În România, viața nu are nici o valoare. Din momentul în care ai ieșit din casă, începe o cursă a supraviețuirii în care scăparea este exclusiv o chestiune de noroc.
Oricine dintre noi poate muri nevinovat în orice moment. Nici un loc nu e sigur, nici măcar în centrul Bucureștiului, unde se află instituțiile centrale ale statului.
Luni, 2 august, un mal de pământ s-a surpat peste 6 muncitori. Doi nu au mai putut fi salvați. Crima nu s-a produs în vreun colț uitat de lume, unde câțiva bărbați băuți bine s-au apucat să sape de capul lor un wc în curte.
Nu, crima a avut loc în centrul Bucureștiului, chiar lângă clădirea Ministerului Culturii.
Mai mult, lucrarea nu era efectuată de un SRL fantomă, înființat de un interlop obișnuit cu pușcăria, care nu dă doi bani pe „domnii polițiști”.
Nu, lucrarea era efectuată de o societate a Primăriei Sectorului 3. O societate care nici nu s-a mai obosit să obțină autorizație, exact ca un SRL fantomă controlat de un interlop.
Pentru că, în realitate, acea societate a Primăriei Sectorului 3 exact asta este, o firmă controlată de un individ cu gândire de interlop. Unul, cei drept, cu gulerele de la cămașă spălate și apretate.
Deși lucrarea se desfășura pe un teren al Ministerului Culturii, conducerea acestei instituții a susținut că nu are nici un contract cu firma Primăriei Sectorului 3, nu a cerut lucrarea și nici nu știe cum au ajuns muncitorii acolo.
Disculparea Ministerului e șubrezită de faptul că șantierul era totuși sub geamul ministrului, nu undeva ascuns. Putea, cel puțin, să reclame abuzul.
Pe de altă parte, primarul Sectorului 3, Robert Negoiță, a fost înregistrat cu câteva zile înainte de crima din subordinea sa recunoscând relaxat că nu e prima dată când societățile pe care le controlează execută lucrări fără autorizație.
„E, noi ne-am obișnuit să facem lucrări pe zone pe care nu le administrăm. Da, ne-am obișnuit să facem treaba asta de mulți ani.
Avem nenorociri lăsate de la municipalitate la Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei, Muncii și alte ministere care au active, care au terenuri, clădiri în administrare în sectorul 3 și le lasă vai de neamul lor”, a declarat primarul Robert Negoiță în ședința Consiliului Local.
Citește și: Șantierul din București unde au murit 2 muncitori nu avea autorizație
Într-adevăr, deși nu a fost niciodată condamnat până acum, primarul Sectorului 3 este obișnuit să încalce legea și să comită abuzuri.
Deși unele dintre aceste abuzuri au fost documentate pe larg de presă, Robert Negoiță este de neatins.
Omul acesta cu gândire de interlop a făcut de toate: gropi de gunoi fără respectarea legii, este acuzat că a dat contracte de la primărie firmelor familiei sale, și-a pus amantele și apropiații în funcții la stat, a tăiat copaci și a schimbat borduri după cum a vrut, a cheltuit bani publici chiar și pe domenii în care nu avea dreptul (după cum recunoaște și în înregistrare), a fost implicat într-un dosar penal cu proxeneți, a construit și vândut peste 1.000 de apartamente pe persoană fizică, înșelând statul care l-a iertat. Și lista continuă.
Dar nu a pățit nimic. De ce?
Pentru că noi, cetățenii, nu putem aresta, judeca și condamna oameni. Iar instituții și instanțe care să facă asta nu mai există în România.
Mă rog, există ca formă, cât să mimăm și noi un sistem de justiție, dar justiția nu se face cu clădiri goale și cu oameni a căror singură preocupare este cum să ajungă mai repede la pensie.
Totul e un decor de film, din carton.
Clădirea pe care scrie DNA e doar un zid, în spate nu mai există nimic.
Înalta Curte de Casație e o denumire dată la mișto, să sune bine, în realitate este doar Înalta Curte unde ne jucăm și noi în nisip până vine dracului, mai repede, pensia specială.
România este o junglă în care fiecare dintre noi poate fi ucis oricând. Pentru că criminalii, fie cei de stat, ca Robert Negoiță, fie privați, ca bizonii care aleargă în trafic, nu au nici un motiv să se teamă.
