Într-un interviu acordat postului de radio Echo Moskvy, șeful diplomației de la Chișinău a afirmat, întrebat despre prespectiva unei uniri cu România:
„Majoritatea populaţiei Republicii Moldova nu doreşte unirea cu România. Noi reieşim din acel mandat politic. Eu nu sunt doar Nicu Popescu, sunt Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Moldova, al unui stat independent.
România a fost primul stat care a recunoscut independenţa Republicii Moldova. Şi în acest sens, nu există probleme care să afecteze independenţa Republicii Moldova (...) Avem un astfel de mandat din partea populaţiei. Şi eu, desigur, în acţiunile mele reies din acest mandat”.
Formațiuni politice unioniste, precum PUN și AUR au cerut demisia lui Nicu Popescu.
Însă tocmai dimensiunile liliputane ale acestor formațiuni devin foarte semnificative în discuție. Nici PUN, nici AUR nu au trecut pragul electoral la alegerile din vară, acest din urmă partid nereușind să întrunească nici măcar 0,5% din sufragii.
Un lucru e clar: unionismul, ca formă de manifestare politică, este respins pe scară largă în societatea moldovenească.
Iarăși, nu trebuie să ne lăsăm înșelați de unele cifre sau de altele.
De mai bine de un deceniu, România este din ce în ce mai bine văzută dinspre Republica Moldova: o economie cu mult mai performantă, condiții sociale mai bune, un angajament mai puternic în lupta împotriva corupției. Acest din urmă aspect este foarte important pentru frații de dincolo de Prut. După furtul miliardului, cetățenii indignați care au umplut străzile au strigat ”Să vină Kovesi!”. Nu a mai contat orientarea lor geopolitică, spre Vest sau spre Est. Ei au simțit cum corupția îi lovește pe toți deopotrivă.
Și pentru prima dată, o persoană publică din România reușea să treacă dincolo de o bine conturată ”linie de demarcație” din societatea moldovenească.
În ultimii ani, opiniile favorabile României s-au consolidat în Republica Moldova, fără însă a bascula către o opțiune covârșitoare pentru unire. Iar moldovenii resping la vot partidele unioniste, și nu pentru că n-ar simpatiza România. Doar că nu vor să transforme chestiunea unirii într-o gâlceavă politicianistă.
Un sondaj IMAS desfășurat în octombrie-noiembrie 2021 și preluat de Ziare.com indica faptul că pentru aderarea R. Moldova la UE ar vota 50%, iar pentru aderarea la Uniunea Vamală Euroasiatică - 49%. În același timp 30% din respondenți au spus că ar vota pentru unirea cu România.
Pe fond, așadar, Nicu Popescu avea dreptate.
Și unde s-a mai pomenit ca un ministru care a jurat să apere independența și integritatea țării sale să declare public exact opusul?
Se spune că tonul face muzica și aici declarația ministrului de la Chișinău, făcută în capitala Federației Ruse, a sunat prea strident pentru multe urechi din România. Poate că niște precizări pentru publicul român ar fi necesare.
Dar dincolo de toate acestea, dacă tot am ajuns la subiect, nu se poate să nu remarcăm și nouă narative mincinoase lansate de propaganda rusă și ajunse și în România, probabil pe filieră basarabeană, pentru a face furori chiar în rândul activiștilor AUR.
Prima: prin Acordul de Asociere , Republica Moldova și-a vândut suveranitatea pentru banii UE și NATO ( valabil și pentru România, dacă este să privim mai atent la ce susțin ei).
Și a doua: Occidentul se opune unirii României cu Republica Moldova. Cu alte cuvinte, dacă România ar renunța la opțiunile NATO și UE , unirea ar fi garantată. Or, sentimentul pro-unionist crește tocmai datorită succesului României ca parte a Occidentului și a internalizării, atâta cât a fost posibil, a valorilor occidentale.
În sfârșit, să nu uităm că, potrivit sondajelor, diaspora moldovenească este categoria de populație care susține cel mai puternic atât aderarea la UE cât și unirea cu România.
Așadar, chestiunea unirii este cu mult mai complicată decât poate să pară. Și deloc scutită de narațiuni false și dezinformare.
