„Europa e Satana!” Dar nu și banii ei - o poveste despre fățărnicie

DE Ovidiu Nahoi | Actualizat: 26.08.2021 - 07:17

... sau despre cum contribuabilul european, înjurat azi de fundamentaliștii ortodocși și aliații lor de conjunctură, rigoriștii neoprotestanți, bagă mâna în buzunar pentru ca românii să-și poată menține patrimoniul istoric și religios.

SHARE

Atâta cât a mai rămas după furia distructivă a lui Nicolae Ceaușescu. Un dictator după care, în mod ciudat, suspină exact acești fundamentaliști și mulțimile care-i urmează, vrăjite.

Așadar...

A făcut vâlvă discursul ținut la Putna de tânărul student de la Iași, sub privirile aprobatoare, urmate de aplauze furtunoase, ale Întâi Stătătorului Bisericii Ortodoxe, Preafericitul Patriarh Daniel și ale președintelui Academiei Române, profesorul Ioan-Aurel Pop.

Vorba tânărului părea înflăcărată, dar de fapt era alunecoasă ca untdelemnul. Studintele nostru se declara opresat în credința lui, simțea că țara nu-i mai aparține.

Dar cine-l asuprește? Cine i-a furat țara, cine nu-l lasă să-și practice credința? Nu ne-a spus-o prea clar – discursul a fost suficient de cețos pentru ca mult prea curajosul său autor să poată da înapoi, la o adică, să poată spune că n-a vrut să transmită ceea ce noi am înțeles. Trucuri vechi.

Tânărul nostru studinte – care prost nu e – ne lasă pe noi să ghicim ceea ce domnia sa nu a cutezat a spune. Cine este, așadar, acel imperiu care-i fură țara și sufletul?

Personal, înțeleg că acel imperiu al răului, de care viteazul de la Putna zicea că vrea să ne scape cu sabia în mână, este chiar Uniunea Europeană.

Și totuși, câte biserici a dărâmat UE?

Dar, stai... România este stat membru al Uniunii Europene de aproape 15 ani, la care putem adăuga perioada negocierilor, începute în anul 2000. Deci, avem peste 20 de ani de istorie comună cu UE.

În acești 20 de ani, în România, bisericile au răsărit ca ciupercile după ploaie, tot mai impunătoare, cu turle și cupole aurite, pictate în culori tot mai țipătoare. Și nu, n-a venit vreun funcționar morocănos de la Bruxelles, cu costum cenușiu, să închidă vreuna sau să împiedice pe cineva să intre și să se roage.

Umblă vorba că pe preacinstitele fețe ale Patriarhului și președintelui Academiei nu s-a clintit un mușchi atunci când tânărul s-a oțărât la Uniunea Europeană.

Ar fi trebuit. Și asta, măcar dintr-un motiv: o bună parte din confortul material al instituțiilor pe care le păstoresc și poate și al domniilor lor personal se datorează, totuși, apartenenței României la Uniunea Europeană.

Și acum, să vorbim despre bani

Dar să vorbim concret: În acest moment ne aflăm în ultima fază a aplicării Programului Operațional Regional 2014-2020 ( regula N+2 face fondurile accesibile până în 2022).

Axa 5 a acestui program este  destinată ”protecției și valorificării durabile a patrimoniului cultural”, iar printre potențialii beneficiari se numără inclusiv unitățile de cult și ONG-urile partenere. Pentru că da, există ONG-uri și în acest domeniu.

Aproape 400 de milioane de euro au fost alocate, din banii contribuabilului european, pentru acest domeniu, iar Biserica a beneficiat din plin. Și bine a făcut!

Palatul Patriarhiei din București, de exemplu, a fost renovat cu circa 15 milioane de euro din fonduri europene și prin râvna tânărului părinte Liviu Nechita, care a fost șeful proiectului. Am scris și am vorbit despre asta, cu bucurie, la RFI România.

Povestea ”preotului-manager” care a reabilitat Palatul Patriarhiei cu fonduri UE de 67 de milioane de lei

Dar acesta este doar unul dintre sutele și sutele de exemple de obiective religioase renovate cu banii Europei.

