În contextul a şapte cauze penale aflate pe rolul său, Tribunalul regional din Varşovia a hotărât să solicite din partea Curţii de Justiţie a UE orientări cu privire la compatibilitatea cu dreptul UE a anumitor dispoziţii de drept naţional care acordă ministrului justiţiei/procuror general competenţa de a detaşa judecători la instanţe de grad superior pentru o durată nedeterminată şi, în orice moment, poate revoca în mod discreţionar această detaşare.
Concret, instanţa menţionată arată că fiecare dintre completurile de judecată chemate să se pronunţe în cauzele în discuţie în litigiul principal este alcătuit din judecătorul aflat la originea trimiterii, în calitate de preşedinte, şi alţi doi judecători.
În fiecare dintre cauze, unul dintre aceşti doi judecători este un judecător detaşat de la o instanţă de grad inferior prin decizie a ministrului justiţiei/procuror general (denumiţi în continuare "judecătorii detaşaţi"). În plus, unii dintre judecătorii detaşaţi îndeplinesc şi funcţia de "agent disciplinar" pe lângă responsabilul în materie disciplinară pentru judecătorii de la instanţele ordinare.
În concluziile sale, avocatul general Michal Bobek al Curţii de Justiţie a UE respinge, mai întâi, argumentele potrivit cărora cererile de decizie preliminară sunt inadmisibile ca fiind înaintate de un singur judecător - preşedintele completului de judecată care se pronunţă în cauzele penale în discuţie -, iar nu de către complet ca atare.
CJUE nu are atribuţia de a verifica respectarea tuturor normelor de procedură de drept naţional
Avocatul general arată că, în cazul în care organismul care formulează cererea este un organism naţional care acţionează în calitate de organ jurisdicţional, nu revine Curţii atribuţia de a verifica respectarea tuturor normelor de procedură de drept naţional. Prin urmare, instanţa de trimitere este o "instanţă" în sensul articolului 267 al Tratatului privind funcţionarea UE (TFUE).
Avocatul general Bobek consideră în continuare că nimic din dreptul Uniunii Europene nu împiedică statele membre să recurgă la un sistem potrivit căruia judecătorii pot fi detaşaţi temporar, în interesul serviciului, de la o instanţă la alta.
În sisteme în care ministrul Justiţiei răspunde de aspecte organizatorice şi de personal în ceea ce priveşte sistemul judiciar, detaşarea anumitor judecători poate intra în domeniul de competenţă al ministrului. Cu condiţia ca procedurile prevăzute de lege să fie respectate, ca toate aprobările necesare potrivit legislaţiei naţionale să fie acordate şi ca normele de drept comun privind numirile, titularizarea şi revocarea judecătorilor să se aplice în continuare pe durata detaşării, nici acest aspect, ca atare, nu ridică probleme.
Într-un sistem care respectă statul de drept trebuie să existe cel puţin o oarecare transparenţă şi tragere la răspundere
Totuşi, nu aceasta pare să fie situaţia în privinţa normelor naţionale în discuţie. În opinia avocatului general, judecătorii detaşaţi nu sunt supuşi normelor de drept comun, ci unui regim juridic mai degrabă special şi foarte neliniştitor.
Avocatul general consideră că, într-un sistem care respectă statul de drept, ar trebui să existe cel puţin o oarecare transparenţă şi tragere la răspundere în privinţa deciziilor referitoare la detaşarea judecătorilor. În special, orice decizie în legătură cu detaşarea judecătorilor (iniţiere sau revocare) ar trebui să fie adoptată pe baza anumitor criterii cunoscute ex ante şi să fie motivată în mod corespunzător.
În plus, asemenea criterii ar trebui să poată oferi un grad minim de claritate în privinţa motivului pentru care a fost luată o anumită decizie şi a modului în care ea a fost adoptată, cu scopul de a garanta o anumită formă de control.
Cu toate acestea, nicio astfel de caracteristică nu se regăseşte în măsurile naţionale în discuţie. Astfel, criteriile utilizate de ministrul justiţiei-procuror general pentru detaşarea judecătorilor şi pentru revocarea detaşării acestora, presupunând că există, nu sunt, în orice caz, date publicităţii.
Revocarea în mod discreţionar, în orice moment, a judecătorilor detașați în Polonia, o sursă de profundă îngrijorare
Mai mult, faptul că detaşarea are loc pe durată nedeterminată şi că ministrul justiţiei-procuror general o poate revoca în mod discreţionar în orice moment constituie o sursă de profundă îngrijorare. Avocatul general Michal Bobek consideră că o detaşare (judiciară) ar trebui să fie în mod normal pe durată determinată, stabilită în funcţie de o perioadă dată sau până la producerea unui eveniment previzibil în mod obiectiv. Prin urmare, a permite exercitarea unei marje discreţionare neîngrădite, necontrolabile şi netransparente de către ministrul justiţiei-procuror general, care constă în detaşarea judecătorilor şi în revocarea lor în orice moment după cum consideră de cuviinţă, pare să depăşească ceea ce poate fi considerat rezonabil şi necesar pentru asigurarea bunei funcţionări a structurii judiciare naţionale şi a unui volum de activitate armonios în cadrul acesteia.
Avocatul general al CJUE arată că, în circumstanţe precum cele din cauzele principale, nu se mai regăsesc garanţiile minime necesare asigurării indispensabilei separări dintre puterile executivă şi judiciară. Normele naţionale în discuţie nu oferă suficiente garanţii pentru a inspira persoanelor, în special celor care fac obiectul unor proceduri penale, o încredere rezonabilă că judecătorii care alcătuiesc completul de judecată nu sunt supuşi presiunilor externe şi influenţelor politice şi că nu au un interes concret în soluţionarea cauzei. Avocatul general propune Curţii să constate, aşadar, că dispoziţiile naţionale menţionate sunt incompatibile cu articolul 19 al Tratatului privind Uniunea Europeană.
Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justiţie. Misiunea avocaţilor generali este de a propune Curţii, în deplină independenţă, o soluţie juridică în cauza care le este atribuită. Judecătorii Curţii urmează să delibereze în această cauză. Hotărârea va fi pronunţată la o dată ulterioară.
