Un prieten mi-a adus aminte o glumă în care un băiețel îl întreabă îngrijorat pe tatăl său în timp ce priveau amândoi la casa lor care luase foc ce se va întâmpla cu păsărelele care își aveau cuibul acolo.
Același sentiment de inadecvare, de fugă de realitate, îl ai atunci când afli că în propunerea de buget pentru Departamentul de Stat, administrația Biden solicită peste 86 de milioane de dolari pentru programe legate de „diversitate, echitate, incluziune și accesibilitate“, cunoscute sub acronimul DEI (mai nou DEIA), ca parte a efortului Casei Albe de a remodela întreaga birocrație federală în conformitate cu aceste principii, o emanație a stângii radicale.
DEI înseamnă în principiu renunțarea la criteriile bazate pe competență și egalitate de șanse sub stindardul luptei împotriva opresiunii albilor și a criteriilor care să favorizeze în mod explicit, la numirile pe diferite poziții sau la acordarea de subvenții, persoanele de culoare, de altă etnie sau cele care își asumă una dintre zecile de identități sexuale inventate în ultima vreme.
În acest sens, prioritățile de lungă durată ale politicii externe a Statelor Unite, cum ar fi promovarea drepturilor omului în accepțiune tradițională, au fost complet remodelate în acord cu principiile DEI.
Departamentul de Stat a creat un Birou pentru Diversitate și Incluziune, a numit un ofițer șef pentru diversitate și incluziune și un reprezentant special pentru echitate rasială și justiție și a lansat un „plan de acțiune pentru echitate“. În timp ce ofițerilor din serviciile externe li se cere să „promoveze“ principiile DEI pentru a fi eligibili pentru promovare.
În documentul justificativ pentru finanțarea programelor de schimburi internaționale, în total 222 milioane de dolari, se spune că acestea trebuie să „prezinte alternative pozitive la narațiunile și influența chineză și rusă prin promovarea valorilor de diversitate, echitate, incluziune și accesibilitate, precum și a democrației, drepturilor omului, participării civice și transparenței, cu accent pe aspecte legate de tineri, tineri profesioniști, femei și populații subreprezentate în mod tradițional în programele de schimb internațional“.
În timp ce administrația Biden pare extrem de preocupată de astfel de inițiative culturale grandioase, care aduc aminte, destul de bine, de retorica propagandei sovietice din perioada Războiului Rece, sub controlul unor comisari ideologici, mai pragmatice și mai eficiente, China și Rusia câștigă în mod semnificativ influență în Orientul Mijlociu, în Africa sau America Latină.
Mai mult, ca un bumerang, narațiunile mediatice din America sunt utilizate chiar împotriva sa prin exploatarea, de pildă, a unor teme intens vehiculate precum „rasismul instituțional“ care ar exista acolo sau discreditarea Constituției și celorlalte repere fundamentale care stau la baza formării Statelor Unite.
Acordul dintre Arabia Saudită și Iran marchează intrarea într-o nouă realitate geopolitică în Orientul Mijlociu, scrie Wall Street Journal. Restabilirea relațiilor diplomatice între Teheran și Riad, anunțată la Beijing, după ani de aprigă dușmănie între cele două capitale, este o lovitură de imagine majoră pentru China.
Într-o regiune în care în mod tradițional America juca un rol dominant dar acum pierde mult din influență în favoarea Beijingului și Moscovei.
În fapt, au loc în regiune mutații mai ample care implică Turcia, Israelul, regimul Bashar al-Assad din Siria, față de care animozitatea principalelor guverne sunnite din regiune a scăzut în intensitate.
Care în mare parte au loc fără implicarea Statelor Unite, o ruptură bruscă față de ultimele decenii, subliniază cotidianul american. „Afectat de războaiele din Irak și Afganistan, Washingtonul se retrage din rolul său dominant în regiune, creând îndoieli în rândul aliaților de lungă durată cu privire la garanțiile sale de securitate pe care le mai poate oferi“.
E adevărat, rolul jucat în regiune în materie de securitate de America rămâne totuși unul important. O dovadă este faptul că practic simultan s-a anunțat că fondul suveran de investiții saudit intenționează să cumpere un număr mare de avioane Boeing, se vorbește despre peste 100 de avioane, o comandă evaluată la 35 miliarde de dolari, pentru o nouă companie aeriană națională.
În 2021, Arabia Saudită a declarat că urmează să lanseze o a doua companie aeriană națională, ca parte a unui plan mai amplu de diversificare a economiei, în afara extracției de petrol. Dorința Riadului fiind aceea ca regatul să devină un centru de afaceri global la concurență cu Dubaiul și alte state din zonă care au și ele companii aeriene de prestigiu internațional, ca Emirates sau Qatar Airlines.
Numai că, deși China nu are capacitatea de a juca un rol mai important în materie de securitate în regiune, a declarat Sanam Vakil de la Chatham House, un think tank londonez citat de Wall Street Journal, perfectarea acordului de restabilire a legăturilor diplomatice dintre Iran și Arabia Saudită „prefigurează potențialul său de a fi o alternativă atractivă la Washington“.
Și poate nu e lipsit de interes nici faptul că în școlile publice saudite a început să se învețe alături de engleză și limba chineză. Impactul simbolic a acestui succes diplomatic al Chinei are reverberații globale.
