Poate fi doar o listă îngropată fie într-un sertar din iatacul său imens sau într-un laptop prăfuit pe care joacă solitaire și care sunt dublate de copii de rezervă la Liublianka. Temutul sediu al KGB.
Pe această listă se află lista tuturor colaboratorilor săi din Vestul decadent așa cum este denumit mai nou de propagandiștii săi. E o listă lungă rău de tot care îl ajută la nevoie. De exemplu a avut nevoie la reuniunea de la Rammstein din Germania ca aliații să nu se înțeleagă asupra livrărilor de tancuri Ucrainei. A obținut ceea ce și-a dorit iar Ucraina nu a primit mult cerutele tancuri. Are nevoie de cel puțin câteva sute pentru a ține piept rușilor însă nu le-a primit.
Discordia din rândul aliaților NATO a fost aliatul perfect al lui Putin. El e un singur pol de decizie, deși unii se tot îmbată cu apă rece și tot speră la apariția altor centri de putere la Moscova concurenți dictatorului cu sânge pe mâini, în timp ce în NATO și UE sunt zeci de factori de decizie concurenți iar majoritatea covârșitoare a deciziilor se ia cu unanimitate.
Dincolo de antiamericanismul fățiș, camuflat al unor europeni, de disensiunile dintre diferiți poli de decizie europeni, fie vestici, fie estici, dincolo de orgolii și vanități istorice Putin știe că aliatul său cel mai de preț este lista de pe noptiera lui. Acum vreo jumătate de an în jurul unui jurnalist de la Bellingat, o publicație cu surse bune în serviciile de informații sau folosită de acestea, se tot vorbea că ancheta o listă cu 600 de oficiali europeni care s-ar fi aflat pe ștatul de plată al lui Putin.
Acesta a negat ulterior informația însă e foarte posibil ca cei , care au lansat pe piață acest zvon, să fi avut ca singur scop aducerea aminte celor 600 de faptul că undeva pe culoarele Kremlinului cineva știe și, indubitabil, are și dovezi. E fie un șantaj ordinar, fie o aducere aminte că, în schimbul banilor sau a favorurilor, acum ei trebuie să acționeze.
De la apariția zvonului în privința posibilei existențe a acestei liste au apărut știri firave privind eliminarea unor spioni ruși din rândul unor instituții occidentale, fie că e vorba de niște funcționari de printr-un minister german, fie a doi angajați guvernamentali suedezi de origine iraniană care furnizau informații Moscovei.
Însă nimic de proporții care să zdruncine, să șocheze, să îi arate lui Putin că toată rețeaua lui din Europa de Vest e anihilată. Pun toate declarațiile, deciziile și inacțiunile lui Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, ale premierului austriac Nehammer, ale celui ungar, Viktor Orban, ale președintelui croat, Zoran Milonevici, pe seama relației lor speciale cu Putin și pe faptul că undeva interesele lor s-au intersectat mai degrabă material decât ideologic.
Și aceștia nu sunt singurii oficiali europeni cu Putin în suflet. Avem și noi în România niște aiuriți cărora le dau lacrimile de bucurie când mai comite Rusia o atrocitate în Ucraina sau cân vreun oficial de la Moscova se burzuluiește la Vestul decadent unde tuturor le plăcea, până la invazia Ucrainei, să se relaxeze. Și unde copii lor încă studiază sau doar duc o viață de dolce far niente pe banii lui papa furați din mama Rusie pe care sărăntocii din colțurile îndepărtate ale Patriei trebuie să o apere acum de Ucraina satanizată.
Și acești oficiali europeni de mai sus reprezintă doar vârful icebergului, doar cei ale căror declarații sunt interesante pentru presă. Sub ei o cohortă nevăzută de sute sau chiar mii de funcționari mai mărunți și șterși, preluați de la fosta URSS sau recrutați ulterior căderii zidului Berlinului, își dau silința să își răsplătească cu informații, inacțiuni, dezinformări sofisticate, piedici de tot felul pentru deciziile care ar supăra Moscova.
Și nu doar spectrul politic și guvernamental sunt țintele lui Putin și ale regimului său dar și cel al ONG-urilor de tot felul, al așa zisei societăți civile de care nu te poți atinge cu o floare că imediat ești catalogat un antidemocrat sadea.
Parchetele naționale din aceste țări sau cel mult prea galonat condus de Laura Codruța Kovesi par legate de mâini și de picioare în privința acestui aliat nevăzut al lui Putin. Nu tu descinderi spectaculoase la 6 dimineața, nu tu înregistrări ale apelurilor telefonice ale celor prinși cu mâța în sac, nu tu detalii picante ale modului cum îl serveau pe Putin. Nimic, nimic. O tăcere asurzitoare și neliniștitoare.
Acestea tot cu corupția din Estul Sălbatic se ocupă, tot aici arată cu degetul, nu că ai noștri ar fi uitat să ceară o șpagă pe care să o folosească să-și cumpere o vilă la Paris și o mașină de lux germană. De abia acum săptămâni, Parchetul European de abia își punea problema să se ocupe de cazuistica legată de corupția oficialilor europeni în relația cu Rusia. Până la o inițiativă legislativă și demararea unor dosare mai trec luni poate chiar ani buni.
Cine-și închipuie că eventualul succesor al lui Putin nu se va folosi de această vastă rețea din vest și din est e de o naivitate vecină cu prostia cruntă, cu ignoranța specifică adolescenților cu burta plină.
Mai ales în contextul unui improbabil sfârșit al războiului din Rusia când pagubele pe care vor trebui să le plătească rușii vor fi de ordinul a mii de miliarde de euro această listă devine și mai importantă. Locatarii ei vor avea misiunea să diminueze cuantumul pagubelor ce vor fi calculate, să îngreuneze plata lor până ce inflația galopantă din Rusia le va diminua complet, să facă tot posibilul încât să arate că Rusia a fost de fapt victima unui călău care ar trebui să plătească singur etc
