Pe cale de consecință telespectatorul schimbând postul de televiziune, după câteva minute, sau parcurgând, în diagonală, un comentariu scris pe această temă.
Însă dinamica Frontului de Est a devenit o ecuație geopolitică care indică:
1. până când Statele Unite ale Americii vor ajuta Ucraina - cel mai probabil, la finele lunii decembrie 2023 urmând a fi reluate negocierile dintre Kiev și Moscova, pentru simplul motiv că în 2024 vor fi alegeri prezidențiale peste Ocean -,
2. cât de realistă, sau nu, este determinarea echipei președintelui rus Vladimir Putin de a menține presiunea militară asupra entității statale ucrainene, în speranța că, după Joe Biden va veni un președinte dornic să investească mai mult în prioritățile SUA, decât în necesitățile defensive ucrainene,
3. dacă au fost, sau nu, justificate speranțele generate de planul de pace al Beijingului și dacă va avea loc și cu ce rezultate concrete, vizita unui emisar al președintelui Xi Jinping, la Kiev,
4. sustenabilitatea angajamentului cancelarului german de a fortifica și reforma Uniunea Europeană, inclusiv prin viitoarea extindere, asta însemnând și admiterea ca membri a unor state precum Ucraina și Republica Moldova,
5. consecvența președintelui Franței în sprijinirea Ucrainei, pentru consolidarea rezistenței sale naționale, contra agresiunii ruse, în condițiile în care nu a fost uitată declarația sa, că Rusia nu trebuie umilită la viitoarele negocieri, când vor fi acestea,
6. cum vor fi concretizate angajamentele complexe ale Uniunii Europene, de a sprijini, inclusiv cu muniție, determinarea Kievului, de a nu ceda în fața terorismului de stat practicat de Federația Rusă, în sudul și estul Ucrainei,
7. în ce măsură se va confirma consolidarea graniței de est a NATO prin contribuțiile aparte, complementare, ale Poloniei, României și Cehiei.
Temporizarea Kievului
A avut efect "scurgerea" unor anumite documente clasificate, dar de un cert interes public, în presa americană, unul dintre obiective fiind și atenționarea actualei conduceri a Ucrainei, că o măsură pripită, privind trecerea la contraofensivă, care s-ar putea finaliza printr-un nedorit și trist eșec, ar putea fi urmată de întrebarea dureroasă: merită sprijinită în continuare rezistența națiunii ucrainene?
Președintele Ucrainei, Volodymyr Zelensky, a înțeles acest pericol. Și de aceea, mai nou, a declarat că țara sa are nevoie de mai mult timp, pentru a lansa o contraofensivă mult așteptată împotriva Rusiei, deoarece militarii ucraineni au încă nevoie de ajutor occidental.
Din păcate, pe termen scurt și probabil mediu, Kievul nu va primi nici avioane de tipul F-16, pentru a face diferența specifică în luptele aeriene, nici rachete cu rază lungă de acțiune, pentru a lovi în adâncimea dispozitivului militar rusesc, care și-a poziționat punctele de comandă, de mari unități și eșalonul logistic la peste 100 de kilometri în spatele liniei frontului.
Contraofensiva armatei ucrainene are în vedere eliberarea teritoriilor ocupate, de invadatorii ruși, inclusiv a peninsulei Crimeea, dar... de la dorință, până la putirință, cu regret, este o distanță.
Sigur că șeful statului ucrainean a repetat că Ucraina poate continua mai departe lupta cu forța rusă de invazie și poate avea succes, dar chiar dacă militarii ucraineni au un moral ridicat, tehnică de luptă modernă, echipament pe măsură provocărilor de pe câmpul de luptă, forța expediționară trimisă de Kremlin are o superioritate numerică, echivalentul a 47 de divizii fiind dislocat în cele patru oblasturi parțial ocupate și în Crimeea. Asta în timp ce armata ucraineană mai are, pe întreg teritoriul național, un efectiv total egal cu acela corespunzător, probabil, pentru 50-60 de divizii.
Și atunci, ce mai așteaptă Ucraina?
