Doar în Programul Operațional Regional (POR) pe perioada 2014-2020, sunt peste patru miliarde de euro necheltuiți, după șase ani. România a primit, de la Uniunea Europeană, circa 6,8 miliarde de euro pentru dezvoltarea regională, sumă din care se puteau construi și spitale. În ultima raportare a Ministerului Fondurilor Europene - raportare bine ascunsă pe site, în spatele graficelor triumfaliste - scrie că s-au cheltuit până acum 2,1 miliarde de euro, circa 30%.
POR nu este singura sursă care ar putea finanța sistemul medical de stat. Bani au fost destui, din 2012 până acum. Dar clasa politică, dincolo de lozincile spuse la televizor, are niște principii ferme: dacă nu poți sifona ceva, mai bine nu-i cheltui. De aceea nu s-au construit mult promisele spitale regionale, fiindcă era prea complicat să deturnezi banii în buzunarele clientelei. Așa că PSD și Dragnea au inventat sistematic tot felul de povești ca să nu pornească niște investiții care nu le-ar fi adus nici un comision. Abia acum, guvernul PNL a deblocat aceste proiecte, dar aștept să văd și licitații corecte pentru construirea lor. Oricum, ca să fie clar: implementarea proiectului unui spital regional ține peste 100 de luni, adică minimum opt ani și ceva!
A doua poveste care se servește acum poporului este că sistemul medical de stat va fi depolitizat. O minciună. La Baia Mare, cum a dat-o afară pe Sorina Pintea de la Spitalul Județean, PNL a pus un om de partid, scos din buzunar, cu CV de negăsit în spațiul public. În Suceava, managerul spitalului județean era omul baronului liberal Gheorghe Flutur. De PSD nu are sens să mai amintesc. În Vrancea, Oprișan a plasat la conducerea spitalului județean - pe semnătura lui Raed Arafat - un penal condamnat pentru că furase conserve. Dacă nu venea pandemia, omul rămânea liniștit la conducerea spitalului.
Dar problema de fond este mult mai complicată. A explicat, azi, într-un articol publicat pe site-ul contributors, un medic, Marius Ungureanu, cercetător în sănătate publică la Universitatea Babeș Bolyai: “Pentru a avea oameni cu expertiză în pozițiile de management din sistem este nevoie de formarea acestora. Adunați numărul de membri din comitetul director al spitalelor publice (trei sau patru, după caz), șefi de secție, de laboratoare și înmulțiți rezultatul cu numărul de spitale publice (aproape 400). Apoi mai adăugați și posturile de conducere din direcțiile județene de sănătate publică și casele județene de asigurări de sănătate. Este vorba de câteva mii de oameni care trebuie formați. Pentru a-i forma pe ei, trebuie formați cei care să-i formeze.
Va dura cam 10-15 ani dacă politicienii decid că de mâine își iau mâinile de pe aceste poziții și investesc în instituțiile de formare“!
Ce vreau, deci, să spun este că mult promisele investiții în sănătatea publică, dacă chiar vor începe, riscă să fie de fapt o uriașă sursă de bani pentru clientela politică. Unii vor face averi uriașe, iar investițiile se vor dovedi, ca-n multe alte situații, inutile și ineficiente. De când cu pandemia, am văzut cel puțin un spital de stat, la Fălticeni, nou-nouț și cât se poate de nefuncțional, cu lacăt pe ușă.
PNL, dacă mai crede cumva că este partid de dreapta, ar trebui să încurajeze soluții private și, în primul rând, să spargă monopolul artificial, de stat, al CNAS.
Mai vorbim, deci, despre investiții credibile și eficiente în sistemul medical de stat/ depolitizare când învie DNA-ul, iar eternul Raed Arafat, apărătorul și portavocea acestui sistem, pleacă din Guvern.
