Numele lui Anastase Dragomir a intrat în istoria științei și tehnicii internaționale, după ce românul a perfecționat un sistem pentru salvarea piloților și a pasagerilor în caz de accidente. El a inventat scaunul ejectabil, folosit de americani la avioanele supersonice.
Povestea românului care e salvatorul piloților
Anastase Dragomir s-a născut la data de 6 februarie 1896 la Brăila, într-o familie cu șase copii. A făcut școala în orașul natal și a urmat cursurile Politehnici, pasionat de aviație. După facultate a plecat în Franța unde a lucrat o vreme la mai multe uzine de avioane.
Citește și: Povestea maistrului care a inventat primul pistol-mitralieră fabricat în România. Avea doar 17 ani
Aceasta a fost perioada în care i-a venit ideea perfecționării unui sistem pentru salvarea pilotilor și a pasagerilor în caz de accidente aviatice. Primul pas către invenția sa l-a făcut în 1928, în Franța.
Pe 3 noiembrie 1928 a depus cererea de brevet numită „Nouveau système de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aérienne”. În realizarea invenției, Anastase Dragomir (foto jos) a fost ajutat de un alt român, Tănase Dobrescu.
Așa cum era descrisă în brevetul obținut în aprilie 1930, invenția însemna „un nou sistem de parașutare din aparatele de locomotie aeriană, fiecare pasager având o parașută proprie care permite, în momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion, astfel încât parașuta,împreuna cu pasagerul instalat pe scaun, sa treacă printr-o deschizatură a podelei“. Invenția era menită să ofere un plus de siguranță piloților și pasagerilor aparatelor de zbor.
Invenția românului nu s-a bucurat într-o primă fază de succes în rândul companiilor aviatice care s-au ferit să investească în sistemul său.
Abia după îndelungi insistențe, românul a reușit să obțină finanțarea necesară pentru construirea cabinei catapultate. Sistemul costisitor la acea vreme a fost construit în mărime naturală după planurile românului abia în 1929.
Citește și: Povestea românului care făcea minuni inginerești. A mutat un bloc de 7.600 tone la Alba Iulia
Invenția a fost experimentată pe 28 august 1929 în apropierea aeroportului Orly, Paris. Cabina catapultabilă a fost monată într-un avion Farman pilotat de aviatorul Lucien Bossoutrot, care la acea vreme deținea recordul de durată a unui zbor fără escala.
Prima punerea în practică a invenției a fost un succes total numele românului ajungând cunoscut în toată lumea aviației.
Celula parașutată
Întors în România, românul a repetat demonstrația pe Aeroportul Băneasa, încercarea dovedindu-se și în țară un succes. A preferat să rămână în România pentru a-și perfecționa sistemul de salvare.
Câțiva ani buni și-a continuat cercetările și în 1950 a obtinut un nou brevet, românesc, cu nr. 40658/1950, pentru invenția „Celula parașutată“, potrivit playtech.ro.
În brevet, invenția era descrisă astfel : ”folosirea unui spatar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus, folosirea unei cabine etanșe sau semietanșe, în functie de efectuarea zborului la anumite înălțimi, și folosirea pentru cabinele semietanșe a unui dispozitiv mecanic care să permită, în caz de nevoie, debitarea oxigenului si aerului necesare vieții“.
Citește și: Povestea minerului care și-a cheltuit averea să facă școli în Apuseni. Mormântul lui e în paragină
Şi-a continuat demersurile care vizau construirea în România a unui avion de transport echipat cu cabine catapultabile pentru pasageri.
Zece ani mai târziu, în 1960, Anastase Dragomir a mai obținut un brevet românesc pentru o aeronavă de transport echipată cu mai multe cabine ejectabile.
Invențiile sale se regăsesc pe avioanele SUA
Invențiile lui Anastase Dragomir au fost folosite de armata americană. Inginerii din America au reușit să ducă la un al nivel demersurile românului, având resurse financiare mai mari, și au transformat cabina catapultantă într-un veritabil scaun ejectabil.
Scaunul ejectabil care a plecat de la ideea românului a fost aplicat, mai târziu, pe avioanele supersonice militare, potrivit historia.ro.
Anastase Dragomir a murit la vârsta de 70 de ani, în 1966.
