Parada din Chișinău

DE Ion Petrescu | 26.08.2021 - 09:52

Pe 27 august, în fiecare an, județele dintre Prut și Nistru - rupte manu militari, de sovietici, din România interbelică - care sunt reunite azi sub Tricolorul Republicii Moldova aniversează independența față de Uniunea Sovietică.

SHARE

Independență câștigată la 27 august 1991. 

De atunci și până azi, la Chișinău s-au perindat la butoanele puterii numai stataliști. 

Apropierea - mai mult sau mai puțin dorită de unii sau de alții - de România a fost doar una a interesului momentan, fie electoral, fie economic, fie pentru o imagine mai bună în Uniunea Europeană și nicidecum pentru reîntregirea națională, pe cale pașnică, democrată. 

Și azi, între Prut și Nistru există voci, la nivel înalt, care susțin că "independența înseamnă noi să ne decidem soarta și noi să ne administrăm țara."

Țara stataliștilor moldoveni fiind teritoriul locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat. 

Deci, nu România.

Poporul dintre Prut și Nistru fiind compus din 82,07% vorbitori ai limbii lui Mihai Eminescu.

6,57% sunt cetățeni de naționalitate ucraineană.

4,57% susțin că au o identitate aparte, fiind găgăuzi.

4,06% vorbesc limba lui Lev Nikolaevici Tolstoi.

1,88% au o naționalitate bulgară. 

Iar 0,85% sunt de alte etnii. 

Aceste procentaje au rostul lor în economia evenimentului oficial din 27.08.2021, când este preconizată și o paradă militară.

Concomitent va avea loc și o paradă a președinților, mai precis vor veni la Chișinău cei care conduc România, Polonia și Ucraina.

Nu vor fi prezenți președintele Turciei - susținător al eforturilor de autonomie al găgăuzilor - și președintele Federației Ruse, extrem de atent la orice posibil gest inamical al actualei conduceri de stat, de la Chișinău, la adresa minorității ruse și la staționarea așa numiților pacificatori ruși în Transnistria. 

Dacă evaluăm raporturile economice cu fiecare dintre statele reprezentate la paradă, la nivel înalt, atunci, de pildă, volumul comerțului exterior al Republicii Moldova cu Ucraina, pe parcursul anului 2020 - pentru anul în curs nefiind informații publice - a înregistrat suma de 597,05 milioane de dolari. Adică -8,01% sau -52,05 milioane de dolari, în comparație cu aceeași perioadă a anului 2019. După valoarea volumului schimburilor comerciale, Ucraina se situează pe locul 5, printre principalii parteneri comerciali ai Republicii Moldova, la nivel mondial, cu o pondere de 2,62% în comerțul total. Soldul este de 458,09 milioane de dolari în favoarea Ucrainei.

Pe de altă parte, tot conform datelor Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova, volumul total al comerțului între Republica Moldova și Polonia a înregistrat în anul 2019 - pentru 2020 nefiind date publice - suma de 314,66 milioane de dolari, respectiv cu 14 milioane de dolari mai mult în comparație cu anul 2018. Asta înseamnă o creștere cu +4,6%. Creșterea comerțului bilateral cu Polonia este rezultatul majorării exporturilor către Varșovia, cu  +15,3%, volumul importurilor fiind într-o ușoară descreștere, cu -0,5%.

Nu în cele din urmă, la finalul anului trecut, volumul total al schimburilor comerciale ale României cu Republica Moldova a fost de 1950,549 milioane de dolari, din care exportul a fost de 1173,407 milioane de dolari, importul de 777,141 milioane de dolari și soldul era de 396,266 milioane de dolari în favoarea României. Față de aceeași perioadă a anului anterior, volumul schimburilor comerciale totale a scăzut cu 12,07%.

După cum se știe, conducerea actuală de la Chișinău declară că își dorește o relație pragmatică cu Rusia, ceea ce sună frumos, dar de fapt, dincolo de schimburi de opinii la cel mai înalt nivel, situația râmâne cum a decis Putin, cu militarii ruși aproape eternizați în stânga Nistrului. 

Noua sintagmă la modă, "interesele cetățeanului Republicii Moldova" nu rezolvă nici aspirația la integritatea teritorială a țării, nici dorința de a păstra pacea în zonă, nici iluzia soluționării conflictului transnistrean, nici visul retragerii trupelor ruse și a scoaterii munițiilor din depozitele rămase de pe vremea URSS. 

Președintele actualei entități europene, dintre Prut și Nistru, Maia Sandu, a afirmat că în fosta republică sovietică 800 de mii de oameni lucrează și 700 de mii sunt pensionari, la o populație de 2.640.000 de locuitori, fără cei aproape 400.000 de cetățeni enclavizați în Transnistria. 

Astfel se confirmă realitatea că alte sute de mii cetățeni apți de muncă sunt plecați peste hotare, majoritatea covârșitoare în statele membre ale Uniunii Europene, aceștia din urmă determinând schimbarea balanței voturilor în favoarea adepților democrației.

De altfel, un sondaj realizat în județele dintre Prut și Nistru,  în perioada 20-29 iulie, pe un eșantion de 1029 persoane, arată că majoritatea respondenților sondajului consideră că orientarea actuală a Republicii Moldova este una spre UE, respectiv 65%.

Ceea ce este salutar, dar doar 2% dintre intervievați și-ar dori ca entitatea republicană din stânga Prutului să se orienteze spre România, asta fiind o adevărată palmă pe obrajii tuturor celor care s-au lăudat la București, în ultimele trei decenii, că au făcut și au dres, pentru reîntregirea democratică, pașnică, a țării noastre. 

Și dacă tot este să nu ne îmbătăm cu apă rece, poate la nivelul Palatului Cotroceni și la acela specific Palatului Victoria va înceta aplecarea urechilor trecătorilor dregători, la eternele cuvinte rostite  pe malurile râului Bâc: "Ne dați, ori nu ne dați?!..."

Câte pașapoarte cu stema României au fost acordate unor europeni trăitori între Prut și Nistru? 

Sute de mii...

Și câți respondenți, la sondajul menționat, au dorit o orientare spre România? 

2%!... 

Unde este restul, până la mult trâmbițatul procent de 30% de cetățeni de peste Prut, care vor revenirea la Patria Mamă?!... 

Nu știu dacă Maia Sandu va mai prinde un mandat de președinte la Chișinău, dar cu baletul ei geopolitic actual va menține județele românești dintre Prut și Nistru la distanță vizibilă de București. 

Dacă și următorul președinte al României va aștepta - ca și Klaus Werner Iohannis -, ca de la Chișinău să vină solicitarea de reîntregire națională, atunci putem pleca liniștiți pe Lună, pe Marte, deoarece la revenirea pe pământ, limba lui Mihai Eminescu tot doar tolerată va fi între Prut și Nistru. Nimic mai mult. 

Altfel va fi cald și bine, pe 27 august 2021, cu dubla paradă de la Chișinău, cea a președinților menționați și aceea militară. 

Dar Republica Orgoliilor evident mărunte - coagulată în județele estice, înstrăinate de România - va rămâne ca înainte, cu frunți prea plecate spre emisari ce nu vin ca să rezolve problemele, ci doar ca să le mențină. 

Înghețate, din punct de vedere geopolitic, în pierduta Românie de Est.  

____________________________

Opiniile publicate în această rubrică aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al redacției.

____________________________

 

 

Comentarii


© 2021 NEWS INTERNATIONAL S.A.