor exprimate și rusofilul Alexandr Stoianoglo, votat de 25,98% dintre cei prezenți la urne.

Dacă va câștiga, Maia Sandu va fi la al doilea mandat de președinte, după cel câștigat în 2020.

Poate să pară ciudat, dar, până acum, în 33 de ani de la declararea independeței țării față de URSS, la 27 august 1991, doar patru șefi ai statului moldovenesc au fost aleși prin votul direct al poporului.

Citește și: Maia Sandu, față-n față cu „marioneta” lui Putin în dezbatere electorală înainte de prezidențiale

În schimb, vreme de 16 ani, între 2000 - 2016, acesta a fost desemnat prin votul Parlamentului, lucru ce a și dus inclusiv la o criză politică prelungită, între 2009-2012, în timpul căreia la șefia statului s-au perindat nu mai puțin de trei președinti interimari.

Primele alegeri prezidenţiale desfăşurate după declararea independenţei Republicii Moldovei au avut loc la 8 decembrie 1991 și i-au dat câștig de cauză lui Mircea Snegur.

Acesta deținea deja, din 3 septembrie 1990, funcția de preşedinte al Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti (RSSM) în care fusese numit de către Sovietul Suprem al URSS.

Mircea Snegur, primul președinte al Republicii Moldova - Foto: Profimedia Images

Reamintim că URSS a rezistat încă doi ani după căderea Zidului Berlinului și a Revoluției din decembrie 1989, din România, destrămarea sa fiind consemnată oficial abia la 26 deembrie 1991.

Astfel, cum spuneam, la primele alegeri libere desfășurate după proclamarea indepndenței, fostul agronom Mircea Snegur a câștigat scrutinul din primul tur, cu 98,22% din sufragii, prezența la vot fiind de circa 84%, conform moldova.europalibera.org.

A fost perioada visurilor multora de reunire a României cu Moldova, „materializată” doar în ceebrele pe atunci „poduri de flori”, dar fără nici o concretizare politică. Snegur a ocupat funcția până în 15 ianuarie 1997.

El a pierdut alegerile prezidențiale din noiembrie 1996, fiind învins în turul al II-lea de fostul ambasador al Moldovei în URSS, Petru Lucinschi, care a candidat ca independent.

Acesta a obținut 54.07% din voturi, la al doilea tur de scrutin, față de doar 45,93% din dreptul lui Snegur., devenind al doilea șef al statului moldovenesc ales prin vot popular.

Citește și: Sute de moldoveni și-au vândut votul Moscovei pentru „NU” la refedendum. Acum riscă amenzi colosale

Mandatul lui Lucinschi s-a încheiat în aprilie 2001, după care autoritățile s-au orientat spre „minunata” idee de a schimba Constituția, în iulie 2000.

Prin reforma constituțională s-a dat Parlamentului dreptul de a-l alege pe șeful statului, cetățenii pierzându-și acest drept prin exercitarea unui vot direct în această privință.

Totul a depins, în următorii 16 ani, doar de jocurile de culise din legislativu moldovenesc, de alianțe, promisiuni sau trădările parlamentarilor aparținând diferitelor formațiuni politice, dar niciunul dintre candidați nu a întrunit cele 61 de voturi minim necesare pentru a fi ales președintele țării.

Abia pe 4 aprilie 2001, Vladimir Voroni, liderul partidului comunist din Moldova, a fost desemnat șef al statului, cu votul a 71 de deputați.

Situația s-a repetat patru ani mai târziu, în aprilie 2005, când Voronin a obținut al doilea mandat prezidențial, de data aceasta cu 75 de voturi obținute în Parlament.

Au fost anii naționalismului moldovenesc promovat de Voronin și comuniști, care doreau îndepărtarea țării de România și apropierea și reintrarea în sfera de influență a Rusiei.

A fost perioada când sintagmele „limba moldovenească” și „poporul moldovenesc” erau pe buzele tuturor propagandiștilor pro-ruși ai lui Voronin, în încercarea de delimitare totală de spațiul și istoria românească.

Igor Dodon, cel care a pierdut alegerile din 2020 în fața Maiei Sandu, după ce o învinsese în scrutinul din 2016 - Foto: Profimedia Images

După cele două mandate ale lui Voronin, țara a intrat într-o criză politic majoră, tocmai din cauza sistemului de alegere a șefului statului.

Și asta, pentru că, vreme de trei ani, între 2009-2012, niciun candidat n-a putut obține în Parlament majoritatea necesară pentru a fi desemnat președinte al Moldovei.

De aceea, funcția a fost deținută, pe rând, de trei președinți intrimari, fiecare fiind candidatul care obținuse cele mai multe voturi ale parlamentarilor în rundele de votare, chiar dacă nu reușiseră să atingă majoritatea necesară.

Aceștia au fost Mihai Ghimpu, președinte interimar între 11 septembrie 2009 - 28 decembrie 2010, Vladimir Filat, președinte interimar între 28 decembrie - 30 decembrie 2010 și Marian Lupu, președinte interimar între 30 decembrie 2010 - 23 martie 2012, potrivit euronews.ro.

Criza a luat sfârțit odată cu alegerea ca președinte a lui Nicolae Timofti, candidatul Alianței pentru Integrare Europeană (AIE), tot de către Parlament, acesta exercitându-și manatul în perioada 23 martie 2012 - 23 decembrie 2016.

În același an, la 4 martie 2016, Curtea Constituțională de la Chișinău a stabilit că modificările Constituției din anul 2000, care prevedeau alegerea șefului statului cu votul a 3/5 din numărul deputaților, au fost neconstituționale.

Astfel, s-a revenit la votul popular, exprimat în mod direct de cetățenii țării, așa cum era și normal.

Citește și: Reacția Rusiei la acuzațiile României privind amestecul în alegerile din Moldova: „Propaganda UE”

În noua rundă de scrutin direct și universal, din octombrie-noiembrie 2016, au ajuns în turul 2 Maia Sandu, de la Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) și Igor Dodon, de la PSRM (Partidul Socialiştilor din Republica Moldova).

Al doilea tur i-a dat câștig de cauză lui Dodon, care a obținut 52,11% din voturi, Maia Sandu adunând doar 47,89%.

Igor Dodon, un socialist apropiat liniei lui Voronin, și-a îndeplinit atribuțiile din 2016 până în toamna anului 2020, el fiind al treilea președinte ales prin vot popular.

În scrutinul din oiembrie 2020, tot Igor Dodon și Maia Sandu s-au confruntat în turul 2 al alegerilor prezidențiale, de această dată Maia Sandu adjudecându-și victoria, cu 57,72%, față de cele doar 42,28% obținute de Dodon.

La 3 noiembrie 2024, Maia Sandu va încerca să câștige un al doilea mandat prezidențial, avându-l ca oponent în turul 2 al alegerilor pe rusofilul Alexandr Stoianoglo.

Deși diferența dintre cei doi, în primul tur de scrutin, poate să pară mare, 42,45$ - 25,98%, în favoarei Maiei Sandu se anticipează o luptă foarte strânsă, în condițiile în care Stoianoglo se va putea baza în acest tur și de susținerea altor formațiuni anti-UE și pro-Kremlin, ceea ce va îngreuna foarte mult misiunea actualei titulare pro-europene a funcției.