Peste 1,5 milioane de euro au mers pentru renovarea Bisericii Sfântu Gheorghe din Botoșani. Biserica-monument din Goleștii Badii (jud Argeș), datând din secolul al XVIII-lea, renovată de asemenea, din fonduri europene.

La fel, Biserica ”Sfântu Gheorghe” din Roman. La Iași, Mănăstirea Golia sau Biserica Banu sunt refăcute din fonduri europene. Ca și biserica și zidul Mănăstirii Frumoasa.

Exemple pot fi găsite cu sutele, în toate zonele țării, sunt suficiente doar câteva căutări pe internet.

Ba chiar și mănăstirile din Bucovina, de unde tânărul nostru studinte urla ca din gură de șarpe că nu este lăsat să-și manifeste credința, au beneficiat din plin – ce să vezi? – exact de banii Uniunii Europene.

Un amplu proces de reabilitare a avut loc la Mănăstirea Bogdana din Rădăuți, loc unde sunt înmormântați primii cinci domnitori ai Moldovei și pe care statul român îl lăsase într-o avansată stare de degradare. Banii europeni l-au salvat. Moldovița, Probota, Sucevița sunt și ele renovate prin fonduri europene.

La fel, exemplele sunt cu duiumul când vine vorba de patrimonial național. Cu alte cuvinte, ”imperiul care ne-a confiscat țara”  - dacă e să ne luăm după tânărul nostru studinte -  dă bani serioși pentru a ne menține patrimoniul și tradițiile.

Am vizitat recent minunatul palat brâncovenesc de la Potlogi, renovat cu fonduri europene. La fel, am fost la Conacul Goleștilor din Argeș, salvat de la prăbușire cu bani europeni. Ca și Muzeul Județean Argeș.

Fosta Primărie din Oravița, monument de arhitectură, salvată de la o degradare iremediabilă, cu banii Uniunii Europene.

Arcul de Triumf din București, simbol al unității naționale, renovat din fonduri europene. Edificiul Roman cu Mozaic, Mormântul Pictat Hypogeu, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Cetatea Carsium (Hârșova), Castrul Roman de la Ovidiu, Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Tulcea, Casa Panaghia din Babadag și Farul Vechi din Sulina – toate reabilitate cu bani europeni.

Academia Română, cu onoare prezidată de domnul profesorul Ioan-Aurel Pop, este de asemenea, beneficiara fondurilor europene, pentru  programul Burse doctorale şi postdoctorale prin proiectul "Cultura română şi modele culturale europene: cercetare, sincronizare, durabilitate" . Ca să nu mai vorbim de numeroasele proiecte de cercetare ale institutelor aparținând Academiei Române.

Și atunci, nu e asta fățărnicie?

Mai vreți exemple? Sunt cu sutele! Milioane și milioane de euro sunt vărsate din banii contribuabilului european pentru ca România să-și poată păstra ceea ce i-a mai rămas de pe urma furiei distructive a lui Nicolae Ceaușescu, demolator de biserici, de sate și de centre istorice. Și ceea ce s-a încăpățânat să reziste nepăsării statului român.

De ce l-am invocat pe Nicolae Ceaușescu? Pentru că nostalgia ceaușistă a ajuns azi, paradoxal, un combustibil pentru discursul extremei drepte. Nu întâmplător, liderii săi, după ce fac apologia criminalilor de război, recită din Adrian Păunescu, poetul care nu a abdicat niciodată de la convingerile sale comuniste.

Și mai e ceva: același contribuabil din Uniunea Europeană, zugrăvită de tânărul nostru studinte ca un adevărat Imperiu al Satanei, și-a deschis altarele bisericilor sale catolice (sau protestante, după caz), în Italia, în Spania, în Franța și în celelalte țări europene,  pentru ca românii stabiliți acolo să se poată ruga în tradiția lor ortodoxă.

Asta se numește solidaritate. Și, din păcate, de prea multe ori, cinstite fețe bisericești și laice o înlocuiesc cu cea ce se poate numi simplu și direct: fățărnicie.

Comentarii


© 2021 NEWS INTERNATIONAL S.A.