Predecesorul său, Donald Trump, tot în primele cinci luni ale mandatului prezidențial reușise să influențeze generarea a doar 894.000 de noi posturi, în economia de peste Ocean.
Din acest punct de vedere, dacă memoria nu mă păcălește, niciun președinte mioritic postdecembrist nu a anunțat vreodată câte locuri de muncă noi au apărut și ca urmare a eforturilor sale de stimulare a politicilor guvernamentale, acelea dezirabil focalizate pe încurajarea eforturilor autohtone de dezvoltare a economiei naționale.
Dar aici nu este SUA.
Iar un enunț precum autocritica este una dintre caracteristicile unei societăți sănătoase și robuste este înlocuit, cu mult zgomot mediatic, de convingerea că învinovățirea, cu orice preț, inclusiv al sacrificării adevărului, a înaintașilor, este cea mai bună soluție spre atragerea simpatiilor spre personaje care, în America tuturor posibilităților, nu ar fi alese nici măcar la nivelul unui county / județ din țara tuturor posibilităților.
Anul trecut, la un sondaj efectuat de Gallup, înainte de aniversarea Zilei Independenței, mândria americană era cea mai scăzută din ultimele două decenii.
De ce?
Dintr-o focalizare excesivă pe neajunsuri, pe necazuri, ceea ce se pare că observăm și în spațiul intra și extracarpatic.
Anul acesta, conform unui sondaj realizat de Pew Research Center, alegerea lui Joe Biden ca președinte a dus la o schimbare a imaginii internaționale a Americii.
De-a lungul președinției lui Donald Trump, publicul din întreaga lume a acordat o atenție scăzută Statelor Unite, majoritatea fiind opusă politicii sale externe.
Acest lucru a fost valabil mai ales în rândurile aliaților și partenerilor americani cheie.
Acum, un nou sondaj al Centrului de Cercetare Pew realizat în 16 țări constată o creștere semnificativă a ratingurilor pentru SUA, cu un sprijin puternic pentru Biden și câteva dintre inițiativele sale politice majore.
În fiecare dintre cele 16 arealuri chestionate, mai mult de șase din zece respondenți spun că au încredere în Biden, pentru că face ceea ce trebuie în afacerile mondiale.
Privind la 12 națiuni chestionate atât în acest an, cât și în 2020, o medie de 75% exprimă încredere în Biden, comparativ cu 17% pentru Trump, anul trecut - susține Pew Research Center.
De ce are nevoie România de alianța cu SUA?
Pentru că actuala superputere numărul 1 a lumii are un parteneriat strategic cu țara noastră, generat atât de poziționarea geografică a României, cât și de realitatea că Forțele Armate ale României au fost și rămân, prin relația lor specială cu Forțele Armate ale SUA, verificată și cimentată în trei teatre de război - ex-iugoslav, afgan și irakian -, o pildă de susținere consecventă, inteligentă, a valorilor democratice și a statului de drept în spațiul intra și extracarpatic.
Prezența scutului defensiv reprezentat de rachetele balistice de la Deveselu confirmă importanța pe care Statele Unite ale Americii o acordă pilonului sud-estic al graniței răsăritene a NATO, cel nord-estic find Polonia.
Recenta prezență în Europa, în Marea Britanie, ulterior la UE și la NATO, a președintelui Joe Biden a redat încrederea aliaților în angajamentul SUA, pentru apărarea lor în situația unei surprize strategice, a potolit apetența Parisului pentru o iluzorie armată europeană și a îndemnat Berlinul la mai mult realism, în abordarea tradiționalului său joc geopolitic, la două capete - cu Casa Albă și cu Kremlinul.
Ce ar fi România fără o relație transatlantică solidă?...
Din fericire, statul român susține o Alianță Nord-Atlantică robustă și indivizibilă, în contextul în care unele statalități vecine par a semăna cu valurile Mării Negre, cele care se învolburează din senin și se liniștesc apoi brusc.
Serbia mizează în continuare pe sprijinul complex al Rusiei, Ungaria continuă promovarea unor obiective teoretic economice, dar care subminează autoritatea administrațiilor locale în unele județe din Transilvania - pământ în veci românesc -, iar entitatea dintre Prut și Nistru așteaptă, ca pe o pară mălăiață, limpezirea opțiunilor alegătorilor la apropiatele alegeri pentru parlamentul din Chișinău.
La est de România există provocări care sunt generate de adepții dictaturii, statului totalitar și încălcării fără jenă a drepturilor omului.
Este bine că țara noastră susține și promovează conceptul de reziliență strategică transatlantică.
Dar să nu se uite, nicio secundă - fie că place sau nu unor europeni din centrul continentului nostru - că elementele de bază ale rezilienței NATO sunt asigurate imediat, decisiv și fără menajamente, de armata Statelor Unite ale Americii, neegalată, ca experiență de luptă, nici de forțele armate rusești și nici de cele chineze.
Declarația de Independență adoptată cu 245 de ani în urmă nu făcea decât să pecetluiască soarta liberă a coloniilor americane, care nu se mai considerau supuse regelui britanic George al III-lea, devenind state unite, libere și independente, la 4 iulie 1776.
În fiecare an, pe 4 Iulie, pământenilor de peste Ocean li se aduce aminte că trebuie să fie recunoscători pentru faptul că sunt americani.
În fiecare an, pe 1 Decembrie, românii nu uită granițele României din finalul anului 1918.
În Statele Unite nu a murit promisiunea de libertate și dreptate pentru toți.
În România mai avem de parcurs un drum, în această privință.
De la înălțimea Statuii Libertății, din New York - icoana americană a demnității umane, acum deschisă vizitatorilor 24 de ore, din tot atâtea posibile - am admirat capacitatea unei națiuni de a construi mai departe, una dintre cele mai moderne societăți de pe glob.
De la vizita la Senatul SUA - unde domină vulturul bicefal - am înțeles apetența pentru gloria Imperiului Roman.
Din vizita la Pentagon am reținut opțiunea sine qua non, a fiecărui comandant, de a nu lăsa pe nimeni în urmă, pe timpul unei confruntări armate.
De ce are nevoie România de alianța cu SUA?
România are nevoie de Parteneriatul Strategic cu SUA și pentru că românii refuză instinctiv:
* să nu trăiască liberi,
** să accepte dictatura și
*** să nu fie respectați pentru valoarea lor umană.
____________________________
Opiniile publicate în această rubrică aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al redacției.
____________________________