Ambiția declarată a Beijingului e să ocupe spațiile din care se retrage Washingtonul. Iar prin ultimul demers vrea să transmită un semnal în restul lumii că o relație privilegiată cu China este de preferat uneia cu Washingtonul, între altele pentru că nu vine la pachet cu predici și condiționări privitoare la drepturile omului și alte „valori occidentale“.
Între timp, Moscova, care de altfel este activă și în regiunea Golfului, cu tranzacții importante de armament cu Arabia Saudită și cu companii rusești implicate în enormele proiecte de investiții inițiate de Mohamed bin Salman, prințul de coroană saudit, câștigă teren masiv în Africa.
De pildă Politico dezvăluie „Cum a reușit Moscova să alunge Franța din Africa“ . Trei țări africane, Burkina Faso, Mali și Republica Central Africană le-au cerut militarilor francezi prezenți acolo pentru a asigura protecție împotriva grupărilor teroriste să plece, înlocuindu-i cu brigăzile de mercenari Wagner. Și ar putea urma în curând Ciadul și Nigerul.
Rusia s-a dovedit extrem de abilă în a monta campanii de dezinformare în Africa, după rețeta utilizată cu succes în trecut de către KGB, cu mesaje legate de trecutul colonial pentru a alimenta și amplifica resentimentele anti-occidentale.
Însă este ajutată în chip semnificativ și de crasa neadecvare la realitate a Statelor Unite și a altor puteri occidentale care, de pildă, promovează asiduu o agendă pro LGBTQ într-un continent în care relațiile homosexuale nu sunt doar peste tot ilegale ci sunt privite cu ostilitate și la nivelul societății.
Mergând pe mesaje precum cele descrise în strategia de relații internaționale a Departamentului de Stat, administrația Biden dovedește, pe de o parte, că nu a învățat mai nimic din lecția Afganistanului, unde de pildă programele de promovare a agendei LGBTQ (de care au beneficiat financiar generos o serie întreagă de ONG-uri) au fost departe de a stârni interesul localnicilor, iar pe de alta au fost gândite mai degrabă sub influența agendei interne a curentului radical de stânga din Partidul Democrat, în care se amestecă, între altele, așa numita „justiție socială“, „incluziunea“ transgenderilor și a mulțimii de identități sexuale cu combaterea „schimbărilor sociale“.
Într-o declarație privind maniera în care este gândit bugetul pentru afaceri internaționale, senatorul republican Jim Risch, din Comisia pentru relații externe a Senatului, considera că acesta este „doar o etichetă convenabilă pentru programe privind clima și energia verde care nu au nimic de-a face cu victoria în competiția noastră cu China“.
După cum scrie National Review, citând un consilier republican din Congres care a analizat cererea de buget a Departamentului de Stat, aceste tendințe nu numai că nu vor sprijini ci vor afecta negativ eforturile diplomatice ale Statelor Unite.
„Ideologia Woke și noțiunile DEI în vogă din punct de vedere cultural, dar inutile din punct de vedere diplomatic, au ajuns să pătrundă până în ultimul centimetru al Departamentului de Stat. Fiecare birou, și fiecare proces, au fost impregnate de acest mod de gândire“.
În afara spațiului occidental, concepția despre democrație și valori, mai ales când vine vorba de cele radicale, cum sunt cele din agenda ideologică DEI, este în bună măsură diferită față de cea existentă astăzi în Vest.
În Africa și în multe alte țări de pe glob astfel de abordări sunt privite în cel mai bun caz ironic, adesea ca parte a „decadenței Vestului“ la care fac permanent trimitere și rușii și chinezii care nu scapă bineînțeles ocazia să exploateze acest teritoriu favorabil.
De pildă, într-un articol privind educația academică în drept apărut în Global Times, un profesor de la influenta Școală de partid din Beijing exprima opinia că „trebuie să ne gândim cum putem promova relații internaționale cu caracteristici chinezești în loc să copiem pur și simplu modelul occidental“.
Această abordare în cheie preponderent ideologică, în care competiția geopolitică, inclusiv războiul din Ucraina, sunt văzute prin prisma confruntării dintre valorile democratice și regimurile autoritare, în care multe dintre „valorile occidentale“ au derapat într-o zonă radicală, departe de a oferi oportunități creează, din contră, probleme Statelor Unite, în general Vestului.
De altfel, e clar că retorica de acest gen nu este prizată în afara spațiul occidental din moment ce țări încadrate la democrații, precum India sau Africa de Sud, sunt fie neutre, e cazul Indiei, fie explicit în tabăra Rusiei și Chinei, în al doilea caz.
Ce vedem acum este o bătălie geopolitică clasică pentru influență și resurse, de tipul celor obișnuite din istorie. E adevărat, în ciuda problemelor, ceea ce oferă Occidentul ca model de societate este fără îndoială de preferat față de alternativa reprezentată de Moscova sau Beijing, ca să nu mai vorbim de Iran sau Coreea de Nord.
Însă asta nu garantează nicidecum succesul, mai ales dacă nu se iese din zona abordărilor naive în cheie ideologică. O bună doză de realism nu ar strica, însă administrația Biden nu dă impresia că poate ieși din constrângerile ideologice impuse de curentul dominant din Partidul Democrat și din interiorul Casei Albe.
