Totuși, a scăpat orașul de dughene și a lăsat moștenire celebrul „metrou ușor“.
Mi-am început viața în București în mandatul lui Adrian Videanu, edilul de al cărui nume a rămas agățată, pentru vecie, „borduriada“, schimbarea anuală a bordurilor devenită virală azi printre primari. Dar, a fost cel care a reabilitat majoritatea bulevardelor pline de gropi în anii 1990 și cel care a lansat cele mai multe proiecte de infrastructură.
A urmat Sorin Oprescu, a cărui faimă de bun manager de spital, construită de jurnaliști care îi mâncau din mână, nu l-a ajutat să coordoneze eficient un mastodont precum Bucureștiul.
S-a râs mult de autostrada lui suspendată, a avut numeroase propuneri contestate de urbaniști și de ecologiști și a sfârșit într-un flagrant de luare de mită.
Dar tot a reușit finalizarea Pasajului Basarab, început de Băsescu, a unui pasaj subteran și pornirea lucrărilor la încă unul subteran și două supraterane.
Despre primarii de dinainte de a mă muta în Capitală nu comentez, dar reputația lor e suficient de puternică ca să nu mai fie mare lucru de dezbătut: Viorel Lis a fost mare jucător de păcănele și cel care a dat cele mai multe case de la Primărie jurnaliștilor; ștampila pe Crin Halaicu e cu gropi în asfalt, iar numele celorlalți a dispărut din memoria colectivă.
Dar, nici unul dintre cei amintiți mai sus nu au fost, pentru București, o țeapă atât de mare cum se dovedește a fi Gabriela Firea. De pe urma acestei mahalagioaice de televiziune, care își pune mâna în șold și țipă la oricine o critică, nu rămâne decât dezastru.
Nu există nici un proiect cu care să se poată lăuda cu adevărat această falsă creștină care se îmbracă cu icoane și cu brâuri ale Maicii Domnului.
Ne va rămâne, în schimb, sumbra amintire a risipei de bani publici pe societăți comerciale înființate ilegal și pe care refuză să le desființeze, a sutelor de pile aduse în Primăria Generală, pe persoană fizică sau pe firmă, pe care a aruncat milioane de euro.
Va rămâne obsesia pentru festivaluri stupide, petreceri inutile, târguri scumpe, kitsch și roz pițiponc, mici, bere și ouă din paiete. Rămân autobuzele turcești azur care se strică din kilometru în kilometru. Rămâne falimentul RADET și al întregului oraș.
O țeapă uriașă pe care ne-am luat-o de la această individă votată de doar 200.000 de bucureșteni, din cauza bâlbâielilor opoziției și a complicității politicienilor care au acceptat alegerile locale într-un singur tur de scrutin.
O țeapă enormă, asemeni celei celebre cu cartof din fața Palatului Regal, de care, ca și varianta sa de marmură albă, vom scăpa în mult, mult prea mulți ani de austeritate, stres în trafic și stres în locuințele prea reci iarna.
