Deși sunt 11 candidați, doar cinci pot avea un impact major asupra acestor alegeri prezidențiale: Crin Antonescu, Nicușor Dan, Elena Lasconi, Victor Ponta și George Simion.
Pentru prima dată de când merg la alegeri, adică din 1990 încoace, nu aș vota din convingere cu niciunul dintre ei. Asta nu mi s-a mai întâmplat până acum la turul 1. La turul 2 a fost o singură excepție: finala Iliescu – Vadim.
Din punctul meu de vedere, pentru fiecare dintre cei cinci actuali candidați, minusurile sunt mai mari, la unii dintre ei foarte mari, decât plusurile.
Desigur, fiecare dintre noi avem sistemul propriu de referință. Pe câțiva dintre candidați i-am avut invitați, cu ani în urmă, la emisiunile TV pe care le realizam, așa că îi pot evalua mai obiectiv. I-am văzut când au început și am văzut cum s-au transformat în ceea ce sunt acum.
În esență, sunt doi candidați cu ștate vechi, cu obiceiuri politice la fel de vechi, și trei oameni noi, cu obiceiuri noi. Dar cum nici toate obiceiurile vechi nu-s toate rele, nici obiceiurile noi nu-s toate bune.
Spre sfârșitul anilor ‘90, un cunoscut îmi spunea că, înainte de alegeri, el trage linie ca să vadă cum i-au mers afacerile. Dacă îi mergeau bine, vota cu cei care erau la putere. Dacă era pe pierdere, vota cu cei care erau în opoziție, sperând să se schimbe ceva în bine.
I-am spus că mi se pare un calcul cinic și că ar trebui să votăm principii, nu neapărat persoane și conjuncturi.
Ce s-a întâmplat? Fiecare dintre noi a mers pe calea sa și amândoi am fost mulțumiți de deciziile luate, chiar dacă ele au fost complet diferite în anumite momente.
Însă de data aceasta e posibil ca amândoi să cădem într-o prăpastie din care ne va lua foarte mult să ieșim pentru a ajunge la nivelul la care suntem azi.
Eu nu pot vota pentru izolare și pentru întoarcerea într-un trecut negru pe care eu l-am trăit și m-a marcat pe viață. Știu ce înseamnă să fii închis în propria țară și, pentru mine, libertatea de a-mi putea trăi viața oriunde contează infinit mai mult decât repartiția cu chirie într-un apartament ridicat peste casa bunicilor mei care a fost dărâmată cu forța.
Amicul meu nu va putea vota nici el pentru izolare și pentru întoarcerea la un stăpân tâlhar, violator și criminal. Știe că afacerile lui s-ar duce de râpă și, într-o bună zi, e foarte probabil să fie anunțat că tot ce a agonisit nu mai este al lui.
Știți povestea fake a lui Mihăiță, cel care spală parbrize la intersecții ca să strângă bani pentru frățiorul lui? Povestea lacrimogenă, inventată cu ajutorul Inteligenței Artificiale, a strâns zeci de mii de like-uri de la oameni care chiar există și, cei mai mulți dintre ei, sunt de bună credință. Doar că le lipsește un filtru al gândirii pentru a-și da seama că sunt înșelați. Și n-au nicio vină.
De vină, o vină diabolică, sunt însă cei care creează astfel de povești pentru a profita de oameni de bună credință. Nu e nicio deosebire între ei și escrocii care vând credulilor șaibe de cupru pe post de inele de aur la colțul străzii. Doar că acum nu e vorba doar de bani, e vorba de conștiințe.
Cu cei care fac astfel de violuri de conștiință nu voi putea vota niciodată și voi lupta împotriva lor cu toate puterile.
Cum aș putea să fiu vreodată de partea unui astfel de abuzator? De partea celui în putere care fură de la un copil?
România de astăzi e puternică și asta nu datorită vreunui personaj politic, nicidecum. E puternică pentru că are încă oameni geniali și oameni muncitori, serioși și de bună credință. Da, România e o țară încă puternică, uitați-vă în jurul vostru și, încă o dată, nu datorită politicienilor.
Spun asta pentru că tot aud diverși candidați spunând că o să facă ei țara mai puternică. Nu acesta este criteriul pentru care să îi votați sau nu.
Așa că, dacă nu știți deja cu cine să votați, gândiți-vă unde sunteți acum, unde ați vrea să-i vedeți pe copiii voștri și feriți-vă de escrocii care vând iluzii.