În primul rând nu toate transpostoarele blindate promise de aliați și nici toate tancurile anunțate, în diferite capitale europene și peste Ocean, că vor fi livrate Kievului, nu au sosit pentru a dota complet noile brigăzi de luptă. De aceea, un înalt oficial guvernamental, care a vorbit în condiții de anonimat, a spus că liderii țării „au înțeles că trebuie să aibă succes”, dar că atacul nu ar trebui privit ca un „glonț de argint”, într -un război aflat acum aproape în a 15 -a lună a sa .
Sigur că, pentru ridicarea moralului conaționalilor săi, președintele Ucrainei și -a exprimat încrederea că armata țării sale ar putea avansa, avertizând cu privire la riscurile unui „conflict înghețat” pe care Rusia „se bazează”.
În traducere liberă, așa cum am mai afirmat și cu alte ocazii, inclusiv pe micul ecran, Moscova speră că se va ajunge la o situație precum în peninsula Coreeană, cu teritoriile sudice și estice ucrainene - parțial controlate militar - integrate în Federația Rusă ( precum Coreea de Nord este dependentă de China comunistă ) și cu restul teritoriului ucrainean orientat geopolitic spre comunitatea europeană democratică și spre parteneriatul special cu SUA ( așa cum Coreea de Sud are o conexiunea aparte cu superputerea nr.1 a lumii).
După cum se știe, președintele Zelensky a oferit o propunere de pace în 10 puncte, solicitând returnarea întregului teritoriu invadat, plăți de reparație pentru daunele legate de război și crearea unui tribunal special pentru urmărirea infracțiunilor de război rusești, un plan pe care Moscova, cum era și de așteptat, l-a respins.
Baletul oratoric al purtătorului de cuvânt al Kremlinului
În condițiile în care fondatorul grupului Wagner, Evgeny Prigozhin, nu a ezitat, în ultimul său mesaj video, ca să se refere la un "bunic vesel " - trimiterea evidentă fiind la chipul zâmbitor, încrezător al lui Vladimir Vladimirovici Putin, afișat la tribuna oficială a paradei militare organizate pe 9 mai 2023, în Piața Roșie, din Moscova - purtătorul de cuvânt al președintelui rus, Dmitry Peskov, a folosit oportunitatea acordată miercuri, de canalul TV Bosnian și Herțegovinian ATV, pentru a formula enunțuri de interes general, preluate de presa Europei democrate.
Din această perspectivă, el a declarat, în interviul dat ATV, că obiectivele pe care Rusia le -a stabilit atunci când a lansat „operațiunea militară specială” au fost „parțial atinse”, dar că sarcinile „legate de protecția rezidenților Donbas” sunt departe de a fi fost finalizate.
Observați? S-a referit doar la estul Ucrainei, unde trupele ruse au ocupat, parțial, oblasturile Lugansk și Donețk.
Inteligent, capabil de jonglerii oratorice, Peskov a fentat întrebarea vizând absența unor câștiguri semnificative ale Moscovei, pe câmpul de luptă, afirmând că în Ucraina nu este vorba de un...război!!! „Războiul este un lucru complet diferit. Acesta presupune distrugerea totală a infrastructurii, distrugerea completă a orașelor. Nu facem asta. ” Un astfel de tupeu nu mai avea decât Ulrich Friedrich Wilhelm Joachim von Ribbentrop, care a ocupat funcția de ministru al afacerilor externe a Germaniei naziste, din 1938 până în 1945.
Luat la întrebări, privind situația din orașul Bakhmut, pe care trupele rusești și mercenarii grupului privat Wagner au încercat să -l cucerească de luni întregi, Peskov a spus că „emoțiile se desfășoară în sus” și a numit orașul drept o „zonă fortificată foarte puternică” - o recunoaștere indirectă a defensivei puternice ucrainene.
Dmitry Peskov a știut să facă o piruetă abilă - când a fost invitat să comenteze conflictul continuu dintre fondatorul grupului Wagner, Evgeny Prigozhin, și conducerea Ministerului Apărării din Rusia - răspunzând, cu o neutralitate mimată: „Nu voi numi niciun nume, dar voi spune asta, indiferent de ceea ce spun ei și ce declarații fac, acestea sunt toate forțele armate ale Rusiei. Acestea sunt toate forțele rusești. Aceste forțe urmăresc același obiectiv. ”
Numai că în timp ce luptătorii Wagner mențin pozițiile cucerite, alte trupe ruse, coordonate de generalul Valery Vasilyevich Gerasimov, care este și șeful Statului Major al Armatei Federației Ruse, s-au retras 2 kilometri din mult disputatul Bakhmut.
