Oroarea e lângă noi. Reacționăm?

DE Ovidiu Nahoi | Actualizat: 12.03.2021 - 10:46

A mai susține acum că AUR este un simplu partid conservator-creștin de dreapta, că este parte a sistemului democratic (e adevărat, cu unele scăpări ale unor „exponenți” ai săi) nu mai poate fi o dovadă de bună-credință.

SHARE

Până la mitingul anti-mască de duminică, 7 martie, a susține asta putea să țină de necunoașterea adevăratelor realități sau poate de un fel de dorință sinceră și legitimă a unui segment social de a se regăsi în discursul unui asemenea tip de partid.

Dar linia roșie a fost depășită.

Au trecut zile de atunci. Acea oroare prin care s-a făcut legătura între vaccinare și lagărele de exterminare continuă să fie asumată de liderii AUR. Nicio urmă de regret. Nicio delimitare. Iar asta înseamnă asumare.

Ce poate urma după relativizarea crimelor nazismului, după luarea lor în răspăr?

Ar trebui să ne amăgim cu gândul că ei doar glumesc, că e doar exagerarea unor teribiliști. Să ne amăgim, desigur...

Mitingul din 7 martie nu a fost unul anti-mască. Nu poate fi asta, odată ce un partid parlamentar, trimis în parlament prin mecanisme democratice, continuă să-și asume inscripția de deasupra grozăviei legate de lagărele naziste: „Democrația e o minciună”.

Ce altă dovadă mai vrem că acești oameni n-au nicio treabă cu confruntarea din arena politică democratică, ci au aruncat mănușa întregii societăți, democrației și Constituției României?

Din păcate, reacția societății este la nivel minimal.

Silviu Vexler, deputatul minorității evreiești, a anunțat că va sesiza justiția. Alexandru Muraru, reprezentantul Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, a condamnat, la rându-i, antisemitismul AUR, după câteva zile.

Dar ce așteptări să avem din partea justiției? Până acum, în privința condamnării antisemitismului, din partea magistraților, împricinații au avut parte doar de simple mângâieri pe creștet. Nicio condamnare definitivă, de la intrarea în vigoare a ordonanței din 2002. Aproape 20 de ani...

Dar unde e reacția politică? Unde sunt exponenții marilor familii politice europene? Unde sunt social-democrații din PSD? Unde sunt liberalii, onorabili membri ai PPE, cea mai mare familie politică europeană? Unde sunt centriștii din USR-Plus, parte a Renew Europe, noul grup care și-a propus revitalizarea proiectului european? Unde este minoritatea maghiară, unde este solidaritatea ei cu altă minoritate, aflată acum în bătaia puștii? Unde sunt celelalte minorități?

Ar fi fost de așteptat un front democratic împotriva acestei amenințări. Nu s-a întâmplat.

Contează?

Contează enorm. Oroarea nu vine niciodată singură, nu se poate întâmpla fără complicitatea ignorantă sau asumată. Așa a fost în Germania anilor 1930. Poate învățăm ceva din asta.

P.S. Și încetați să mai mâzgăliți Tricolorul cu emblema voastră de partid! Drapelul cu cele trei culori dispuse pe verticală, după model francez, de revoluționarii pro-europeni de la 1848, aparține întregii națiuni și nimeni nu v-a dat drepturi exclusive asupra sa!

Comentarii


© 2021 NEWS INTERNATIONAL S.A.