Starea de spirit de peste Ocean
„Ofensiva de primăvară” a Ucrainei nici măcar nu a început încă, dar unii politicienii occidentali o analizează deja, pentru a-și reformula gândirea despre războiul defensiv al Kievului, împotriva politicii imperiale a Kremlinului.
Ce reacții vor avea SUA, Uniunea Europeană și NATO dacă plecarea la atac, pe anumite direcții, a trupelor ucrainene, va eșua sau vor avea victorii minore, parțiale?...
Peste tot se repetă ideea că, în momentul în care terenul va fi uscat, tancurile armatei ucrainene vor ataca pozițiile defensive ruse, cel mai probabil pe acelea din sudul Ucrainei.
Liderul republican al Senatului, Mitch McConnell, a prezis că finanțarea SUA pentru sprijinirea armatei Ucrainei va continua să curgă, în ciuda apelurilor tot mai mari, din partea unor membri izolaționişti ai propriului său partid, de a reduce sau de a pune capăt ajutorului pentru Kiev.
„Cred că avem suficient sprijin în Congres, pentru a susține acest lucru mult mai mult. Toată conducerea Camerei și a Senatului, din partidul meu, este foarte decisă să acționeze în favoarea înfrângerii rușilor”a spus McConnell.
Înfrângerea trupelor invadatoare ale Kremlinului?
O reformulare, mai realistă, ar fi aceea că „ofensiva de primăvară” a armatei Kievului, atâta cât și cum va fi, este posibil să se finalizeze cu eliberarea unor teritorii, care să oblige Moscova să accepte negocieri fără condiții prealabile.
Dar pentru negocieri fără condiții impuse de Kremlin nu s-a pronunțat nici China, care optează pentru începerea dialogului pornind de la situația reală din teren, nici SUA, focalizată public doar pe sprijinul complex, decisiv, pe care îl acordă pentru supraviețuirea entității statale ucrainene.
„Cu siguranță cred că există un calcul în Kremlin, că Rusia este mai rezistentă decât Occidentul”, a declarat Thomas E. Graham, care a ocupat funcția de director principal pentru Rusia, în Consiliul de Securitate Națională al SUA, de la 2004 - 2007. Tot el a remarcat că rușii „se gândesc la aceste cicluri electorale. Cine știe ce se va întâmpla în 2024, în Statele Unite? Nu este clar unde se află oamenii americani pe termen lung. Cred că Kremlinul și Putin cred că, în acest sens, timpul este de partea lor. ”
Deocamdată, de facto:
I. granițele Rusiei, cu Ucraina, sunt modificate prin extinderea spre Vest a teritoriului Federației Ruse,
II. NATO și UE au înțeles că poate fi vorba de un război european pe termen nedefinit,
III. iar Putin - după cum arăta pe 9 mai 2023 - visează cu ochii deschiși la o victorie, care să prefațeze refacerea comunității de națiuni, care a trăit pe teritoriul ex-sovietic.
Doar nu întâmplător, șase conducători de republici foste membre ale URSS l-au secondat la urmărirea paradei militare":
*președintele Belarus, Alexander Lukașenko,
*președintele Kazahstanului, Kassym-Jomart Tokayev,
*prim-ministrul armean, Nikol Pashinyan,
*președintele tadjik, Emomali Rahmon,
*liderul uzbec, Shavkat Mirziyoyev,
*președintele Kârgâzstanului, Sadyr Japarov.
În mod previzibil au absentat, cum era și firesc, conducătorii democrați ai Estoniei, Letoniei și Lituaniei și președintele Republicii Moldova, entitatea creată manu militari de trupele sovietice, prin ocuparea samavolnică a estului României regale, din stânga Prutului și a Bucovinei de Nord - și azi aflată sub administrare străină.
Lecția de învățat, pentru opinia publică europeană? Nicio confruntare militară majoră derulată pe bătrânul nostru continent nu s-a încheiat cu păstrarea granițelor anterioare ale statelor adversare. Oricât de lung a fost un război sau altul.
